Cât de mare......?

Cu câteva săptămâni în urmă, stăteam în biblioteca mea, când am auzit dintr-odată un zgomot în spatele meu. M-am întors şi am văzut acolo, stând, un înger. Arăta maiestuos, minunat, era tânăr şi plin de vigoare şi energie, putere şi bucurie. Zâmbea, dar era o mireasmă şi o atmosferă în jurul care mă purta cu gândul la o bătălie. Era un înger luptător şi venea tocmai de la o luptă. Am avut impresia că nu eram eu însărcinarea lui principală, ci se afla aici între două bătălii. M-a privit, a zâmbit şi a întrebat: „Cât de mare este scaunul tău?” apoi,a dispărut la fel de brusc cum apăruse.
După ce a plecat, înainte să apuc să procesez bine întrebarea lui „Cât de mare este scaunul tău?”, mi-am dat seama că aud muzică. Cât a fost acolo, a adus cu el ritmurile imnului „Vino, Rege Atotputernic”(Vino, Rege Atotputernic/ Ajută-ne să-Ţi înălţăm Numele/ Ajută-ne să Te lăudăm/ Vino şi domneşte peste noi” Înainte să apuc să meditez la întrebarea lui, Duhul Sfânt a răspuns: „Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel”. Ps. 22:3
Când Dumnezeu pune o întrebare, ea are o încărcătură specială: mesajul nu se referea la scaunul meu, ci la scaunul Lui! Tronul Lui. Cât de mare este tronul Lui? Cât de mare este tronul pe care l-ai făcut pentru El în inima ta? Noi construim acel tron în timpul laudelor noastre. El este făcut din ele, iar Domnul vine acolo să-Şi ocupe locul.
Dumnezeu ne vorbeşte în aceste timpuri în mod strategic. Luaţi aceste cuvinte pentru viaţa voastră, în mod personal. Deveniţi un vas al slavei, arătând că în inima voastră domneşte Regele gloriei. Cu cât mai mare este locul pe care I l-aţi dat în inima voastră, cu atât mai mare este în voi, cu atât El Îşi toarnă slava.
Cum Îl putem arăta altora pe Dumnezeul minunat? Începem prin a-L lăuda. Îl înălţăm pe măsură ce proclamăm bunătatea Lui, purtarea Lui de grijă faţă de noi, Îl glorificăm în măsura în care pronunţăm Cuvântul Lui şi înălţăm Numele Lui măreţ. Devenind tot mai mult conectaţi la tronul ceresc, devenim tot mai mult conştienţi de puterea şi autoritatea Lui. Cu cât devenim mai buni păstrători ai adevărului, cu atât scaunul nostru creşte. Scaunul este mai mare, puterea şi autoritatea cresc şi cu ele biruinţa va fi mai mare. Noi reprezentăm pe Cel care are cel mai mare Tron dintre toate. El îşi pune slujitorii în situaţii în care sunt responsabili cu aducerea prezenţei Lui – sunt responsabili cu a insufla mentalitatea unui „scaun mai mare” în vieţile oamenilor. Cu cât mai mare este tronul Lui, cu atât vom rezona mai bine la realitatea supranaturală a prezenţei Lui, a cerului şi vom vedea cu ochi care trec dincolo de tărâmul natural.
Unii dintre cei mai mari luptători sunt cei din poporul zulu din Africa de Sud. Atunci când L-au descoperit pe Cristos, au devenit luptători în spiritual şi mai mari decât fuseseră în natural. Din aceşti oameni curg miracole, semne şi minuni. N-au devenit faimoşi pentru că sunt mulţumiţi de viaţa simplă pe care o duc alături de turmele lor, ci pentru că ei duc cu ei pe oriunde ar umbla, prezenţa lui Dumnezeu.
Sunt prieten cu un slujitor al poporului zulu, Elijah Maswangani. Am lucrat împreună des. Odată, pe când eram împreună, mi-a povestit despre mentorul lui, un luptător zulu, care a început o serie de întâlniri de rugăciune. Acest om doar stătea şi privea la Domnul spunând: „Uluitor! Minunat!” Acela a fost momentul în care programul întâlnirii s-a întrerupt, pentru că Cel întronat a apărut şi cortul s-a umplut de gloria Lui. Fiecare targă s-a golit, fiecare orb a văzut, fiecare surd a auzit. Oamenii alergau la altar ca să fie vindecaţi. Acei luptători zulu au tronuri mari în inimile lor.
Când tu vii în prezenţa lui Dumnezeu, probabil că te rogi, probabil că te lupţi cu ceva, probabil că ai un impas în viaţă. Dar, dacă spui „Uluitor! Minunat!” şi păşeşti în închinare, atunci asta e totul: îngerii sunt eliberaţi.
La Betel, Iacov a ajuns într-un loc în care a văzut cerul deschis. Îngerii urcau şi coborau pe o scară. A spus: „Este un loc minunat! Nu este alt loc mai minunat decât poarta cerului!”
Domnul vrea să ridice oameni care atunci când se află în mijlocul unei situaţii să spună doar „Uluitor! Minunat!” – cuvinte care îi conectează la Dumnezeul viu şi aduc gloria Lui pe pământ. Noi doar Îl privim, iar îngerii se vor ocupa de restul lucrurilor. Noi adorăm pe Cel care a dat legământul lui Avram, Isac şi Iacov, iar El ne aduce un legământ al eliberării.
Adesea ne limităm la o credinţă religioasă care ne pune să contabilizăm versetele învăţate, să ţinem socoteala mărturisirilor, să ne punem în ordine teologia. Nu este nimic rău în a cunoaşte Cuvântul, dar când credinţa devine religioasă, este ca şi cum am încerca să ne ridicăm la Dumnezeu prin propria noastră putere.
În gloria Lui este odihnă. Când înţelegem măreţia Lui, puterea Lui, maiestatea Lui venim într-o comuniune cu Dumnezeu, Cel care ne-a dat legământul eliberării. Aceasta este odihna în lucrarea terminată la cruce. Cum am menţionat mai devreme, când mesagerul divin a apărut în biblioteca mea, atmosfera a fost umplută cu cuvintele „Vino, Rege Atotputernic!”. Mai târziu, când i-am spus soţiei mele, ea a văzut că acel înger venise de la o bătălie pentru libertatea ta şi a mea şi se ducea către o alta.
Daniel 11:32 „Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămânea tari şi vor face mari isprăvi.” Cei care Îl cunosc pe Dumnezeul lor, sunt în intimitate cu El şi vor face fapte mari. El ne dă semne chiar acum. Haideţi să-I mulţumim în avans şi să sărbătorim!
Laudele tale îţi pot contura viitorul. Laudele tale pot muta munţii şi aduce cerul pe pământ, exact acolo unde te afli acum. Biblia ne spune: „Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” Romani 11:36
Cât de mare este scaunul pe care I l-ai pregătit în inima ta?

Traducere după Mahesh şi Bonnie Chavda.

Este vremea recoltei!

