miercuri, 30 iunie 2010

Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi


Cine a spus că a fi creştin înseamnă să duci o viaţă fără probleme şi lupte? Doar pentru că avem o relaţie cu Isus nu înseamnă că viaţa va fi o continuă plimbare. Viaţa poate fi grea. Ca şi creştini, avem de a face cu multe provocări.
Înainte să primim mântuirea, nu am fost ameninţaţi de diavolul. Dar, când L-am acceptat pe Isus în inima noastră, ceva s-a schimbat. Am primit un loc nou pe câmpul spiritual şi imediat am devenit duşmanii lui Satan.
Noi locuim acum în două lumi: cea naturală şi cea spirituală. Amândouă sunt lângă noi, totuşi una o putem vedea şi una nu.
Când ne confruntăm cu ispite şi bătălii realizăm că trebuie să existe ceva mai mult decât ceea ce vedem în mod natural. Multe bătălii, lupte şi încercări au rădăcina în tărâm spiritual. De aceea, războiul trebuie dus în plan spiritual cu mijloace spirituale.
Să luăm ca exemplu depresia. Milioane de oameni din SUA sunt diagnosticate cu depresie clinică în fiecare an. Şi eu m-am confruntat cu ea. Totuşi, depresia este adesea o problemă spirituală. Vă rog să nu înţelegeţi greşit, nu mă pronunţ împotriva doctorilor sau tratamentelor. Uneori, depresiile pot avea cauze fizice sau chimice. Dar adesea depresia este un duh. Şi, ca să-l învingem (nu doar să mascăm problema), trebuie să privim la rădăcină şi să declarăm război. Trebuie să folosim armele asigurate de Dumnezeu.
Depresia este doar un exemplu de întăritură. Altele sunt dependenţele, bolile, sărăcia, ura, amărăciunea, bârfa, etc. Dar Dumnezeu este un Dumnezeu bun şi nu ne lasă fără apărare şi nici nu ne trimite în luptă fără echipamentul adecvat. El ne-a dat cea mai puternică armă din lume şi anume Cuvântul Său.
Biblia face referire la sabia Duhului dintr-un motiv real. Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea ultimă asupra minciunilor diavolului. Se întâmplă ceva când punem Cuvântul lui Dumnezeu în gura noastră şi începem să ţintim cu el către duşman.  Cuvântul lui Dumnezeu detronează principalităţile şi eliberează puterea de care avem nevoie să stăpânim peste terenul cucerit. Aminteşte-ţi: nu te afli într-o luptă pentru victorie, victoria a fost deja câştigată şi este a ta. Tu trebuie doar să o impui.
Singurul mod de a lupta în lupta spirituală şi a câştiga victoria asupra duşmanului este prin cuvintele scrise în Scriptură. Nu vorbesc aici despre rugăciune de zi cu zi ci despre rugăciunile agresive care străpung rădăcina problemelor, rugăciunile şi declaraţiile care nimicesc orice autoritate a duşmanului şi orice drept pe care l-ar avea el şi permite lui Dumnezeu să acţioneze în folosul şi interesul tău.
În 2 Corinteni 10:3-4 se spune: „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.”
Armele noastre spirituale sunt atotputernice în Dumnezeu ca să surpe întăriturile celui rău. Bătăliile tale vor fi câştigate în cămăruţa ta doar prin confruntarea faţă în faţă. Ţi-a fost dată stăpânirea asupra întăriturilor din viaţa ta prin adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Exercită această autoritate şi spune-i inamicului că nu mai are permisiunea de a te hărţui.
Isus a spus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.”
