Una din probleme care s-au ţinut după mine de-a lungul anilor a fost sărăcia. Dar îmi amintesc ziua când am decis că nu mai vreau să merg alături de ea. Am citit în Cuvânt acolo unde scrie că binecuvântarea va veni peste neamuri prin Isus Cristos (vers 14). Şi am tot citi până la versetul 29 că dacă noi suntem sămânţa lui Avraam, suntem moştenitori prin făgăduinţă. Deodată, adevărul m-a izbit. Am fost atât de emoţionat încât abia reuşeam să mă stăpânesc.
Am răsfoit înapoi până la Deuteronom 28 şi – rând după rând – am citi acele promisiuni făgăduite. Binecuvântări peste hambare, câmpuri, peste toate lucrările mâinilor. Eram copleşit de toate astea!
Am făcut şcoala în Tulsa, Oklahoma şi locuiam într-o casă atât de mică şi de amărâtă încât nimeni nu voia să locuiască în ea. Dar când am citit acele promisiuni din Cuvânt, am văzut luminiţa de la capătul tunelului. Am realizat că Dumnezeu deja m-a eliberat de sub puterea blestemului sărăciei.
În acea după amiază, în pătucul meu din colţ, am luat Biblia în mână şi am zis: „Vreau să anunţ pe atotputernicul Tată din ceruri, pe Fiul Său Isus Cristos din Nazaret, toţi îngerii din cer şi toţi diavolii din iad şi pe oricine altul ar fi interesat să audă, că, începând din această zi înainte, nevoile mele sunt conforme cu bogăţia lui Dumnezeu în glorie, prin Isus Cristos!”
I-am spus: „Stau în Cuvântul Tău, mă bazez pe Tine să ai grijă de mine. Niciodată nu voi cere de la vreun om vreun dolar.”
Aşa s-a întâmplat. El S-a îngrijit de nevoile mele. Ştii de ce? Pentru că acea decizie m-a conectat la puterea lui Dumnezeu. El va face la fel pentru tine.
De studiat: Deut. 28:1-13
Un comentariu:
Niciodata, copiii Domnului nu vor cersi.
Trimiteți un comentariu