Biserica intră într-o perioadă nouă. Mulţi sunt pe cale de a experimenta în viaţa lor mare restaurare şi o recoltă bună. Ioan 10:10 declară: „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” Citind aceste cuvinte, ar părea că duşmanul vine ca un hoţ să fure, să jefuiască, să ucidă, să distrugă, dar eu am pentru voi din partea Domnului următoarele:
HOŢUL A FOST DESCOPERIT!
„Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.” Prov. 6:31
După ce-ţi vei dea seama ce ţi-a furat inamicul, te poţi ridica în autoritatea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu şi o poţi folosi. Când hoţul a fost descoperit furând, nu numai că trebuie să returneze ce a furat, ci să dea înapoi de şapte ori mai mult. Se poate să fie nevoie să dea casa lui întreagă pentru a-şi plăti amenzile pe care le datorează.
Dacă duşmanul încearcă să pună asupra ta greutăţi sau depresie, fii gata să primeşti o bucurie de şapte ori mai mare. Dacă încearcă să te îngroape în datorii şi lipsuri, fii gata să primeşti de şapte ori mai multe provizii şi să fii de şapte ori mai prosper. Dacă încearcă să aducă asupra ta teamă şi nelinişte, fii gata pentru o măsură de credinţă de şapte ori mai mare. Dacă încearcă să te lege în vreun fel, să-ţi aducă dependenţe, fii fata pentru o libertate înşeptită.
Este vremea recoltei. Anii pierduţi vor fi restauraţi. Dumnezeul nostru este Dumnezeul celei de a doua şanse! Este gata să restaureze ceea ce lăcustele ţi-au devorat.
Unele suferinţe sunt nedrepte. Totuşi, cumva suferinţa este rezultatul unor alegeri greşite pe care le-am făcut. Unii dintre voi aveţi o recoltă rea pentru că seminţele pe care le-aţi semănat au fost rele. Când facem alegeri păcătoase, semănăm seminţe rele iar în viaţa noastră vom avea parte de recolte rele.
Totuşi, noi slujim unui Dumnezeu care ne oferă o a doua, a treia, a patra şansă. Dacă vei începe să semeni seminţe bune astăzi, recolta ta se va schimba. Dumnezeu îţi restaurează afacerea, dar mulţi vor experimenta restaurare în diferite arii ale vieţilor lor. Nu putem recupera întotdeauna oportunităţi pierdute, dar Dumnezeu poate să restaureze anii de pierderi, poate să recupereze pentru tine totul astfel încât casa ta să fie mai bună şi mai îmbelşugată decât a fost vreodată.
Iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru vremea care vine:
Ioel 2:23-26
„Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimete ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară. Ariile se vor umplea de grâu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn, vă voi răsplăti astfel anii, pe cari i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare, pe care am trimes-o împotriva voastră. Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!”
Este vremea recoltei. Hambarele voastre vor fi pline de grâu şi vor da pe dinafară de vin şi untdelemn. Grâu vorbeşte despre recoltă iar uleiul şi vinul vorbesc despre curgerea ungerii Duhului Sfânt în viaţa voastră. Anii pe care i-am pierdut rătăcind prin sălbăticie, vor fi înlocuiţi cu recoltă şi binecuvântări. Veţi experimenta o lărgire a hotarelor vieţii voastre şi anii pierduţi vor fi restauraţi.
Ca să începi timpul de restaurare, roagă-te această rugăciune acum:
„Tată ceresc, mă smeresc şi mă pocăiesc de toate lucrurile rele pe care le-am făcut şi de toate deciziile greşite pe care le-am luat în timpul care a trecut. Îţi cer o deplină restaurare peste viaţa mea şi peste anii care au trecut. Fie ca gloria casei mele de acum încolo să fie mai mare ca a celei pe care am avut-o până acum. Proclam restaurare peste tot ce mi-a fost furat şi peste tot ceea ce mi-a fost luat, în Numele lui Isus Cristos. Poruncesc hoţului să îmi dea înapoi de şapte ori ce mi-a furat. În Numele lui Isus, poruncesc celui rău să-mi plătească fiecare amendă şi să-mi pună înapoi în fiecare hambar ceea ce-mi datorează. Poruncesc hoţului să-mi dea înapoi de şapte ori ceea ce mi-a furat, în Numele lui Isus. Tată, mulţumesc pentru recolta îmbelşugată şi pentru ungerea proaspătă pe care mi-o dai, în Numele lui Isus, Amin!”

Traducere după A New Season of Restoration

Apel umanitar

Frati si surori dragi, doamnelor si domnilor, domnul Ion Jiganie din Hunedoara a avut un accident in urma caruia a pierdut mana dreapta. Acum are nevoie de o proteza care este foarte scumpa. A deschis niste conturi pentru cei care ar putea sa-l ajute. Vi le trimit, poate puteti sa-i ajutati din putinul vostru. Atasez si pozele pe care le-am primit.

Domnul sa fie cu voi.

RO10BTRL06301201M18117XX - lei
RO82BTRL06304201M18117XX - euro
RO34BTRL06302201M18117XX - dolari
JIGANIE ION BANCA TRANSILVANIA HUNEDOARA

Coregrafie dupa o piesa de Marius Horoba din Sanmihaiu German

Tabăra Izvoare, Hunedoara

Nu murmura că nu capeţi ceea ce-ţi doreşti, fii mulţumitor că nu primeşti ceea ce meriţi!

Şi un link către interviul Ligiei Seman:
http://www.phoenixmission.org/web/index.php?option=com_content&view=article&id=1149:atunci-cand-romanele-pe-care-le-scrii-sunt-imaginaie-brodat-pe-realitate-&catid=135:interviews&Itemid=399

RĂSTURNÂND ÎNTĂRITURILE CELUI RĂU

De Ben Cerullo
(traducere din engleză)
Cine spune că atunci când devenim creştini trăim o viaţă fără probleme sau lupte? Doar pentru că avem o relaţie cu Isus nu înseamnă că viaţa devine un drum uşor, fără obstacole. Viaţa poate fi grea. Şi, din poziţia de creştini, vom întâmpina multe încercări.
Înainte să fi fost mântuiţi, nu reprezentam o ameninţare pentru diavol. Dar, când L-am acceptat pe Isus în inima noastră, ceva s-a schimbat. Am primit un nou loc în bătălia spirituală şi deîndată am devenit duşmanii lui Satan.
Acum trăim în două lumi – cea naturală şi cea spirituală. Amândouă se întâmplă în jurul nostru, numai că pe una o putem vedea iar pe cealaltă nu.
Când ne trezim faţă în faţă cu bătăliile vieţii şi cu ispitele care ne dau târcoale, ar trebui să ne dăm seama că se întâmplă mult mai mult decât se poate vedea. Multe bătălii, încercări şi lupte sunt înrădăcinate în tărâmul spiritual. Ca urmare, războiul ar trebui să se dea pe teren spiritual, cu arme spirituale.
Haideţi să luăm ca exemplu depresia. Milioane de oameni din lume sunt diagnosticaţi cu depresie în fiecare an. M-am confruntat şi eu cu ea în viaţa mea. Totuşi, depresia are de cele mai multe ori cauze spirituale. Nu înţelegeţi greşit acest lucru, nu sunt împotriva medicinii sau a doctorilor. În unele cazuri depresia are cauze fizice sau este provocată de dezechilibre chimice. Dar de multe ori, depresia este un duh. Şi ca să o depăşim, nu numai să mascăm problemele, trebuie să-i căutăm rădăcinile şi să-i declarăm război. Trebuie să luptăm cu armele pe care ni le-a pus la dispoziţie Dumnezeu.
Depresia este doar un exemplu de întăritură a celui rău. Alte întărituri sunt dependenţe, boli, sărăcie, ură, amărăciune, bârfă, etc. dar, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu plin de bunătate şi nu ne va lăsa niciodată fără apărare şi nu ne va trimite la luptă neînarmaţi. Ne-a dat cea mai puternică armă de luptă de pe pământ: Cuvântul Său.
Biblia se referă la sabia Duhului pe bună dreptate. Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea supremă împotriva minciunilor celui rău. Se întâmplă ceva când punem Cuvântul în gura noastră şi îl orientăm către inamic. Cuvântul va detrona căpeteniile întunericului şi va elibera puterea de care avem nevoie pentru a rămâne în picioare. Amintiţi-vă că noi nu ne aflăm într-o bătălie pentru câştigarea biruinţei! Biruinţa a fost deja câştigată pentru noi. Aşa că noi trebuie doar să o impunem.
Singurul mod de a da bătălia pe teren spiritual şi a câştiga victoria împotriva inamicului este prin adevărul pe care-l găsim scris în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu mă refer la rugăciunile voastre de fiecare zi ci la acelea care ţintesc şi străpung în mod agresiv rădăcinile problemelor. Acest tip de rugăciune este calea prin care primim dreptul şi autoritatea de la Dumnezeu pentru a ne împotrivi celui rău şi Dumnezeu se va mişca în ajutorul nostru.
În 2 Corinteni 10:3-4 ni se spune: « Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.»
Armele noastre spirituale sunt puternice în Dumnezeu pentru a surpa întăriturile celui rău. Bătălia este câştigată de aici înainte pentru că am pus întăriturile din viaţa noastră sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. În timp ce învăţăm să stăm sub autoritatea Lui, vom arăta şi duşmanului că nu mai are permisiunea să ne hărţuiască.
Isus a spus că vom ştii adevărul şi adevărul ne va face liberi.
Vezi tu, diavolul este un mincinos. Asta este natura lui. Scriptura ne spune despre el că e tatăl minciunii. Încă din copilărie învăţăm să credem minciuni. Minciuni despre Dumnezeu, despre lume, despre alţi oameni, despre noi înşine. Totuşi, Dumnezeu aduce în viaţa noastră oportunitatea de a trece dincolo de aceste minciunişi de a le înlocui cu adevărul Său.
Cere-I Lui să-ţi arate acele minciuni pe care vrea să le aducă în lumină. Poate ştii rădăcina lor, cauza lor, sau poate nu ai nici cea mai mică idee. Veste bună este aceea că orice ar face Dumnezeu, El este la distanţă de doar o rugăciune. Dacă te rogi şi ceri Duhului Sfânt El îţi va descoperi rădăcinile minciunii din viaţa ta. Nu trebuie să treci printr-un ritual lung şi complicat, ci pur şi simplu roagă-te şi deschide-ţi inima şi cere lui Dumnezeu să-ţi arate.
Ai răbdare, răspunsul poate să nu vină imediat, dar dacă Îl vei aştepta pe Domnul, El îţi va aduce răspunsul. De atâtea ori vrem răspunsuri instant! Dar dacă vrem cu adevărat libertate şi biruinţă, trebuie să insistăm. Răbdarea nu a fost un rod care să-mi fi venit uşor. A trebuit să muncesc pentru el aşa cum mulţi dintre voi trebuie să o faceţi. Dar dacă nu vei permite să devii frustrat şi nu vei renunţa, vei ajunge să confrunţi minciuna şi să o înlocuieşti cu adevărul – iar adevărul te va elibera.
Când Îl cauţi pe Domnul caută să găseşti un loc liniştit în care să poţi fugi de toate distragerile din jurul tău. Doar cere şi aşteaptă. Pătrunde în prezenţa Sa. Intră în închinare. Încearcă să aştepţi în tăcere, fără prea multă vorbărie. Doar stai şi ascultă. Atunci vei primi o imagine în minte, un gând, o amintire sau o impresie. Dumnezeu descoperă lucruri oamenilor în multe feluri. Când vei vedea unde este rădăcina, lasă Duhul Sfânt să-ţi aducă vindecarea. Asta poate să însemne că a venit timpul să confrunţi întăriturile din viaţa ta cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu te teme să stai faţă în faţă cu duşmanul. El are ceva ce-ţi aparţine ţie. Păşeşte înainte şi declară că el nu mai are nici un drept asupra acelei situaţii din viaţa ta.
Aminteşte-ţi că ce e în tine este mai tare decât ce este în lume. În Numele lui Isus, dărâmă întăriturile. Trebuie să treci de suprafaţă şi să smulgi rădăcinile problemei. Arată diavolului, puterilor, principalităţilor, conducătorilor întunericului cine deţine controlul. Trebuie să te mişti către o poziţie ofensivă, nu mai este timpul pentru apărare. Vorbeşte circumstanţelor vieţii tale de pe poziţia de copil al lui Dumnezeu şi bucură-te de moştenirea pe care o ai în Cristos. Cuvintele tale creează realitatea în care trăieşti, nu trata acest lucru cu uşurinţă.
Nu înceta să stăruieşti până când victoria este câştigată. Ca şi creştin, tu ai putere asupra diavolului, dar el nu va pleca fără luptă. Trebuie să-ţi dai seama de autoritatea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu şi lasă să cadă securea Lui pe rădăcinile problemelor din viaţa ta.
Mă rog ca Dumnezeu să-ţi dea o descoperire nouă a armelor spirituale pe care El ţi le-a pus la dispoziţie ca şi credincios. Mă rog să fi umplut cu înţelepciune şi discernământ ca să ştii cum să foloseşti aceste arme. Mă rog ca luptătorul din fiinţa ta să fie trezit şi ungerea de Atotputernicului Dumnezeu să treacă dincolo de fire şi să dărâme întăriturile din viaţa ta şi din vieţile celor din jurul tău, eliberând pe captivi.