Vezi tu, diavolul este un mincinos. Asta-i natura lui. Scriptura ne spune că este „tatăl minciunii”. Din copilărie am început să credem minciunile lui. Minciuni despre Dumnezeu, despre lume, despre alţi oameni, despre noi înşine. Totuşi, Dumnezeu aduce în viaţa noastră circumstanţele care ne ajută să descoperim aceste minciuni iar atunci trebuie să le înlocuim cu adevărul lui Dumnezeu.
Cere-I lui Dumnezeu să aducă la lumină aceste minciuni. Poate ştii care sunt rădăcinile lor dar poate nu ai nici o idee. Vestea bună este că există Cineva care ştie şi El este la doar o rugăciune distanţă. Dacă te rogi şi ceri Duhului Sfânt, El îţi va descoperi rădăcinile minciunilor din viaţa ta. Nu trebuie să treci printr-un ritual lung, pur şi simplu, roagă-te şi deschide-ţi inima cerând Domnului să-ţi arate.
Ai răbdare, răspunsul poate să nu vină pe loc, dar dacă vei aştepta, Domnul îţi va aduce răspunsul. Atât de des vrem răspunsuri instant, chiar acum. Dar dacă vrem cu adevărat libertate, trebuie să fim în stare să perseverăm. Răbdarea este o calitate care nu a venit repede nici pentru mine. Am avut nevoie să lucrez la asta din greu, cum sunt sigur că şi tu va trebui. Dar dacă nu vei lăsa frustrarea să te copleşească şi nu vei renunţa, vei fi în stare să-ţi confrunţi minciunile şi să le înlocuieşti cu adevărul – iar adevărul te va elibera.
Când vrei să-L întâlneşti pe Domnul, încearcă să găseşti un loc liniştit unde poţi opri toate distragerile din jur. Roagă-te şi aşteaptă. Scufundă-te în prezenţa Lui. Intră în închinare. Încearcă să nu vorbeşti şi iar să vorbeşti…. ci stai liniştit şi ascultă. Pe măsură ce faci aşa, ai putea primi o imagine în minte, un gând, o amintire, o impresie. Dumnezeu descoperă lucruri oamenilor în multe feluri. Când îţi descoperă rădăcinile răului din viaţa ta, este timpul să permiţi Duhului Sfânt să te vindece. Asta poate însemna că este timpul să fii gata să confrunţi aceste întărituri cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu te teme să stai nas în nas cu duşmanul. El are ceva ce-ţi aparţine ţie. Înaintează şi spune-i că nu mai are nici un drept de şedere în nici o situaţie din viaţa ta.
Aminteşte-ţi că ce este în tine este mai mare decât ce este în lume. În Numele lui Isus, dărâmă această întăritură. Trebuie să treci dincolo de suprafaţă şi să-l scoţi pe duşman de la rădăcina lucrurilor. Lasă-l pe duşman, puterile întunericului, principalităţile şi conducătorii întunericului să ştie cine este acum în control. Trebuie să iei poziţia de atac, acum nu mai este timpul pentru apărare. Vorbeşte circumstanţelor ca unor copii ai Regelui şi alătură-te moştenitorilor lui Cristos. Cuvintele tale creează realitatea ta, nu le trata cu uşurinţă.
Nu înceta să insişti până când victoria nu este câştigată deplin.Ca şi creştin, ai putere asupra diavolului, dar el nu va pleca fără luptă. Trebuie să înţelegi că Dumnezeu ţi-a dat autoritatea asupra problemelor din viaţa ta.
Mă rog ca Dumnezeu să-ţi dea o descoperire nouă a armelor spirituale pe care ţi le-a dat. Mă rog ca să fii împuternicit cu înţelepciune şi discenământ ca să ştii cum să foloseşti aceste arme. Mă rog ca luptătorul din tine să se trezească şi să primească ungerea Dumnezeului atotputernic care străpunge naturalul şi dărâmă întăriturile din viaţa ta şi din vieţile celor din jurul tău, care eliberează pe cei prinşi.
 Traducere după Ben Cerullo

