Anunţ!

Asociația noastră începe următoarele cursuri/grupe:
- cu adolescente, având tema: "Ce trebuie să ştie o fată" (iar în cadrul grupului se vor discuta probleme ale adolescenţei, chestiuni care ţin de igiena personală, bunele maniere, etc.)
- cu femei (unde se vor discuta probleme de cuplu, de creşterea copiilor, etc.)
- grup de părtăşie cu familii (cupluri)
- club de lectură creştină şi nu numai
- curs de croitorie
- ocultismul şi pericolul pe care îl reprezintă
Specificăm: întâlnirile sunt săpatămânale. Cursurile sunt gratuite, se desfăşoară la domiciliul nostru (în Hunedoara) şi vă rugăm să ne contactaţi la adresa: elena_reinerth7@yahoo.com
Vă aşteptăm cu mult drag!

DONEAZĂ 2%/ Donate

Datele noastre sunt:
Asociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţei, cod fiscal 23898629, cont bancar RO32BTRL06301201P92687XX, Banca Transilvania.
Our datas: bank account RO32BTRL06301201P92687XX Tansilvania Bank.

joi, 21 august 2008

Ridică-te deasupra circumstanţelor

1 Ioan 4:4 “Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentrucă Cel ce este în voi, este mai mare decît cel ce este în lume.”

Având în vedere circumstanţele... te-ai surprins vreodată folosind aceste cuvinte?

„Presupun că sunt bine în aceste circumstanţe.”

Dacă ai spus vreodată aşa ceva, vreau să-ţi scoţi aceste cuvinte din vocabular chiar acum. Pentru că tu, ca un biruitor copil al lui Dumnezeu, nu ai de ce să te supui circumstanţelor. Nici o situaţie nu trebuie să te biruiască.

Acum 2000 de ani, Isus –Acela care este în tine- a învins împărăţia celui rău. Prin moartea Sa la Calvar, El a intrat pe terenul păcătoşilor şi l-a despuiat pe cel rău de toată puterea. I-a luat toată armura. El i-a luat cheile morţii şi iadului. A legat acel om puternic, ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, l-a învins şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui.

Apoi Isus ţi-a dat această biruinţă ţie. Tu eşti al lui Dumnezeu. Ţine minte asta: ai învins prin Isus pentru că El trăieşte în tine. Nu va mai trebui să trăieşti constrâns de împrejurări niciodată!