Când asculţi călăuzirea lui Dumnezeu

Această poveste este cunoscută, dar poate tu nu ai citit-o încă.

Dacă voia Domnului nu ne conduce, atunci nici harul Lui nu ne protejează.

Această poveste vă va da fiori, fiori de încântare….

Un tânăr a mers la studiul biblic de miercuri seara. Pastorul învăţa despre subiectul ascultării de Dumnezeu şi a voii Sale. Tânărul nu s-a putut opri să nu se întrebe: Dumnezeu mai vorbeşte încă oamenilor?

După studiu, a ieşit cu un prieten la o cafea şi o plăcintă şi au început să discute despre mesajul din studiul serii. Mulţi vorbesc despre felul în care Dumnezeu îi călăuzeşte pe cale. Era aproape 10 când tânărul s-a suit în maşină pentru a se întoarce acasă. Odată aşezat la volan a început să se roage: „Doamne, dacă Tu încă vorbeşti oamenilor, vorbeşte-mi şi mie. Vreau să Te aud şi vreau să fac tot posibilul pentru a Te asculta.”

Cum conducea el aşa, avu un gând de a intra la un magazin pentru a cumpăra 4 litri de lapte. A scuturat din cap şi a întrebat cu voce tare: „Doamne, acesta eşti Tu?”

Cum n-a auzit nici un răspuns, a continuat drumul. Dar gândul i-a revenit în duh: „Cumpără 4 litri de lapte!” Tânărul şi-a amintit de Samuel, care n-a recunoscut vocea imediat vocea Domnului şi a alergat la Eli gândindu-se că el îl chemase. „OK, Doamne, în cazul în care Tu mi-ai vorbit, eu am să cumpăr lapte!” Asta nu prea semăna cu un test important de ascultare, putea oricând să folosească el însuşi laptele pe care-l cumpăra. S-a oprit, a cumpărat laptele şi s-a gândit să meargă acasă. Mergând pe şosea a simţit dintr-odată un imbold: „întoarce pe strada asta”. „M-am ţicnit”, îşi zise şi îşi continuă drumul, dar gândul reveni aşa că întoarse către dreapta. Îşi zise pe un ton amuzat: „OK, Doamne, vin.” Intră pe o stradă cu case şi dintr-odată simţi nevoia să se oprească. Opri maşina şi se uită în jur. Se afla într-un cartier semicomercial al oraşului. Nu era nici cel mai rău dar nici cel mai bun loc din oraş. Magazinele erau închise şi în cele mai multe case luminile erau stinse şi oamenii se duseseră deja la culcare. Stând acolo simţi că ceva îi spunea: „Du-te şi dă laptele persoanei care locuieşte chiar în casa din faţă, după colţul străzii.” Tânărul privi casa şi se gândi că va trezi pe cei dinăuntru, care dormeau deja. Coborî din maşină şi imediat îl încercă un gând: „Doamne, asta n-are nici un sens. Oamenii ăştia s-au culcat şi dacă îi voi trezi se vor supăra pe mine iar eu voi părea stupid.” Încă odată simţi că trebuie să dea laptele acelor oameni. În cele din urmă, se hotărî şi spuse: „Bine, Doamne, dacă Tu mă trimiţi, voi merge la uşa aceea şi voi da laptele acelor oameni. Dacă vrei să arăt ca un prost, bine. Vreau să fiu ascultător, dar dacă nu deschid imediat uşa, eu plec.” A trecut drumul şi a sunat la uşă. Deodată auzi vocea unui om strigând: „Cine-i acolo? Ce vrei?” Înainte ca tânărul să aibă timp să răspundă, uşa se deschise. În faţa sa stătea un bărbat în blugi şi tricou. Părea abia ridicat din pat. Avea o privire ciudată şi nu părea prea fericit să fi fost deranjat de un străin. „Ce-i?” Tânărul îi întinse laptele. „Uite, v-am adus astea.” Omul luă laptele şi fugi către holul casei. Apoi apăru o femeie în capătul holului cu cei 4 litri de lapte în mână. Avea în braţe un bebe care plângea. Bărbatul care luase laptele avea lacrimi pe faţă. Începu să vorbească şi să plângă în acelaşi timp: „Noi eram în mijlocul unei rugăciuni. Avem facturi mari de plătit luna asta şi nu mai avem bani. Nu avem lapte pentru copil. Tocmai mă rugam ca Dumnezeu să-mi spună cum să mă descurc să pot face rost de lapte!” Iar femeia strigă din bucătărie: „I-am cerut lui Dumnezeu să ne trimită un înger care să ne aducă lapte. Tu eşti înger?” Tânărul ieşi ca să ia portmoneul şi luă din el toţi banii pe care-i avea acolo şi îi puse în mâna omului. Se întoarse la maşina sa gândindu-se la lacrimile care curgeau pe faţa bărbatului. Ştiu imediat că Dumnezeu răspunsese unei rugăciuni.

Iată: a fost un test simplu.

Dacă tu crezi că Dumnezeu e viu, trimite această poveste prietenilor tăi, ca ei să afle că Dumnezeu vorbeşte şi azi oamenilor. Din când în când, Dumnezeu ne cere să facem lucruri simple, ca să vadă cât suntem de ascultători, ca să învăţăm să înţelegem ceea ce ne cere. Citeşte Filipeni 4:13.

Iată un test simplu: scorul tău. 100% sau 0%.

Este alegerea ta.

Isus a spus: „Dacă te ruşinezi de Mine şi Eu mă voi ruşina cu tine înaintea Tatălui.”