sâmbătă, 26 iunie 2010

Dacă eşti serios cu privire la schimbarea ta....

Ascultarea dezleagă puterea lui Dumnezeu

Efeseni 4:22-24
“cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi … şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou…”
Biblia ne asigură de un adevăr important: Duhul Sfânt Îşi eliberează puterea în momentul în care facem paşi prin credinţă.
Când Iosua a întâmpinat o barieră de netrecut, apele Iordanului au dat înapoi numai după ce liderul a păşit în curentul repede prin credinţă. Ascultarea dezleagă puterea lui Dumnezeu.
Dumnezeu aşteaptă acţiunea ta. Nu aştepta să te simţi puternic sau încrezător. Înaintează în slăbiciunile tale, fă ceea ce trebuie să faci în ciuda temerilor şi sentimentelor tale. Aşa vei colabora cu Duhul Sfânt şi caracterul tău se va dezvolta.
Dacă efortul tău nu are nimic a face cu mântuirea ta, totuşi efortul tău este foarte important pentru creşterea ta spirituală. De cel puţin 8 ori în Noul Testament ni se spune să „facem eforturi” în creşterea noastră, în devenirea noastră tot mai mult după chipul lui Isus.
Trebuie să renunţăm la vechiul mod de acţiune - „ cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi…”
Trebuie să ne schimbăm felul de a gândi - „şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”
Trebuie să dezvoltăm trăsăturile caracteristice lui Isus – Caracterul tău este suma comportamentelor tale. Este aşa cum gândeşti şi acţionezi de obicei. Biblia spune să „şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”

Aminteşte-ţi, pământul nu e raiul

Efeseni 4:22-24
“cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi … şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul”
Multe religii ale filozofiei New Age promovează vechile minciuni că suntem divini sau că putem deveni dumnezei. Ca să fiu absolut bine înţeles: nu vei deveni niciodată Dumnezeu şi nici măcar un dumnezeu.
Această minciună a lui Satan este cea mai veche tentaţie a lui. Satan le-a promis lui Adam şi Evei că dacă îi vor urma sfatul „vor fi ca Dumnezeu” (Geneza 3:5).
Această dorinţă de a fi dumnezeu arată că am vrea să fim mereu în controlul circumstanţelor vieţii noastre, al viitorului nostru, al oamenilor din jurul nostru. Dar, ca şi creaţii ale lui Dumnezeu, noi nu vom fi niciodată ca şi Creatorul. Dumnezeu nu vrea să devii dumnezeu; El vrea să devii tot mai mult ca El, luând valorile, atitudinea şi caracterul Lui. Am fost meniţi să „ne dezbrăcăm de omul cel vechi şi să ne îmbrăcăm în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu”.
Scopul fundamental al lui Dumnezeu pentru viaţa ta pe pământ nu este confortul, ci dezvoltarea unui caracter ca al Lui. El vrea să creşti spiritual în asemănare tot mai mare cu Cristos. Asemănarea cu Cristos nu înseamnă să îţi pierzi personalitatea şi să devii o clonă fără gândire. Dumnezeu te-a creat în mod unic şi în mod sigur nu vrea să te distrugă. Asemănarea cu Cristos înseamnă transformarea caracterului tău, nu a personalităţii tale.
Dumnezeu vrea să dezvolţi acel tip de caracter descris în fericirile din Predica de pe munte, în marele capitol al lui Pavel despre roada Duhului Sfânt şi în lista lui Petru despre o viaţă productivă şi cu efect pozitiv (Matei 5:1-12; Galateni 5:22-23; 1 Corinteni 13:2; Petru 1:5-8).
De câte ori uiţi că dezvoltarea caracterului tău este unul din scopurile lui Dumnezeu pentru viaţa ta, vei fi frustrat de circumstanţe. Te vei întreba: „Ce se întâmplă cu mine? De ce am aşa probleme, de ce trebuie să trec prin dificultăţile astea?” Un răspuns ar fi că viaţa trebuie să fie dificilă! Asta ne ajută să creştem. Aminteşte-ţi: pământul nu e raiul!
Mulţi creştini interpretează greşit expresia lui Isus „viaţa din abundenţă” (Ioan 10:10) ca fiind sănătate deplină, un stil de viaţă confortabil, fericire constantă, realizare deplină a tuturor viselor şi rezolvarea instant a tuturor problemelor prin credinţă şi rugăciune.
Pe scurt, ei se aşteaptă la o viaţă uşoară, se aşteaptă să trăiască de parcă raiul ar fi pe pământ.
Această perspectivă egoistă Îl tratează pe Dumnezeu ca pe duhul din lampă care există pentru a ne sluji în urmărirea împlinirii personale. Dar Dumnezeu nu este servitorul nostru şi dacă crezi că viaţa ar trebui să fie simplă şi uşoară, fie vei deveni extrem de dezamăgit, fie vei ajunge să negi realitatea.
Nu uita niciodată că în viaţă nu este vorba despre tine şi ce vrei tu! Exişti pentru a împlini scopul lui Dumnezeu şi nu viceversa. De ce ar trebui Dumnezeu să-ţi aducă raiul pe pământ când El a plănuit lucruri reale pentru tine în eternitate? Dumnezeu ne-a dat acest timp pe pământ ca să ne zidească şi să ne întărească pentru cer.