De studiat: Coloseni 1:9-15

vineri, 15 august 2008

Convenţia mondială a Satanei

Am citit pe pagina lui Cllod un articol bun, mai bine zis am vizionat un film şi, căutând traducere pe net, am gasit-o pe pagina lui Pavel Memete, aşa că o postez cu câteva modificări şi la mine pe pagină. Articolul e bun de meditat asupra lui şi de luat aminte... trăim aceste vremuri şi nici nu ştim....
Satana a întrunit o convenţie mondială. În cuvântul de deschidere adresat îngerilor răi, el a spus: „Nu-i putem împiedica pe creştini să meargă la biserică. Nu-i putem împiedica să-şi citeasca Bibliile şi să cunoască adevărul. Nu-i putem împiedica nici măcar să-şi păstreze valorile. Dar putem face altceva. Îi putem împiedica să aiba o experienţă intimă şi durabilă cu Cristos. Dacă realizează o astfel de legătură cu Cristos, nu mai avem nici o putere asupra lor.”
„Dar cum putem face asta?”, au strigat demonii.
„Ţineţi-i ocupaţi cu stiluri de viaţă fără importanţă, furaţi-le timpul, astfel încât să nu poată dobândi acea experienţă cu Isus Cristos. Aceasta este ceea ce vreau de la voi, îngerii mei. Distrageţi-le atenţia de la a se prinde strâns de Mântuitorul lor şi de a menţine această legătură vitală întreaga zi!”
”Şi cum putem face acest lucru?” , au strigat îngerii lui.
“Ţineţi-i ocupaţi cu lucrurile neesenţiale ale vieţii şi inventaţi nenumărate strategii ca să le ocupaţi mintea, a răspuns el. Ispitiţi-i să cheltuiască, să cheltuiască, să cheltuiască; apoi să împrumute, să împrumute, să împrumute. Convingeţi-le pe soţii să meargă să lucreze toată ziua ca să fie prea obosite să se mai ocupe de soţii lor. Daţi-le dureri de cap. Dacă ele nu vor da soţilor lor dragostea de care au nevoie, ei vor căuta în altă parte. Convingeţi-i pe soţi să lucreze şase sau şapte zile pe saptamană, 10-12 ore pe zi, ca să-şi poată permite stilul de viaţă pe care l-au adoptat. Împiedicaţi-i să petreacă timp cu copiii lor. Daţi-le pe Moş Crăciun, ca să-i distragă de la a-i învăţa pe copii adevăratul sens al Crăciunului. Daţi-le iepuraşul de paşte ca să nu vorbească despre Înviere şi puterea ei asupra păcatului şi a morţii. Când familiile lor ajung să se destrame, atunci, în scurt timp, propriul cămin nu le va mai oferi niciun adăpost de stresul muncii.
Suprastimulaţi-le mintea, astfel încât să nu poată auzi glasul blând şi liniştit. Ispitiţi-i să pornească radioul sau casetofonul ori de cate ori conduc maşina şi să ţină deschis televizorul, aparatul video sau CD-player-ul tot timpul când sunt acasă. Şi aveţi grijă ca în fiecare magazin şi în fiecare restaurant din lume să cânte muzica. Lucrul acesta le va bloca mintea şi va rupe acea legătură cu Cristos. Umpleţi-le măsuţele de cafea cu reviste şi ziare. Bombardaţi-le mintea cu ştiri, 24 de ore pe zi. Invadaţi-le timpul când se află la volan cu panourile publicitare aşezate pe marginea şoselei. Asaltaţi-le cutiile poştale cu oferte tentante, cu bonuri de reducere şi cu cataloage promoţionale, precum şi cu tot felul de ştiri şi de reclame atractive, care să le ofere produse şi servicii gratuite şi false speranţe.Chiar şi în momentele lor de relaxare, lăsaţi-i să exagereze. Faceţi în aşa fel încât să se întoarcă din aceste locuri de recreere epuizaţi, agitaţi şi nepregătiţi pentru săptămâna următoare. Nu-i lăsaţi să iasă în natură să reflecteze la frumuseţile create de Dumnezeu. În loc de aceasta trimiteţi-i în parcuri de distracţie, la evenimente sportive, concerte şi filme. Iar când se întâlnesc pentru părtăşie spirituală, implicaţi-i în bârfă şi în vorbire de rău, astfel încat să plece de acolo cu o conştiinţă tulburată şi cu emoţiile dezechilibrate.
Aglomeraţi-le viaţa cu atât de multe cauze bune, încât să nu aibă timp să caute putere la Cristos. În curând vor ajunge să lucreze prin propriile lor puteri, sacrificandu-şi sănătatea şi familia de dragul cauzei lor bune.”
„Va merge! Va merge!” au strigat demonii, „este un plan bun!”
Până la urmă, a fost o convenţie reuşită. Iar îngerii rai au plecat, nerăbdători să-şi aduca la îndeplinire însărcinarea de a-i ţine pe creştini ocupaţi, ocupaţi, ocupaţi şi mereu în grabă, alergând încoace şi încolo, având prea puţin timp să spună altora despre puterea lui Isus, care schimbă vieţi. Cred că întrebarea care rămâne este dacă diavolul a avut succes în planul lui... Judecă tu ce înseamnă ocupat...
Omul
Care
Umil lasă
Povara
Asupra
Tatălui
sau
Omul
Care
Uită să lase
Povara sa
Asupra Tatălui ceresc.

miercuri, 6 august 2008

Începe-ţi astăzi viaţa din nou!

„Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii." 2 Cor. 6:2

Ştii că Isus a deschis uşile închisorii vinovăţiei, care te ţinea captiv? Nu contează ce eşti sau ce ai fost. Nu-mi pasă dacă ai fost prostituată, criminal, hoţ, traficant de droguri sau dacă până acum ai frecventat biserica fără însă a-L avea pe Isus ca Domn al vieţii tale. Biblia spune că azi e ziua mântuirii.
O viaţă nouă este la o rugăciune distanţă.
Gloria şi cu mine am descoperit asta acum 25 de ani. De fapt, Gloria a făcut primul pas. A descoperit că nici măcar o vrabie nu este fără de preţ înaintea lui Dumnezeu. Aşa că s-a gândit: ”Dacă lui Dumnezeu Îi pasă până şi de vrăbii, atunci El trebuie să ştie şi în ce stare groaznică este viaţa mea acum. Şi dacă Îi pasă, va face ceva în legătură cu asta.”
Gloria nu ştia nimic despre Biblie. Nici măcar nu ştia dacă Dumnezeu o va lăsa să o ia de la capăt. Dar când I-a spus să ia conducerea în viaţa ei, ceva supranatural s-a întâmplat în interiorul ei. Ea s-a născut din nou.
„Dar cum rămâne cu trecutul meu, poate întrebi. Mă simt atât de vinovat!”
Când eşti născut din nou, trecutul tău nu mai e al tău. Eşti o făptură nouă în Cristos. Şi ar fi ridicol să te simţi vinovat de trecutul alcuiva, nu? Ce-ai zice ca eu să iau acum un bebeluş de câteva zile şi să spun despre el: „Vai, uită-te cât e de drăguţ, dar gândeşte-te la trecutul lui!” N-ai zice că-s nebun? „Ce trecut, ai spune. El nu are un trecut.”
Este la fel şi atunci când te naşti din nou. Nu mai ai un trecut. Viaţa ta începe din ziua în care Isus a devenit Domn al vieţii tale. Deci, atunci când Satan îţi dă târcoale ca să-ţi amintească ce vierme ai fost, spune-i că a greşit uşa.
Până acum ai tot fost aruncat de colo-colo. Nu mai ai nici un motiv să amâni. Uşa închisorii tale este acum deschisă. Intră prin ea şi du-te către Isus şi lasă-ţi viaţa să înceapă din nou astăzi.
Studiu: Matei 10:29-33