CERERILE DE RUGĂCIUNE ALE LUNII MAI 2009

„Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele - îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi îi voi tămădui ţara”.
2 Cronici 7:14

1. Ziua mondială de rugăciune – 31 mai. Să ne aliniem, să ne unim cu Biserica lui Cristos din lumea întreagă în data de 31 mai, într-o zi de închinare şi rugăciune. E o zi în care creştini din lumea întreagă se ridică, în unitate, în a-L lăuda pe Domnul şi în a se ruga pentru naţiuni, pentru mântuire, pentru secerişul cel mare. Să ne rugăm folosind materialele care vor fi transmise.

2. Să ne rugăm pentru o trezire a pocăinţei şi a rugăciunii pasionate însoţite de post în vieţile şi bisericile din ţara noastră, un foc care să nu se mai stingă, ci să crească în intensitate. Căci bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăinţă! (Rom 2:4). Să ne rugăm pentru extinderea mişcărilor de rugăciune în ţara noastră. Să ne rugăm pentru tot mai mulţi străjeri chemaţi în lucrarea de mijlocire pentru ţară, pentru continentul nostru, pentru Israel. Să ne rugăm pentru tineri, ca tot mai mulţi să fie în clocot pentru Domnul, plini de Duh Sfânt, radicali pentru Domnul, fără compromis în viaţa lor, fără frică.

3. Să ne rugăm pentru intrarea noastră în promisiunile lui Dumnezeu pentru noi, ca Biserică şi pentru România. Să ne rugăm pentru liderii creştini, să fie plini de puterea Duhului Sfânt. Să ne rugăm pe baza Ps 37, pocăindu-ne pentru toate gândurile, vorbele şi faptele noastre nesfinte cu care am întinat mandatul nostru de reprezentanţi ai lui Cristos pe pământ.
Să ne rugăm şi să declarăm: Tată, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ şi în România, pentru vremea de acum. (Matei 6:7-13)! Să-L chemăm pe Domnul să schimbe România!

4. Să ne rugăm cu îndrăzneală, să devenim ofensivi în rugăciune, ca Împărăţia lui Dumnezeu să se extindă în România.
- Să ne rugăm pentru putere şi îndrăzneală în ducerea Evangheliei la cei robiţi. Să ne rugăm împotriva orbirii spirituale, ca urechile şi ochii oamenilor să se deschidă şi ca inimile să le fie străpunse.(FA 2:36)
- Să ne rugăm pentru stăvilirea pornografiei, a violenţei din familii şi din societate.
- Să ne rugăm pentru protecţia instituţiei familiei în România. Să ne rugăm pentru stăvilirea divorţurilor, a avorturilor, a abandonării copiilor. Să ne rugăm pentru familiile creştine, care sunt sub un puternic atac.
- Să ne rugăm pentru tinerii României şi pentru sistemul de educaţie şi învăţământ din ţara noastră, ca orice confuzie şi dezordine să fie înlăturate. Să ne rugăm pentru păstrarea educaţiei creştine în şcoli (ore de religie). Să ne rugăm pentru cadrele didactice - ca Domnul să le dea înţelepciune, răbdare şi pricepere. Să ne rugăm împotriva violenţei din şcoli.

5. Să ne rugăm pentru alegerile pentru Parlamentul European. Să ne rugăm pentru oamenii care vor reprezenta România pentru următorii 5 ani, ca să fie oameni integri, cu frică şi cunoştiinţă de Domnul, cu îndrazneală şi înţelepciune, ca să fie o voce puternică în Parlamentul european pentru dreptate, pentru interesele şi valorile României creştine, care să nu facă compromisuri şi să nu se lase intimidaţi. Să ne rugăm împotriva duhurilor de confuzie, manipulare, amăgire, corupţie, intimidare pentru alegerile care urmează.
Să ne rugăm şi pentru viitorul Preşedinte al României.

6. Să continuăm să ne rugăm pentru stabilitatea economică şi financiară a ţării, şi protecţia Domnului peste resursele economice . Să cerem îndurare de la Domnul pentru naţiunea noastră. Să ne rugăm conform 2 Cr 7:14 pentru naţiunea noastră, ca să se întoarcă de la căile ei rele, ca Domnul să vindece ţara.
Să ne rugăm pentru protecţia ţării noastre, a monedei naţionale şi a Băncii Naţionale faţă de orice forme de terorism economic. Să ne rugăm împotriva atacurilor financiare speculative, a furturilor de capital, a şantajelor economice. Să cerem protecţie peste sistemul economic şi financiar - bancar al ţării. Să ne rugăm împotriva fugii de capital (a retragerilor de bani) din ţară. Să ne rugăm ca banii care vin în România prin împrumutul imens de la FMI să fie folosiţi spre creştere economică, pentru investiţii bune, pentru crearea de locuri de muncă, pentru strategii naţionale de protecţie şi de stimulare a dezvoltării economice, pe principii biblice. Să ne rugăm împotriva tendinţelor de a înrobi financiar ţara noastră.
Să ne rugăm pentru resurse energetice pentru România.
Să ne rugăm pentru legi şi resurse pentru relansarea agriculturii. Să ne rugăm pentru creativitate şi ingeniozitate în a găsi soluţii şi resurse noi în ţară pentru creştere economică.
Să ne rugăm pentru măsuri înţelepte în guvernarea ţării, pentru conducătorii ţării - Preşedenţie, Guvern, Parlament, Justiţie, Banca Naţională - ca strategiile şi deciziile pe care le iau în vremea aceasta să fie sub puterea Duhului Sfânt.
Să continuăm să ne rugăm împotriva dezbinărilor interetnice din ţară şi împotriva tendinţelor separatiste teritorial.
7. Să cerem pacea şi protecţia lui Dumnezeu peste România, rugându-ne pentru integritate teritorială a României şi pentru protecţia graniţelor ţării. Să ne rugăm pentru România, ca ţara noastră să fie păzită de dezastre (inundaţii, secetă, epidemii, cutremur devastator, atacuri, conflicte armate). Să ne rugăm pentru protecţia populaţiei de epidemii.
Să ne rugăm pentru alinierea şi alianţele României în contextul actual, pentru relaţiile internaţionale ale României ca să fie după Voia Domnului. Să ne rugăm ca Romania să se alinieze PRO Israel. Să ne rugam Psalmul 91 pentru noi şi pentru ţară.
8. Să ne rugăm pentru protecţia Israelului, pentru pacea Ierusaliului. Binecuvântaţi Israelul- în 14 mai sărbatoreşte 61 ani de la naşterea lui ca stat! Să-l susţinem în faţa Domnului, într-o vreme când sunt tot mai singuri şi tot mai atacaţi. Să ne rugăm pentru sprijin pentru Israel, prin oameni de influenţă, organizaţii, naţiuni. Să continuăm să ne rugăm pentru deciziile care se iau în Israel şi faţă de Israel în vremea aceasta. Să ne rugăm pentru mântuirea evreilor şi pentru întoarcerea în Israel a evreilor din lume.

Domnul să vă binecuvânteze şi să binecuvânteze România!

REŢEAUA NAŢIONALĂ DE RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA
Timişoara, România
email: prayernet@ prayernet.ro
CP 1127, OP 8, cod 300890

Credinţa

După ce citeşti poveşti ca cea a câinelui Faith (http://www.faiththedog.net/) sau vizionezi filme ca cel al lui Nick (http://www.lifewithoutlimbs.org/ ), te întrebi ce e credinţa.

Sâmbătă am avut întâlnirea cu familiile şi, vorbind despre darurile spirituale, am ajuns la darul credinţei. Mi-am amintit că am citit cu ceva vreme în urmă o carte, „Luptătorul în închinare” de Chuck D. Pierce şi John Dickson. În această carte, la pagina 105 am găsit un capitol care mi-a adus multă edificare: Diferite tipuri de credinţă.

Vi le împărtăşesc şi vouă:

1. Credinţa istorică. În cazul acestui tip de credinţă citim despre ea în faptele relatate în documente istorice.

2. Credinţa mântuitoare. Credinţa şi viaţa veşnică sunt inseparabile. Prin acest tip de credinţă ştim că Isus este mijlocitorul în toate problemele vieţii. Acest tip de credinţă Îl acceptă pe Isus ca Mântuitor şi ne reînnoieşte voinţa. Trăsătura principală a acestei credinţe este aceea că ne dă harul de a ne aliniază la eternitate, ne dă pace cu Dumnezeu şi începe să ne sfinţească.

3. Credinţa temporară. Apare atunci când Duhul Sfânt ne impulsionează. Dintr-odată primim adevărul şi autoritatea de a lua decizia corectă. Acest tip de credinţă trebuie fondat pe Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că ajunge să fie năpădit de îngrijorările vieţii. Închinarea este singura modalitate prin care putem păstra acea stare de veghere a spiritului nostru.