Dacă eşti serios în ce priveşte schimbarea ta…..

Eclesiastul 4:12
„Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.”
Să nu faci greşeala să te gândeşti că trebuie să cureţi în urma ta greşelile făcute fără să ceri ajutorul lui Dumnezeu. Ar fi ca şi cum ai încerca să te vindeci singur fără a consulta un doctor. Du-te întâi la Dumnezeu şi cere ajutorul Lui pentru a-ţi putea purta bătăliile.
Aminteşte-ţi că Isus S-a îngrijit să-ţi dea puterea care îţi schimbă viaţa!
Şi, de asemenea El va folosi aceste două lucruri pentru a te ajuta să te schimbi:
Evită ispitele – Este un lucru de bun simţ: nu te pune în situaţii care te vor ispiti. Dacă ai probleme cu alcoolul, nu intra în bar. Dacă te lupţi cu greutatea, nu umple frigiderul cu îngheţată. Fă ce trebuie să faci pentru a evita să te pui într-o situaţie care te-ar putea ispiti.
Fii gata să dai socoteală – Găseşte pe cineva care să te verifice, care să te încurajeze în zonele în care ai nevoie de mai mult autocontrol. Ecleziastul 4:12 spune: „De unul singur, poţi fi fără putere, doi se pot apăra. Dar funia împletită în 3 nu se va rupe!”
Dacă eşti serios cu privire la schimbarea ta, găseşte un alt credincios de încredere şi spune-i: „Am o problemă. I-am mărturisit-o lui Dumnezeu. I-am cerut iertare şi acum vreau să-ţi cer ţie să mă ajuţi. Vrei să-mi fii prietenul care îl pot suna când am nevoie de suport şi încurajare?”
Cred că intenţia lui Dumnezeu este ca în fiecare biserică să existe altfel de relaţii de prietenie apropiată unde oamenii să-şi dea socoteală unii altora când au nevoie de încurajare în Domnul.
Să ai pe cineva căruia să-i dai socoteală poate fi greu, dar funcţionează.

(purposedriven.com/dailyhope - 14-16 iunie)
Copyright © 2010 Rick Warren. All right reserved. Used by permission.

