sâmbătă, 27 septembrie 2008

Lasă făptura nouă să se vadă

Rom. 12:1 „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”

Când L-ai primit pe Isus Cristos ca Domn al vieţii tale, ai devenit ceea ce Biblia numeşte „o făptură nouă”. În interiorul tău nu mai eşti aceeaşi persoană care erai înainte. A luat naştere în tine natura lui Dumnezeu. Dar nu este suficient numai să ai acea natură în tine. Trebuie să o laşi să se vadă, să se manifeste către exterior.
Nu te aştepta ca asta să se întâmple automat. Trebuie să iei decizia să aduci trupul tău în ascultare de omul nou născut în tine. Trebuie să faci să ia fiinţă ceea ce Romani 6:12 spune: „Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.”
Ştiu că sună dificil, dar aminteşte-ţi, nu eşti singur în asta. Ai Ajutorul lângă tine, în tine, El te va ajuta să respecţi această decizie. Numele Lui este Duhul Sfânt. El este tăria ta, puterea ta. El te va ajuta să scoţi păcatul din viaţa ta şi să-l pui sub picioarele tale.
Ia această decizie asupra trupului tău astăzi! Şi nu mai lăsa omul vechi din tine să mai preia controlul.

De studiat: Romani 6:12-13

vineri, 19 septembrie 2008

Descoperă bogăţia

Galateni 3:29 „Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi "sămânţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.”


Una din probleme care s-au ţinut după mine de-a lungul anilor a fost sărăcia. Dar îmi amintesc ziua când am decis că nu mai vreau să merg alături de ea. Am citit în Cuvânt acolo unde scrie că binecuvântarea va veni peste neamuri prin Isus Cristos (vers 14). Şi am tot citi până la versetul 29 că dacă noi suntem sămânţa lui Avraam, suntem moştenitori prin făgăduinţă. Deodată, adevărul m-a izbit. Am fost atât de emoţionat încât abia reuşeam să mă stăpânesc.

Am răsfoit înapoi până la Deuteronom 28 şi – rând după rând – am citi acele promisiuni făgăduite. Binecuvântări peste hambare, câmpuri, peste toate lucrările mâinilor. Eram copleşit de toate astea!

Am făcut şcoala în Tulsa, Oklahoma şi locuiam într-o casă atât de mică şi de amărâtă încât nimeni nu voia să locuiască în ea. Dar când am citit acele promisiuni din Cuvânt, am văzut luminiţa de la capătul tunelului. Am realizat că Dumnezeu deja m-a eliberat de sub puterea blestemului sărăciei.

În acea după amiază, în pătucul meu din colţ, am luat Biblia în mână şi am zis: „Vreau să anunţ pe atotputernicul Tată din ceruri, pe Fiul Său Isus Cristos din Nazaret, toţi îngerii din cer şi toţi diavolii din iad şi pe oricine altul ar fi interesat să audă, că, începând din această zi înainte, nevoile mele sunt conforme cu bogăţia lui Dumnezeu în glorie, prin Isus Cristos!”

I-am spus: „Stau în Cuvântul Tău, mă bazez pe Tine să ai grijă de mine. Niciodată nu voi cere de la vreun om vreun dolar.”

Aşa s-a întâmplat. El S-a îngrijit de nevoile mele. Ştii de ce? Pentru că acea decizie m-a conectat la puterea lui Dumnezeu. El va face la fel pentru tine.