4. Credinţa supranaturală. Acest tip de credinţă are semne vizibile. Ea depăşeşte credinţa naturală şi cea mântuitoare, ajungând la una supranaturală, unde nici o îndoială nu ne mai poate clătina din ceea ce am auzit. Unii se luptă un an pentru a vedea împlinit lucrul pentru care se roagă, alţii se uită la persoana pentru care se roagă şi văd răspunsul la rugăciune, văd problema rezolvată chiar dacă mai trece un an până la rezolvarea efectivă.

5. Războiul credinţei. Pe măsură ce ne închinăm are loc o intensificare a credinţei. Dumnezeu îţi vorbeşte în timpul închinării. Pe baza revelaţiei, te lupţi. În cele din urmă, vei vedea proiectul finalizat.

6. Credinţa biruitoare. Când sunetul cerului ajunge în omul nostru spiritual, apare credinţa. Este sunetul sângelui, al autorităţii, al victoriei. Pentru că Împărăţia a venit şi avem capacitatea de a ne învinge duşmanii.

7. Credinţa manifestată sau Credinţa Slavei. Dumnezeu Îşi manifestă prezenţa iar noi simţim toată greutatea ei în mijlocul nostru.

Acestea fiind zise, cred că este suficient. Mari teologi care studiază Biblia au reuşit să clasifice după Cuvânt câteva tipuri de credinţă. Aşa cum dragostea are diferite tipuri de manifestare, despre care s-au scris o mulţime de cărţi, tot aşa şi credinţa are mai multe feluri de a-şi arăta lucrarea în lumea noastră. Nu ne rămâne decât să le identificăm în viaţa noastră pe cele pe care le avem şi să le ceream pe cele care ne lipsesc pentru ca viaţa noastră să fie deplină.

Câte ceva despre consiliere

Omul este o fiinţă creată de Dumnezeu din trei părţi:

Între duhul nostru şi sufletul nostru este o portiţă care, până Îl cunoaştem pe Dumnezeu este închisă. Când auzim despre Dumnezeu şi El ne conştientizează de nevoia noastră de El, această portiţă poate să se deschidă sau nu. Ca Duhul lui Dumnezeu să intre în noi, să facă transformarea care vrea să o facă în noi, trebuie să permitem ca această portiţă să se deschidă. Dumnezeu nu ne forţează să o deschidem. Noi putem să rămânem aşa cum suntem!

Cum să ne întâmpinăm pe noi înşine? Cum să îi întâmpinăm pe ceilalţi?

Când lucrăm în munca de sfătuire-consiliere şi în fiecare zi când avem de-a face cu oamenii, trebuie să ştim cum să-i întâmpinăm, cum să-i primim. Primul contact este foarte important.
Omul, fiinţa creată cu trei părţi principale şi importante, este percepută de noi întâi ca fiinţă materială. Partea noastră fizică, trupul, este ceea ce percepem întâi la o persoană. După felul cum arată, cum este îmbrăcată, putem să ne facem o primă impresie. Dar omul nu este numai atât. El este şi suflet. Ceea ce ea a moştenit de la familia ei, educaţia primită, cultura în care s-a născut, educaţia, obiceiurile, încărcătura generaţională şi ereditară, toate circumstanţele pe care le-a întâlnit de la naştere până o întâlnim noi, face ca persoana să aibă o personalitate distinctă. Până nu stăm de vorbă cu persoana se poate ca pe baza aspectului ei să ne facem o idee total greşită despre ce este şi cine este ea. Când începem să vorbim, vom descoperi puţin câte puţin personalitatea persoanei cu care discutăm. Dar cea de a treia parte, cea spirituală, n-o vom putea descoperi decât într-un timp mult mai îndelungat. Această parte, cea dăruită de Dumnezeu încă pe când persoana se afla în pântecele mamei ei, este mai greu de descoperit, dar ea este aceeaşi pentru fiecare dintre noi. Este acea suflare de viaţă pe care o dă Dumnezeu fiecăruia dintre noi. Locul în care ne naştem, educaţia, tradiţiile, circumstanţele ne diferenţiază mult unii de alţii, dar asta nu ne face nici mai răi unii faţă de alţii ci doar diferiţi. Cu toţii suntem creaţi de acelaşi Dumnezeu. Poţi întâlni pe stradă o femeie îmbrăcată sărăcăcios, murdară, obosită, cărând în spate un sac de cartofi şi poţi spune despre ea: „săraca femeie! Ca pe urmă să afli că e o femeie a lui Dumnezeu care slujeşte în cor şi este învăţătoare, dar când ai văzut-o tu era după o zi la grădină, obosită şi murdară după ce terminase de recoltat cartofii. Noi judecăm cel mai adesea oamenii după înfăţişarea lor exterioară, uitând că omul este cu mult mai mult decât atât!
Când persoana vine la noi pentru un sfat, pentru o consiliere, cum o primim noi? Primul nostru contact cu persoana poate avea o importanţă vitală. În loc să-i acordăm întreaga atenţie, oare ne ocupăm de terminarea ultimelor treburi rămase neterminate? Răspundem la telefon şi lăsăm persoana singură? Lăsăm soneria de la uşă sau telefon să ne întrerupă mereu? O lăsăm singură să ne disciplinăm copii? Şi câte alte lucruri putem face în loc să îndreptăm întreaga atenţie asupra persoanei care are nevoie de ajutorul nostru? Dacă suntem ocupaţi, ar trebuie să spunem asta de la început, fără să permitem ca persoana să se simtă nedorită, în plus, să simtă că ne incomodează, ne încurcă.
Felul cum îi primim pe ceilalţi şi îi facem să se simtă bine va fi foarte important pentru felul în care vom reuşi să comunicăm cu ei. Când primi o persoană la noi, trebuie să-i verificăm starea, să îi asigurăm confort, să ne asigurăm că-i este bine, că are tot ce are nevoie, să întrebăm „ce pot face pentru tine” ca să ne asigurăm că îi este bine, că se poate relaxa, se poate deschide. Trebuie să ne asigurăm că atunci când discutăm cu această persoană va spune ce gândeşte şi care sunt nevoile sale. Problema cu care vine la noi poate fi doar vârful aisbergului. Întrebările pe care ni le pune pot fi doar începutul problemelor mult mai adânci de care persoana poate să nici nu fie conştientă! Dar, dacă nu putem fi siguri că persoana este relaxată, am câştigat încrederea ei, nu putem fi siguri că ceea ce ne spune este adevărul. Nu putem fi siguri că da-ul ei este da şi nu-ul nu!
Dacă încă nu ştim cum să întâmpinăm persoana care vine la noi să ceară un sfat, înseamnă că întâi va trebui să învăţăm să ne întâmpinăm pe noi înşine! Putem să ne relaxăm? Putem să ne privim în oglindă cu drag? Putem noi să ne acceptăm aşa cum suntem? Iubim noi persoana pe care o privim dimineaţa în oglindă? Sau suntem mereu critici şi nemulţumiţi? Mereu găsim numai defecte? Ar trebui să ştim că a ne iubi pe noi înşine este poruncă divină. Dumnezeu ne porunceşte să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. Cum am putea să ne iubim aproapele ca pe noi, dacă pe noi ne urâm? Asta nu este idolatrie! Dacă nu ne acceptăm pe noi înşine, păcătuim împotriva lui Dumnezeu, care ne-a creat, care ne iubeşte aşa cum suntem şi ne-a creat aşa cu un scop precis! Învăţaţi să vă respectaţi pe voi înşivă ca să puteţi apoi să lucraţi cu oamenii.
Când persoana vine la noi cu o problemă, întrebările pe care le va pune, spaţiul în care ne aflăm, ambianţa, relaţia dintre noi vor crea un cadru în care vom lucra.
În acest cadru, vom stabili câteva lucruri care vor fi necesare pentru munca noastră. Trebuie să ne întrebăm dacă suntem persoana potrivită pentru această persoană, dacă suntem compatibili cu ea. Când primim persoana şi verificăm starea ei,ne asigurăm că da e da şi nu e nu, apoi voi verifica dacă sunt persoana de care ea are nevoie.
Aici intervin cele trei criterii după care vom lucra:
1. Sunt eu persoana potrivită? Pot afla asta verificând dacă ea îmi dă permisiunea să lucrez cu ea. Nu voi putea trece peste voinţa liberă a persoanei. Dacă ea îmi dă acordul şi mă asigură că este de acord să lucrez cu ea, voi putea verifica dacă problema ei este de competenţa mea. Dacă nu este, voi căuta să o îndrum spre persoana potrivită care să o poată ajuta.
2. Dacă voi avea acceptul ei, voi putea să încep să lucrez cu ea şi acest lucru îmi va asigura şi mie protecţie. Trecând dincolo de acceptul ei, încercând să forţez lucrurile, voi deveni abuzator.
3. Mă asigur că am capacitatea de a ajuta persoana. Că am competenţa de a o sprijini. Aici trebuie să fiu sigur de pregătirea mea, de chemarea pe care mi-a făcut-o Dumnezeu şi că Dumnezeu m-a uns să fac această muncă.
În cadrul stabilit de poziţia mea, de problemele care se expun, de întrebările care se pun, de circumstanţele în care ne află, de intuiţia noastră, vom începe să lucrăm cu persoana. Verificăm lucrurile care se spun şi suntem atenţi la lucrurile care nu se spun. Gesturile, atitudinea persoanei, felul în care comunică, ne pot spune că ea are alte probleme decât cele care le spune. Dar niciodată să nu tragem imediat concluzii. Trebuie să avem mereu în vedere că totul este în controlul lui Dumnezeu. Trebuie să ne asigurăm că suntem în voia Lui. Trebuie să fim siguri că auzim vocea şi călăuzirea Lui. Trebuie să tratăm persoana ca fiinţă întreagă, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi să respectăm ceea ce spune şi alegerile pe care le face.
Ce facem când persoana depăşeşte cadrul care există deja? Ce facem dacă ea pune întrebări în afara contextului? Sau ce facem când lucrăm cu mai multe persoane deodată şi una din ele pune întrebări în afara cadrului pe care ni l-am propus? Ne facem că nu auzim, ignorând complet? Criticăm persoana în văzul tuturor, apostrofând-o că ne întrerupe şi nu e nici locul nici momentul să discutăm subiecte în afara contextului? Nu. În nici un caz! Persoana va fi tratată cu respect şi i se va explica cum că avem deja un cadru stabilit şi trebuie să-l respectăm. Propunem o întâlnire separată, în care să discutăm întrebarea pusă şi, dacă este posibil, integrăm în cadrul nostru întrebarea persoanei, cu acordul ei.