vineri, 1 august 2008

Masca de creştin

Am “furat” idea de la o bună şi dragă prietenă, dar nu sunt ameninţată să fiu dată în judecată pentru drepturi de autor!
Discutând despre unele supărări ale noastre privind biserica, ne-am gândit că de cele mai multe ori este greu să cunoşti cu adevărat un om care-şi spune creştin. Influenţaţi de mersul din bisericile noatre, mulţi din cei care vor să-L cunoască pe Dumnezeu, se uită la noi, cei care spunem că-L reprezentăm pe pământ. Şi iau ce văd, încercând să-şi adapteze existenţa la asta: un anumit mod de a se îmbrăca, de a se purta, un limbaj specific, de lemn, presărat cu versete biblice şi cu o mimă serioasă, lungă. Dar, oare, asta este creştinismul cu adevărat? Oare ceea ce se vede în afară contează cel mai mult, sau ceea ce se petrece cu adevărat înăuntru. Cel mai uşor lucru este să ne punem măşti. Avem una pentru acasă, una pentru serviciu, una pentru prieteni, una pentru biserică, pentru ca să „dăm bine”. Şi atunci, cine suntem noi? Cine sunt eu, cea reală? Cea de acasă, cea de la biserică, cea de la serviciu? Cred că ar trebui să ne punem serioase întrebări despre noi înşine dacă aceste „portrete” diferă mult de la o situaţie la alta!
Alte întrebări serioase pe care trebuie să ni le punem sunt cele legate de biserică. Reprezintă ea ceea ce trebuie azi pe pământ? Este ea ceea ce numeşte Biblia Trupul lui Hristos? Este ea astăzi ceea ce Domnul a dorit să fie când i-a spus lui Petru: ” Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”?
De ce fuge lumea de pocăiţi? Pentru că nu este interesată de Dumnezeu, sau pentru că noi nu suntem ceea ce trebuie? Pentru că sufletul lor este atât de împietrit sau pentru că noi, cu măştile noastre false şi cu legile noatre pe care le impunem în biserici, chipurile pentru că este nevoie de disciplină, îngrădim dreptul elementar al omului de a alege liber cum vrea să se închine, cum vrea să se îmbrace. Dacă nu am fi atât de scorţoşi şi de făţarnici, poate că mai mulţi oameni ar dori să-l cunoască pe Cristos. Pentru că spunem sus şi tare că noi suntem cei care-L reprezentăm pe Cristos. Dar ceea ce oamenii văd în noi numai Cristos nu este. Nu susţin haosul. Este nevoie de o disciplină, dar legile pe care am ajuns să le impunem noi şi de care a ajuns să depindă sfinţenia noastră sunt mai presus chiar decât a-L lăsa pe Duhul Sfânt să lucreze.
Vorbesc numai în numele meu. Nu-mi permit să bag pe nimeni în „oala” mea! Doar constat nişte fapte. Care nu ne fac cinste nici nouă, ca reprezentanţi ai cerului, nici lui Dumnezeu. Ce rămâne de făcut? Am auzit zeci de predici în care mi s-a tot explicat în fel şi chip că smerenia, că pocăinţa.... că multe altele... dar oare de ce pare că nimic nu dă roade? De ce încă mai apar veşti despre pastori care curvesc sau care sunt homosexuali, ori pedofili, sau afacerişti? Ştiu, natura umană decăzută, firea slabă şi coruptă... dar cu cei nemântuiţi cum rămâne? Cu „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” cum rămâne? Facem programe pompoase şi seci, evanghelizări care nu spun nimic, ne irosim timpul şi banii prezentând un Dumnezeu al regulilor: dacă te pocăieşti nu mai ai voie să... şi să... şi trebuie să te îmbraci aşa... sau aşa.... în loc să-L prezentăm pe Dumnezeul Eu Sunt! Cel care este dragoste dar este şi dreptate. Cel care ne iubeşte aşa cum suntem, dar ne iubeşte prea mult ca să ne lase aşa! Cel care bate cu nuiaua. Cel care ne portă în carul Său de biruinţă. Cel care dă şi cel care ia. Cel din a Cărui perspectivă totul este bine şi vrea să ne arate perspectiva Lui ridicându-ne deasupra circumstanţelor care ne leagă. Cel care scoate draci şi vindecă. Cel care ştie că păcatul leagă cu legături grele şi momentul în care spunem „vino, Doamne, în inima mea” nu rezolvă totul dacă nu lăsăm totul la Cruce, dacă preferăm să ne ducem singuri povara, dacă mărturisirea nu devine mod de viaţă. Cel care nu Se uită la câte noduri are baticul meu, ci la gândurile care colcăie sub el.
Şi acum spun şi eu ca cei cărora le-a vorbit Petru: „Fraţilor, ce să facem?”
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...