vineri, 25 iunie 2010

Creşterea spirituală este un proces care cere timp

Bariere în cunoaşterea voii lui Dumnezeu

Efeseni 5:17 „De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.”
În fiecare zi vorbesc cu diverşi oameni care spun: „Dacă există acolo, undeva, un Dumnezeu care a permis să mă nasc şi să fiu încă în viaţă, care este planul Lui pentru mine?” „De ce mă aflu aici şi ce-ar trebui să fac?” „Cum aflu voia Lui pentru mine, ca să nu-mi irosesc viaţa?”
Biblia spune: „ Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului” Efeseni 5: 15-17
Este înţelept să înţeleg de ce am fost pus pe acest pământ. Este absurd să trec prin viaţă fără habar! Din fericire, Dumnezeu nu Se joacă cu noi. El vrea să înţelegem voia Lui pentru noi. Când căutăm după lucruri greşite, ridicăm bariere între noi şi Dumnezeu. De exemplu:
• Voia lui Dumnezeu nu este ceva legat de ceea ce simţim. Planul Lui nu poate fi descoperit prin senzaţii emoţionale. Planul Lui este practic, nu mistic.
• Voia lui Dumnezeu nu este o formulă. Nu este o procedură care trebuie împlinită în mod rigid, pas cu pas, trecând prin viaţă. Viaţa nu e atât de simplă! Ai nevoie de mai mult decât formule!
Iată cheia: voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta începe cu prietenia Lui. Dumnezeu este mult mai interesat stabilirea unei relaţii de prietenie cu tine decât este interesat să urmezi un set de reguli.
Întâi şi cel mai important, Dumnezeu vrea să-L cunoşti pe El, la fel cum El deja te cunoaşte pe tine. Odată ce această relaţie este stabilită, toate celelalte: carieră, familie, scopuri, recreere, ambiţii, finanţe, sănătate şi prietenii vor începe să se aşeze la locul potrivit.

Creşterea spirituală, ca şi cea fizică, cer timp

Filipeni 1:6
„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”
Ne trebuie ani să ajungem la vârsta maturităţii, este nevoie de un sezon întreg ca fructele să ajungă la maturare şi coacere.
Tot aşa este şi cu roadele Duhului Sfânt. Dezvoltarea unui caracter ca al lui Cristos nu poate fi accelerată.
Când încerci să culegi fructele prea repede, ele îşi pierd aroma.
În timp ce ne îngrijorăm cum să creştem mai repede, Dumnezeu este preocupat de cât de puternici creştem. Dumnezeu vede viaţa noastră din şi pentru eternitate, aşa că nu Se grăbeşte niciodată.
În momentul când te deschizi pentru Cristos El începe să lucreze în viaţa ta. Te poţi gândi că I-ai predat întreaga ta viaţă, dar adevărul este că mai ai o mulţime de lucruri de care nu eşti nici măcar conştient. Îi poţi da Domnului doar lucrurile pe care le înţelegi în acel moment. Asta e bine.
Odată ce Isus a început să lucreze, El ia tot mai mult din viaţa ta până când ea este complet în mâna Lui. Vor fi bătălii de dus şi lupte, dar depăşirea lor va fi întotdeauna posibilă. Dumnezeu a promis că „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi”.

Adevărata maturitate cere timp

2 Corinteni 3:18b
„suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”
Ucenicia este procesul în care devenim tot mai mult ca şi Isus. Biblia spune: Efeseni 4:13 „vom ajunge toţi (…) la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”
Să devii asemenea lui Cristos poate deveni o eventuală destinaţie, dar această călătorie va dura cât viaţa ta întreagă. Această călătorie implică a crede (prin închinare), a aparţine (prin părtăşie), a deveni (prin ucenicizare). În fiecare zi, Dumnezeu vrea să fii mai mult ca El. (Coloseni 3:10a) „şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.”
Astăzi suntem obsedaţi de viteză, dar Dumnezeu este mai interesat de forţă şi stabilitate decât de repeziciune. Vrem reparare rapidă, scurtături, soluţii trei în unu, la clipită. Vrem ca o slujbă, un seminar sau o anume experienţă să rezolve toate problemele, să alunge toate tentaţiile, să ne elibereze de toate suferinţele noastre.
Dar adevărata maturitate nu este niciodată rezultatul unei experienţe singulare, oricât de puternică sau mişcătoare ar fi fost ea. Creşterea este treptată. Biblia spune că suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă.

Trebuie să ne dezvăţăm de multe!