Cum acţionează asupra vieţii noastre Duhul lui Dumnezeu?

Încă din pântecele mamei noastre, Dumnezeu ne dă suflarea de viaţă. Ieremia 1:5 „Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor."
Acelaşi Duh este peste toate fiinţele umane. El dă tuturor dorinţa după Dumnezeu. El este aici pentru veşnicie. Această dorinţă de viaţă există şi în persoanele care Îl cunosc pe Dumnezeu şi în cele care nu-L cunosc. Dumnezeu nu face nici o diferenţă între oameni. Înaintea Lui suntem cu toţii egali.
În pântecele mamei care a rămas însărcinată, vine şi se aşează sămânţa de viaţă.
Acest sâmbure de viaţă începe să crească, iar în jurul lui începe să se formeze sufletul şi trupul, care cresc mereu până la naştere şi apoi până la maturitate. Sufletul şi trupul vor suferi modificări în permanenţă, în funcţie de locul în care ne naştem, circumstanţele în care trăim. Creştem, mergem în colectivitate, apoi terminăm şcoala, ne angajăm, ne căsătorim, aducem pe lume copii şi mereu ne schimbăm, suflet şi trup, dar sămânţa de viaţă rămâne mereu aceeaşi. Dumnezeu pune în noi daruri, aptitudini, calităţi. Dar ele vor putea fi folosite în slujba răului, câtă vreme omul nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Încetul cu încetul, se structurează sufletul, dezvoltându-se progresiv. Încă nefinisat la naştere, creştem în trup şi suflet devenind în funcţie de circumstanţe, ceea ce suntem ca adulţi.
Imediat după naştere omul este incapabil de a se exprima decât prin plâns. Trupul nostru, sediu al senzaţiilor, are propriile lui nevoi. Dar pentru că intelectul nu este dezvoltat, nu putem decât să ţipăm când avem nevoie de ceva. Pas cu pas, pe măsură ce creştem, vom fi capabili să ne recunoaştem simţirile, să le transformăm în emoţii, sentimente, în gânduri, atitudini, fapte şi comportamente. Senzaţiile care, la început, sunt viscerale, vor deveni recognoscibile şi noi vom ştii că avem anumite trăiri, emoţii, sentimente. Odată cu creşterea ne dăm seama de ceea ce se exprimă în corpul nostru şi începem să le analizăm. Ştim dacă ne simţim bine sau rău şi recunoaştem senzaţia, emoţia, trăirea care ne încearcă. Când învăţăm să ne cunoaştem pe noi înşine şi când decidem să ne respectăm nevoile şi trăirile, vom învăţa să ascultăm şi vom învăţa să ne exprimăm. Unii oameni nu au harul de a creşte în familii echilibrate sau vor suferi mult şi ei nu vor ştii să se exprime. Ei vor trebui ajutaţi.
Când ne întoarcem la Dumnezeu, el ne dă viaţă. Viaţa care vine prin credinţă, atunci când Duhul Sfânt vine să locuiască în noi. El ne va învăţa să înţelegem lucrurile care ni se întâmplă şi El va clarifica emoţiile pe care le simţim. Asupra noastră se vor abate mereu factori externi. Vom întâlni diverse circumstanţe în viaţă care ne vor forma. Răspunsul la aceşti factori externi depinde de noi, dar şi de felul în care am fost educaţi, de mediul în care am trăit. Diferite cauze vor genera reacţii diferite.
Există însă în viaţa noastră şocuri, cauze care nu au dus la elaborarea de sentimente, gânduri, fapte. Ele rămân blocate undeva. Aceste blocaje pot duce în timp la îmbolnăviri, depresii şi alte dereglări ale sănătăţii fizice sau psihice.
Când consiliem o persoană, fie ea creştină sau nu, trebuie să ţinem cont că ea este creată de Dumnezeu. Dacă ea nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, putem trata problemele ei de bază: materiale, fizice, sufleteşti, iar dacă nu suntem în măsură să o ajutăm, o trimitem spre persoane competente, care o vor putea ajuta. Dar trebuie să nu uităm că noi suntem creştini şi tot ce facem este prin Dumnezeu, cu ajutorul Lui. Dacă rămânem mereu în legătură cu Dătătorul vieţii, vom putea înţelege problema persoanei şi rugându-ne, Duhul Sfânt o va sensibiliza şi pe ea, chiar dacă ea nu este convertită.
Căutând originea blocajelor din viaţa persoanei, nu avem dreptul să forţăm lucrurile. Trebuie ca persoana să ne îngăduie accesul în viaţa ei şi tot ea ne va spune până unde putem să mergem. Înţelegerea, conştientizarea şi eliberarea acestor blocaje vor aduce persoanei vindecarea pe care ea o doreşte. Înaintarea spre blocajele emoţionale din viaţa persoanei poate fi încetinit de diavolul, care nu doreşte vindecarea persoanei, dar şi problemele personale ale persoanei pot cauza încetinirea procesului de vindecare: păcatele din viaţa ei nemărturisite, neiertarea pentru o altă persoană, etc.
În tot acest proces de ajutare a persoanei, trebuie să respectăm acel cadru despre care am vorbit la început. Dacă depăşim acel cadru, nu ne respectăm nici pe noi nici persoana care solicită ajutor. Încălcând libertatea şi intimitatea persoanei, devenim abuzatorii ei. Ne putem pierde chiar chemarea pe care am avut-o de la Dumnezeu.
Munca noastră este situată pe trei nivele:
1. muncă de prevenire
2. muncă de călăuzire, conducere şi orientare a persoanei
3. muncă de purtare de grijă, vindecare şi eliberare.
Trebuie să ştim exact care este locul nostru şi care este chemarea, aptitudinile pe care ni le-a dat Dumnezeu.
Pentru a face faţă durerii, persoana se înconjoară cu ziduri. Aceste ziduri au rolul de a proteja persoana de alte dureri şi suferinţe şi ele pot fi de manieră fizică, psihică, comportamentală.
Aceste ziduri nu sunt dumnezeieşti ci ne vor închide în propria noastră închisoare. Ele sunt iluzorii, dar ne dau aparenţa de protecţie. Dacă ajutăm cu blândeţe persoana să vadă că aceste ziduri sunt false şi că nu are nevoie de ele, ea va putea alege singură să iese din spatele lor.
Exemple: ca să exemplificăm, ne gândim că vedem o închisoare cu ziduri şi o fereastră cu zăbrele. Ne apropiem de acea fereastră pentru că vedem că înăuntru este cineva. Când ne apropiem, dinăuntru iese o mână care ne îmbrânceşte, un pumn care ne loveşte. Apoi, ne trezim dincolo de zăbrele şi ne dăm seama că persoana de acolo eram fiecare din noi. Zidurile din jurul nostru au dispărut, am putea ieşi de acolo, dar nu vrem. Realizăm că zidurile sunt iluzorii, că gratiile sunt false, dar alegem să rămânem după nişte zăbrele iluzorii, decât să alegem să ieşim de acolo ca să fim libere. Adevărul este că atâta vreme am avut doar acest loc îngust în care ne-am mişcat, doar închisoarea aceasta am cunoscut-o, acum n-am ştii ce să facem cu libertatea dobândită. La cruce Isus şi-a dat viaţa ca noi să fim liberi. Dar depinde de noi dacă vrem această libertate. Sau alegem să rămânem prizonierii neiertărilor noastre, amărăciunilor, tristeţilor, bolilor, înfrângerilor. Zăbrelele acestea pot fi foarte diverse, în funcţie de rănile noastre. De exemplu, am avut o suferinţă în relaţia de dragoste. Cineva ne-a dezamăgit rău. Inconştient, noi alegem să ne îngrăşăm, pentru că atunci nu vom mai fi atrăgătoare pentru sexul opus, aşa că suntem puse la adăpost de suferinţe următoare. Dar uităm că există bărbaţi cărora le plac femeile plinuţe! Aşa că trăim o minciună. Ea poate fi necesară pentru noi ca să trecem peste suferinţa pe care am avut-o, dar când înţelegem că această minciună poate să ne pună în pericol sănătatea, demnitatea, ar fi timpul să renunţăm la ea. Teama este cea care ne ajută să ne ridicăm multe ziduri în jurul nostru, încercând în acest fel să ne protejăm. Ceva ne-a înspăimântat tare cândva iar acum, incapabili să ne controlăm reacţiile, alegem să ne închidem în dosul zidurilor noastre. În acest fel, emoţiile blocate şi neexprimate ne vor da o anxietate, o depresie, o boală de inimă. Tresărim de câte ori apare un stimul exterior, inima ne sare din piept, punându-ne viaţa în pericol. Dacă vom reuşi să înţelegem că aceste minciuni, pe lângă aparenta protecţie pe care ne-o oferă, ne fac şi mari deservicii, vom putea să învăţăm să ne întâmpinăm pe noi înşine, să ne iubim şi să ne respectăm aşa cum face Dumnezeu, venind în întâmpinarea nevoilor noastre, înţelegându-le, acceptându-le şi împlinindu-le. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să moară pentru noi ca noi să avem viaţa din belşug! Depinde de noi dacă vom alege să primim această viaţă sau o vom respinge, trăind cu greutate, la limită, în cutia noastră. Desigur, deschiderea presupune şi multă vulnerabilitate, dar atunci când Dumnezeu ne atinge şi ne vindecă nu vom mai avea portiţe deschise spre atacurile celui rău, nu vom mai simţi aceeaşi durere ca atunci când rănile noastre supurau! Când Duhul Sfânt vine, El ne conştientizează de natura minciunilor pe care le trăim. Ne arată că suntem preţioase, speciale, valoroase. Ne arată ce are dumnezeu special pregătit pentru noi. Ne arată scopul lui cu privire la viaţa noastră. Ne descoperă talanţii pe care i-am primit de la Domnul nostru şi ne învaţă cum să lucrăm cu ei.
Să ţinem cont de persoană şi voinţa ei. Să-i spunem dacă acceptă, că zidurile acelea, zăbrelele acelea sunt minciuni. Că Dumnezeu ne vrea liberi, Că Isus a murit pentru ca noi să primim vindecarea şi eliberarea Lui. Apoi, dacă persoana este de acord să renunţe la aceste ziduri, ne vom putea ruga împreună în felul următor.
1. persoana va cere iertare lui Dumnezeu că şi-a făcut idoli din acele minciuni, crezând în ele mai mult decât în vindecarea pe care i-o poate da Isus.
2. persoana proclamă: doresc eliberarea din această închisoare pe care singură mi-am creat-o crezând că mă protejez. Diavolul va încerca să împiedice persoana să facă acest lucru, va încerca să o ţină prizonieră, dar noi nu vom forţa lucrurile ci vom lăsa ca persoana să aleagă singură dacă va face rugăciunea acum peste o zi sau peste un an. Noi nu putem decât să ne rugăm pentru ea, ca Duhul Sfânt să o ajute să înţeleagă şi să dorească eliberarea. Uneori nici măcar nu este diavolul ci persoana este cea care alege să-şi păstreze zidurile.
3. mulţumim acestor minciuni care ne-au ţinut în viaţă. Această mulţumire are rol de concediere: „mulţumesc minciunilor care m-au ajutat să supravieţuiesc. Ele mi-au păzit viaţa de efecte mult mai devastatoare care ar fi putut să mă distrugă. Le-am urmat, m-aţi păzit şi eu v-am îngrijit, dar acum nu mai am nevoie de voi, nu vă mai vreau în viaţa mea!”
4. în Numele lui Isus, renunţ la serviciile minciunilor din viaţa mea. Isuse, Te rog să mă ierţi că în toţi aceşti ani am pus aceste minciuni în locul Tău!