De studiat: Deut. 28:1-13

Un cuvânt despre îngeri

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale Ps. 91:11
Este timpul să lămurim lucrurile. Îngerii nu sunt jucărioare pentru copii. Nu sunt copilaşi bucălaţi cu plete blonde şi creţe şi că săgeţi în mânuţe! Îngerii sunt luptători mari şi puternici. Sunt reali. Sunt plini de putere. Şi dacă eşti credincios, ei sunt o parte importantă din viaţa ta.
Vedem de-a lungul bibliei exemple din ceea ce pot face îngerii. De exemplu, când copiii lui Israel plecau din Egipt şi erau urmăriţii de armatele lui faraon, dintr-odată roţile carelor armatei egiptenilor s-au blocat. Pur şi simplu nu se mai învârteau. Cine crezi că a cauzat aşa ceva? Îngerii, desigur!
De atunci încoace ei mereu lucrează. Şi azi sunt la lucru aşa cum au fost întotdeauna.
Acum câţiva ani într-unul din războaiele purtate împotriva Israelului, inamicii aveau armele îndreptate asupra oraşelor israeliene. Acele arme erau cele mai bune din câte banii lor puteau cumpăra. Îşi reglaseră tirurile să poată trage de la cel puţin 20 de mile şi erau echipaţi cu trăgătoare electronice de mare acurateţe. Dar ceva foarte ciudat s-a întâmplat. De fiecare dată când au tras asupra Israelului, au tras tot pe lângă ţinte. Ştim că nu a fost nimic în neregulă cu acele arme, pentru că mai târziu, Israelul le-a capturat aceste arme şi le-a folosit împotriva inamicilor săi cu succes.
Ce s-a întâmplat? Îngerii, asta s-a întâmplat!
Prietene, astea nu-s poveşti. Sunt exemple de viaţă adevărate a implicării îngerilor în viaţa oamenilor lui Dumnezeu astăzi. Şi, dacă tu eşti copilul lui Dumnezeu, atunci ai dreptul să te aştepţi ca îngerii să facă astfel de lucruri şi pentru tine.
Aşa că, începe să aştepţi şi spune: „Mulţumesc, Tată din ceruri pentru că ne-ai dat îngerii tăi să aibă grijă de noi şi să mă păzească în toate căile mele.” Odată ce ai rostit aceste cuvinte prin credinţă, poţi sta liniştit şi nu te teme. Fii răbdător şi continuă să crezi şi vei vedea cu siguranţă salvarea dată de Isus.
De studiat Fapte12:1-17

marți, 16 septembrie 2008

Legea sau neprihănirea prin credinţă?

Cei mai mulţi oameni cred că trebuie să ţină un set de reguli în ideea că aşa vor rămâne în voia lui Dumnezeu, dar ceea ce te face neprihănit şi te îndreptăţeşte nu depinde de reguli cum ar fi să nu fumezi sau să nu bei. Să nu mă înţelegeţi greşit: nu sunt susţinătorul fumatului sau băutului. Ideea este alta: este o singură cale care te îndreptăţeşte înaintea lui Dumnezeu şi această îndreptăţire vine prin credinţa în ceea ce Dumnezeu a împlinit deja prin Cristos la cruce. În Coloseni 2:16 Pavel spune: „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat”

Bisericile cu reguli stricte şi regulamente, adeseori întâmpină unele din cele mai mari greutăţi când se confruntă cu păcatele întâlnite la oameni. Când o biserică răspunde păcatului din frică impunând mai multe legi, atunci bisericile se deschid singure către mai multe nenorociri. Cu cât mai multe păcate văd, cu atât impun mai multe legi. Cu cât mai multe legi impun, cu atât mai multe legi sunt încălcate. Cu cât mai multe legi sunt încălcate, cu atât mai multe se vor impune. Devine un cerc vicios care sfârşeşte în biserici învinse, fără viaţă, neputincioase, hipnotizate, ameţite. Legea nu te pune în rânduială cu Dumnezeu.

Faptul că nu mănânci carne vinerea te face neprihănit? Faptul că-ţi legi părul sau porţi batic pe cap sau mai adaugi câţiva centimetri la fustă te îndreptăţeşte înaintea lui Dumnezeu? Nici vorbă. Numai credinţa în Cristos ne conduce la neprihănire.

Rugăciune pentru astăzi: Doamne, eliberează-mă din aceste legături de legalism. Iartă-mă că mi-am bazat îndreptăţirea pe altceva decât lucrarea terminată a lui Isus la cruce.

