Anunţ!

Asociația noastră începe următoarele cursuri/grupe:
- cu adolescente, având tema: "Ce trebuie să ştie o fată" (iar în cadrul grupului se vor discuta probleme ale adolescenţei, chestiuni care ţin de igiena personală, bunele maniere, etc.)
- cu femei (unde se vor discuta probleme de cuplu, de creşterea copiilor, etc.)
- grup de părtăşie cu familii (cupluri)
- club de lectură creştină şi nu numai
- curs de croitorie
- ocultismul şi pericolul pe care îl reprezintă
Specificăm: întâlnirile sunt săpatămânale. Cursurile sunt gratuite, se desfăşoară la domiciliul nostru (în Hunedoara) şi vă rugăm să ne contactaţi la adresa: elena_reinerth7@yahoo.com
Vă aşteptăm cu mult drag!

DONEAZĂ 2%/ Donate

Datele noastre sunt:
Asociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţei, cod fiscal 23898629, cont bancar RO32BTRL06301201P92687XX, Banca Transilvania.
Our datas: bank account RO32BTRL06301201P92687XX Tansilvania Bank.

vineri, 24 octombrie 2008

Cum este o persoană spirituală?

Aproape orice creştin îşi doreşte să fie spiritual, însă puţini ştiu ce înseamnă această experienţă. Multă mângâiere nefondată ar putea fi dată la o pate şi multă consolare reală ar putea fi primită dacă am lămuri confuzia.
Ne vine greu să lepădăm ideea că omul e atât de spiritual pe cât se simte. Spiritualitatea noastră de bază arareori se potriveşte cu sentimentele. Există multe persoane carnale ale căror emoţii religioase sunt sensibile la orice impresie şi care reuşesc să se menţină pe un plan destul de ridicat al bucuriei interioare, dar care nu prezintă nici un fel de însemn al evlaviei.
Au un punct de fierbere scăzut şi se înfierbântă din orice lucru religios cât ai clipi din ochi. Lacrimile sunt aproape de suprafaţă, iar glasurile lor au o imensă încărcătură emoţională. Astfel de oameni au reputaţia de a fi spirituali, şi chiar ei înşişi pot crede cu uşurinţă acest lucru. Însă nu este în mod necesar adevărat.
Oamenii spirituali sunt indiferenţi faţă de sentimentele lor - ei trăiesc prin credinţa în Dumnezeu, cu prea puţină grijă pentru propriile emoţii. Ei gândesc gândurile lui Dumnezeu şi văd lucrurile aşa cum le vede El. Ei se bucură în Hristos şi nu au nici un fel de încredere în ei înşişi. Ei sunt mult mai preocupaţi de supunere decât de fericire. Toate astea sună puţin prea romantic, poate, însă vor rezista încercării focului.

text scris de http://trezirespirituala.wordpress.com/

Fratele nostru are perfectă dreptate! Noi ne măsurăm spiritualitatea după cât de explozivi suntem în manifestare. De aceea îi judecăm pe alţii după propriile standarde. Slavă Domnului că nu e aşa! Eu nu cred că lui Dumnezeu Îi place modul în care noi ne dăm în spectacol. Dumnezeu este ordine şi echilibru. Până la urmă, nici nu cred că avem nevoie de aşa ceva. Dacă suntem echilibraţi şi modeşti în manifestări avem mai multe şanse ca oamenii să vadă la noi ceea ce ei nu au. Dar dacă ne manifestăm zgomotos nu facem decât să alungăm oamenii de pe lângă noi şi de lângă Dumnezeu. În cămăruţa noastră putem face ce vrem, acolo suntem doar noi. Dar unde sunt mai mulţi oameni este de folos moderaţia. În ce mă priveşte, am învăţat că şoapta Duhului este blândă, El nu zbiară, aşa că, dacă pretind că doresc călăuzire, am nevoie de linişte! În lupta spirituală este nevoie să fim calmi şi să ascultăm ce ne spune Dumnezeu. Este nevoie să ne ţinem emoţiile sub control, oricât ar fi de greu, pentru că oamenii care au nevoie de rugăciunile noastre se pot manifesta într-un mod care poate scăpa de sub control dacă nu suntem veghetori. Dumnezeu nu vrea ca noi să fim ridicoli, El nu ne cere să cădem în extreme şi nici să ne facem de râs. Demnitatea noastră de copii ai lui Dumnezeu este importantă pentru felul în care Îl prezentăm lumii pe Dumnezeu!

luni, 20 octombrie 2008

Nu lăsaţi dezbinările să vă împiedice creşterea!

Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 1 Cor. 3:1-3

Invidiile, luptele şi dezbinările au adus pe primii creştini din Corint înapoi la starea dinaintea pocăinţei, făcându-i fireşti. Erau atât de opriţi în creşterea lor spirituală încât nu mai puteau să înţeleagă ceea ce Pavel încerca să-i înveţe.
Satan trimite şi azi printre noi acelaşi duh de dezbinare. El ştie că orice casă dezbinată împotriva ei însăşi va cădea. El ştie, de asemenea, că dacă noi vom veni împreună, într-o unitate în credinţă, vom ajunge la statura plinătăţii lui Isus Cristos (Ef. 4:13). Aşa că el a tocmit un duh al dezbinării să lucreze în vieţile noastre personale, în viaţa bisericilor noastre, în viaţa noastră socială şi în viaţa de familie. Ţinta lui este aceeaşi ca pe vremea corintenilor: să aducă invidii, rivalităţi, dezbinări şi să ne împiedice creşterea spirituală.
Dar noi nu trebuie să cedăm în faţa acelui duh. Pavel a spus: „ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”
Compară „credincioşi adevărului, în dragoste” cu „invidii, vrajbe, dezbinări”. Sunt diametral opuse, nu-i aşa? Nu poţi să le faci pe amândouă în acelaşi timp! Câtă vreme vei rosti adevărul în dragoste, vei creşte. Câtă vreme invidiezi, te ciondăneşti şi te desparţi de ceilalţi, te întorci la starea de copil mic.
Nu lăsa pe Satan să-ţi oprească înaintarea cedând duhului de dezbinare ci spune adevărul în dragoste ca să creşti până la statura plinătăţii lui Isus în toate lucrurile!

De studiat: Iacov 4:1-11
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...