CERERILE DE RUGĂCIUNE ALE LUNII MARTIE 2009

REŢEAUA NAŢIONALĂ DE RUGĂCIUNE PENTRU ROMÂNIA

Timisoara, România email: prayernet@ prayernet.ro

CP 1127, OP 8, cod 300890 www.prayernet.ro

CERERILE DE RUGĂCIUNE ALE LUNII MARTIE 2009

„Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele - îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi îi voi tămădui ţara”.

2 Cronici 7:14

1. Pentru Biserică, continuăm rugăciunea pentru următoarele motive specifice:

§ Trezirea şi maturizarea noastră în credinţă : relaţia noastră cu Domnul, o pocăinţa profundă, sfinţire, teamă sfântă de Domnul, întoarcere la Cuvânt şi o viaţă de rugăciune şi de veghere, creştere în credinţă, întoarcerea la dragostea dintâi, (Ef. 4: 13-16)

§ Relaţiile creştinilor – pentru iertare, restaurarea relaţiilor rupte sau afectate, pentru unitate şi acceptare în dragoste a fraţilor şi a celor din jur (2 Petru 1:5-11). Să ne rugăm pentru restaurarea relaţiilor dintre lideri creştini. Să ne rugăm pentru relaţiile din familiile creştine (dintre soţi şi dintre părinţi şi copii). Să ne rugăm pentru restaurarea şi vindecarea relaţiilor în Trupul lui Cristos din România, pentru comunicare şi unitate prin Duhul Sfânt în si între biserici.

§ Tinerii din biserici - pentru sfinţenie, dedicare pentru Cristos, pentru protecţie faţă de presiunile lumii şi ale celui rău, pentru motivaţie, alegeri, pentru călăuzire, înţelepciune, integritate. Să ne rugăm pentru taberele şi conferinţele la care merg. Să ne rugăm pentru conferinţele Peniel - ca fiecare participant să fie aibă o întâlnire personală cu Isus, ca Domnul să le schimbe inimile şi să-i transforme.

§ Intrarea fiecărui creştin în chemarea Domnului, pentru mobilizarea creştinilor în mărturisirea Evangheliei cu îndrăzneală. Pentru strategii noi pentru Biserică în lucrare, pentru finanţe şi resurse pentru lucrarea Domnului.

2. Să ne rugăm pentru revelaţia principiilor binecuvântării Domnului şi binecuvântarea economică a ţării. (Luca 21:34-36, 2 Cr. 7:14)

· Să ne pocăim de orice lăcomie personală, de orice îngrijorare (frică) care afectează pe creştini şi să cerem eliberare. Să ne pocăim de iubirea de bani, care este idolatrie şi de pofta ochilor. Să ne pocăim de zgârcenie, de egoism , de lipsa de dragoste faţă de cei săraci şi să cerem iertare pentru noi şi pentru naţiunea noastră. Să ne pocăim de datoriile în exces provocate de lăcomie, de pofta ochilor. Să ne rugăm pentru ieşirea din datorii.

· Să ne rugăm ca Biserica să dea zeciuială şi să continue să dăruiască, să semene în credinţă - chiar în mijlocul strâmtorărilor! Să ne rugăm ca Dumnezeu să dea înţelepciune Bisericii în toiul acestei clătinări, să fie lumină şi sare- fără compromis şi fără frică. Să ne rugăm pentru înţelepciune şi chibzuinţă pentru Biserica lui Isus Cristos în aceste vremuri. Să ne rugăm ca bogăţiile neamurilor să vina în mâinile celor neprihăniţi.