vineri, 5 septembrie 2008

Neiertarea

Am găsit în dicţionar că iertarea înseamnă: "A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva", dar cuvântul neiertare nu l-am găsit, spre surprinderea mea! Am găsit doar că opusul cuvântului iertare este osândire, pedeapsă.
Neiertarea este un fenomen foarte des întâlnit între oameni, care din lipsă de informare sau de bună voie, aleg să-şi otrăvescă viaţa adăugând zi de zi mai multă mânie, mai multă amărăciune, mai multă neiertare sentimentelor lor deja fragile şi vulnerabile.
Dacă pentru fiecare emoţie avem câte un mod de exprimare (pentru bucurie avem râsul, pentru tristeţe şi durere avem plânsul, cântul) pentru mânie şi amărăciune nu avem un mod specific de exprimare. Aşa că acest sentiment are un singur antidot: iertarea.
Oameni ne fac rău cu bună ştiinţă sau fără să-şi dea seama. Ori într-o situaţie ori în alta, cel care nu iartă are cel mai mult de suferit. Cel care ne-a greşit trece mai departe şi îşi vede de viaţă, pe când cel care nu iartă rămâne închis în temniţa propriilor amărăciuni, judecăţi, resentimente. Ştiu că pare ciudat, dar atunci când cineva greşeşte, trebuie să mergem şi să-i spunem: "te rog să mă ierţi pentru felul cum am gândit la adresa ta, pentru felul în care te-am judecat." Este greu de făcut aşa ceva, pentru că cel rănit se consideră neîndreptăţit, suferă şi nu-i arde de dat ochi cu cel care l-a rănit. Dar doar de noi depinde ce reacţie avem la felul în care ne tratează oamenii. Ei ne pot jigni şi ne pot face orice, dar noi putem să-i lăsăm să ne rănească sau nu. Putem să ignorăm sau putem fierbe în sus propriu până explodăm.
Iertarea se manifestă printr-un act de voinţă: aleg să iert pe cel care m-a rănit. Altfel, suspiciunea, teama, scepticismul, dorinţe necontrolate, asprime, obrăznicie, gănduri rele, roade ale amărăciunii, vor pune stăpânire pe mine.
În Marcu 11 de la 20 la 26, unde Isus ne vorbeşte despre puterea credinţei, ni se spune in versetul 26 aşa: "dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre."
Ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să avem trei lucruri: credinţă, încredere şi să iertăm.
Paşii spre iertare sunt:
1. Voinţa- aleg să iert.
2. Duhul- îmi asum răspunderea pentru ce am greşit, sau pentru răspunsul meu la ofensă (judecata, amărăciune)
3. Emoţiile- voi prelua controlul asupra emoţiilor şi minţii mele şi nu voi mai permite celui rău să mă rănească, apoi voi face bine celui care m-a rănit.
Pentru a înţelege corect ce este iertarea, gândeşte-te că este o poruncă, nu o opţiune. Dă-ţi seama că iertarea este divină, nu umană. Alege să ierţi, declarând asta cu voce tare. „Aleg să iert pe.... care m-a rănit când a zis... sau a făcut... sau (enumeri ceea ce ţi s-a făcut şi te-a rănit). Cere Duhului Sfânt să îţi arate rădăcinile amărăciunii tale şi care este amărăciunea care a dat roade, cauza care a produs-o. (2Cor. 7:1 „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.”)
Să nu uităm că răzbunarea e a Domnului! (Ioan 16:1 „Şi cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.”) Să nu uităm că Dumnezeu a ales să ierte pe TOŢI oamenii şi dacă El alege să nu ne răzbune, este dreptul Lui câştigat la cruce. Dacă a murit pentru mine, a murit şi pentru cel care m-a rănit, iar dacă am pretenţia să pedepsească pe cel care mi-a greşit, atunci probabil că trebuie să mă pedepsească şi pe mine, pentru că am greşit şi eu, cu siguranţă, cuiva! Aminteşte-ţi că ai o răspundere pentru gândurile rele pe care le-ai nutrit pentru persoana care te-a făcut să suferi. Nu-ţi scuza sentimentele sau acţinile, crezăndu-te îndreptăţit să le ai. Mărturiseşte-ţi gândurile rele înaintea Domnului şi apoi înaintea celui care te-a rănit. Cere-I domnului o inimă nouă. Acţionează pe baza faptului că Hristos locuieşte în tine, nu pe baza sentimentelor tale.
Dacă ne-am întors sincer la Domnul şi am primit prin har şi credinţă mântuirea, trebuie să ne purtăm conform cu credinţa pe care o declarăm. Când nu iertăm nu înseamnă, cum spun unii, că ne pierdem mântuirea, dar ne stricăm relaţia cu Tatăl. Isaia 59:1,2 ne spune: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”
Să nu mai dăm vina pe Dumnezeu când rugăciunile noastre nu sunt ascultate, ci să ne cercetăm să vedem unde am greşit şi să aşteptăm cu răbdare împlinirea promisiunilor Lui la momentul ales de El !
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...