· Să ne rugăm ca Domnul să ierte lăcomia, avariţia, corupţia, traficul de putere şi influenţa prin bani, forme de furt din sistemul economic al naţiunii noastre. Să ne rugăm ca orice forme de corupţie care afectează (jefuiesc) resursele financiare, energetice şi economice ale României să fie demascate şi oprite. Să cerem lui Dumnezeu să aducă dreptate în cadrul instituţiilor din ţară, să expună corupţia şi să pună frica de Domnul în viaţa celor care au păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva naţiunii.

· Să ne rugăm pentru trezire în România, pentru întoarcere la Domnul, pentru foame după Dumnezeu şi după Cuvântul Lui în inimile românilor în vremea aceasta de clătinare.

3. Să ne rugăm pentru stabilitatea economică şi financiară a ţării, şi protecţia Domnului peste resursele economice .

· Să ne rugăm pentru protecţia ţării noastre, a monedei naţionale şi a Băncii Naţionale faţă de orice forme de terorism economic. Să ridicăm scuturi de rugăciune în jurul ţării împotriva atacurilor financiare speculative, a furturilor de capital, a şantajelor economice. Să cerem protecţie peste sistemul economic şi financiar- bancar al ţării. Să ne rugăm împotriva fugii de capital (a retragerilor de bani) din ţară.

· Să ne rugăm pentru stabilitatea economică a ţării, ca producţia internă să se menţină şi chiar să crească. Să ne rugăm pentru legi şi resurse pentru relansarea agriculturii, şi pentru sprijinirea iniţiativelor micilor întreprinzători. Să ne rugăm pentru locuri de muncă în ţară. Să ne rugăm pentru strategii naţionale de protecţie şi de stimulare a dezvoltării economice, pe principii biblice.

· Să ne rugăm pentru măsuri înţelepte în guvernarea ţării, pentru conducătorii ţării- Preşedenţie, Guvern, Parlament, Justiţie, Banca Naţională - ca strategiile şi deciziile pe care le iau în vremea aceasta să fie sub puterea Duhului Sfânt.

· Să continuăm să ne rugăm împotriva dezbinărilor interetnice din ţară. Să ne rugăm împotriva dezbinărilor create între grupuri sociale din ţară.

· Să cerem îndurare de la Domnul pentru naţiunea noastră. Să ne rugăm conform 2 Cr 7:14 pentru naţiunea noastră, ca să se întoarcă de la căile ei rele, ca Domnul să vindece economia naţiunii noastre. Să ne rugăm ca Domnul să vină în ajutorul naţiunii noastre. (PS 23 si PS 91)

4. Să ne rugam pentru România, pentru protecţia şi pacea ţării, în interior şi la graniţe, pentru relaţiile României cu ţările vecine, cu EU, Rusia, Ucraina, NATO şi SUA, pentru integritatea teritorială a ţării, pentru favoarea Domnului în relaţiile internaţionale. Să ne rugăm pentru alinierea şi alianţele României în contextul actual, ca să fie după voia Domnului.

· Să ne rugăm pentru stăvilirea violenţelor şi dezordinii din ţara noastră, pentru anihilarea grupurilor de tip mafiot şi a structurilor ascunse de putere. Să ne rugăm pentru înţelepciune şi îndrăzneală pentru autorităţi.

· Să ne rugăm pentru alegerile prezidenţiale din România, ca Domnul să ridice un Preşedinte după voia Lui.

5. Să ne rugăm pentru protecţia Israelului, pentru viitorul Guvern care va fi ales.. Să ne rugăm pentru deciziile care se iau în Israel şi faţă de Israel în vremea aceasta. Să ne rugăm pentru mântuirea evreilor.

Domnul să vă binecuvânteze şi să binecuvânteze România!

În timpuri bune şi rele

"Fiindcă Mă iubeşte - zice Domnul - de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Psalmii 91:14,15

Dumnezeu Se cheamă prin multe nume. El este Domnul, Vindecătorul, Steagul, Îndreptăţirea noastră. El de asemenea promite să fie Eliberatorul nostru. În aceste vremuri tulburi El este tot ce noi avem nevoie ca El să fie.
Dar există atât de mulţi credincioşi care nu au experimentat niciodată puterea de eliberare a Lui, pentru că în loc să meargă aproape de El zi de zi, aşteaptă până necazul loveşte ca să se apropie de El, iar asta nu funcţionează aşa. Dacă vrei ca Dumnezeu să te salveze în vremuri grele, trebuie să ai părtăşie cu El în vremuri bune. De ce? Pentru că Dumnezeu răspunde credinţei tale. Credinţa noastră şi nu nevoia noastră este ceea ce face ca Dumnezeu să acţioneze pentru noi. Şi nu vom putea niciodată să dezvoltăm acel tip de credinţă, acel tip de încredere în El, dacă nu petrecem destul timp împreună cu El pentru a-L cunoaşte.
1 Ioan 3:20,22 ne spune că dacă ne încredem în Domnul, vom face lucruri plăcute Lui. Dacă Îl slujim cu jumătate de inimă, înseamnă că nu avem suficientă încredere că El ne va izbăvi în vremuri grele. Când pericolul ne înconjoară, în loc să fim plini de credinţă, adesea suntem paralizaţi de frică.
Iubiţi şi slujiţi pe Domnul din toată inima. Mergeţi aproape de El în vremuri bune. Dacă veţi face aşa, atunci când veţi avea nevoie de un Eliberator, veţi şti fără dubiu că vă puteţi încrede în El ca să vă poarte de grijă.
Citiţi şi Psalmul 108:1-6.

Nu privi la furtuna din viaţa ta

Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!" Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: "Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" Matei 14:30, 31
Dacă există vreo modalitate ca cel rău să-ţi îndepărteze privirea de la Domnul, el o va face. El va cauza necazuri. El va face ca circumstanţele vieţii tale să-ţi scuture barca de parcă ai fi prins într-un uragan. Va face tot ce poate ca să te determine să te concentrezi asupra domeniului material şi a situaţiei din jur în locul promisiunilor pe care ţi le-a făcut Dumnezeu pentru că ştie că dacă nu o va face tu vei lua aceste promisiuni şi-l vei spulbera cu ele.
Asta s-a întâmplat şi cu Petru. Când el a sărit din barcă, acţionând la cuvântul Domnului, ce s-a întâmplat ? A mers pe valuri fără nici o problemă. Toată fiinţa lui era atentă la cuvântul Domnului. « Vino ! »
Dar când şi-a luat privirea de la Domnul a început să privească valurile. A început să observe ce lucru imposibil face. Până la urmă, el era doar un pescar. Tot antrenamentul şi experienţa lui de până atunci îl învăţaseră că valurile acelea îl vor duce sub apă. El se concentra deja asupra naturalului în locul lui Isus. Când a făcut asta credinţa i s-a slăbit şi a început să se scufunde.
Nu lăsa să ţi se întâmple asta şi ţie. Odată ce primeşti o revelaţie de la Dumnezeu, ţine-te de ea. Nu lăsa nimic să-ţi îndepărteze privirea de acolo.
Diavolul va face tot ce va putea ca să-ţi îndrepte atenţia spre altceva. Va tulbura lucrurile în jurul tău. Va încerca să-ţi aducă teamă în inimă. Va folosi orice acţiune sau fapt din trecutul tău pentru a-ţi readuce vechiul mod de gândire în atenţie.
Dar tu să nu scapi din ochi pe Domnul! Ţine-ţi privirea aţintită asupra cuvântului Lui până când va deveni mai real decât orice altceva. Dacă vei face aşa, vei putea umbla pe apă foarte uşor!

Motto pentru 2009

Am primit ca urare de Anul Nou aceste rânduri de la prieteni dragi şi le luăm ca motto pentru anul care ne stă înainte! Le împărtăşim cu voi.

Iubiţii noştri,
Au apărut zorile unui Nou An în vieţile noastre şi se cade să Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru aceasta nouă îndurare cu care ne copleşeşte. Nu toţi au avut aceasta binecuvântare, aşa că Lui I se cuvine toată lauda şi gloria.
Salutăm cu dragoste pe toţi prietenii şi fraţii noştri şi versetele pe care Domnul ni le-a pus pe inimă ca salut se găsesc în Fapt. Apost. 26:16-18. Dorim ca acesta să fie un mesaj pentru Noul An, 2009, pe care mulţi dintre noi să dorească să îl pună în aplicare :

"... scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi a lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească prin credinţa în Mine iertarea de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi."

Facă Domnul din fiecare din noi, un vestitor al Cuvântului Sfânt, aducător de viaţă şi mântuire personală.
Vă îmbrăţişăm cu aleasă dragoste şi preţuire, ai voştri prieteni şi fraţi,
Ica & Tibi Gabor