Deuteronom 7:22
„Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta.”
Cu toate că Dumnezeu ne poate transforma într-o clipă, El a ales să ne dezvolte încet. Isus a plănuit să-Şi dezvolte ucenicii exact aşa cum Dumnezeu a permis izraeliţilor să ia în stăpânire ţara promisă: puţin câte puţin, ca să nu fie copleşiţi. La fel El preferă să lucreze crescând în viaţa noastră.
De ce durează atâta timp să ne schimbe şi să ne crească? Sunt câteva motive:
• Învăţăm greu. Adesea trebuie să repetăm o lecţie de 40 sau 50 de ori ca să o ştim. Problemele se repetă şi noi gândim: „Nu iarăşi! Deja am învăţat asta!” – dar Dumnezeu ştie mai bine. Istoria poporului Israel ne arată cât de repede uităm lecţii învăţate şi cât de repede ne întoarcem la vechile obiceiuri. Aşa că avem nevoie de expunere repetată.
• Avem multe de dezvăţat. Mulţi merg la un consilier pentru problemele personale sau de relaţii care s-au dezvoltat în ani şi spun: „Vreau să mă „repari”, am o oră la dispoziţie.” Ei aşteaptă ca nişte naivi rezolvarea rapidă a unor probleme adânc înrădăcinate, aşteaptă soluţii care să ţină pe termen lung. De vreme ce marea parte a problemelor - şi toate obiceiurile noastre proaste – nu se dezvoltă peste noapte, este nerealist să ne gândim că ar putea fi rezolvate imediat.
Nu există nici o pastilă, sau rugăciune sau principiu care să desfacă imediat răul adunat în mai mulţi ani. Efeseni 4:22-25: „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou.”
Creşterea este câteodată dureroasă. Nu este creştere fără schimbare. Nu este schimbare fără teamă sau pierdere. Nu este pierdere fără durere. Ne temem de aceste pierderi, chiar dacă vechile noastre obiceiuri erau dăunătoare pentru noi înşine, pentru că, asemenea unei perechi vechi de încălţări, ne sunt comode şi familiare.
Fiecare schimbare implică pierderea unor lucruri: trebuie să renunţăm la vechile obiceiuri pentru a experimenta noul.

Nu poţi creşte fără o atitudine plină de ascultare

1 Timotei 4:15
„Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.”
Chiar dacă în momentul convertirii capeţi o natură nouă, încă ai vechile obiceiuri, tipare şi practici ce trebuie înlăturate şi înlocuite. Ne temem să ne confruntăm cu adevărul despre noi înşine. Am spus deja că adevărul ne eliberează, dar mai întâi ne poate face să ne simţim mizerabil.
Teama în legătură cu ce am putea descoperi dacă ne confruntăm cu sinceritate defectele de caracter ne ţine în închisoarea negării. Totuşi, adesea ne construim caracterul în jurul defectelor. Spunem: „… aşa sunt eu! …asta fac eu” Îngrijorarea inconştientă este aceea că, dacă îmi las obiceiurile, durerile sau încurcăturile, cine o să mai fiu eu? Această teamă poate cu siguranţă să-mi întârzie creşterea.
Numai dacă îi îngăduim lui Dumnezeu să lumineze cu adevărul Lui greşelile, eşecurile şi încurcăturile noastre, abia atunci începem să lucrăm la ele. De aceea nu putem creşte fără o atitudine smerită, plină de ascultare.
• Trăsăturile dumnezeieşti necesită timp pentru a se dezvolta. Aminteşte-ţi că suma trăsăturilor tale alcătuiesc caracterul tău. Nu poţi pretinde să fii bun cu alţii dacă nu eşti bun de felul tău – atunci vei arăta bunătate fără să-ţi dai seama că o faci. Nu poţi pretinde să ai integritate dacă nu eşti întotdeauna onest. Un soţ care este credincios soţiei sale câteodată, nu este credincios deloc.
• Obiceiurile tale îţi definesc caracterul. Există un singur mod sigur de a dezvolta trăsături de caracter asemeni lui Cristos: acela de a le practica, iar asta cere timp. Cum învaţă Timotei: Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele.
Dacă repeţi mereu un lucru, cu timpul vei deveni tot mai bun în acel lucru. Repetiţia este mama deprinderilor bune de caracter. Această zidire a caracterului ne numeşte disciplină spirituală şi include lucruri ca: meditarea la cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, postul, studiul biblic, simplitatea, administrarea, supunerea, slujirea şi evanghelizarea.

Fii răbdător cu Dumnezeu şi cu tine însuţi

Ecleziastul 3:1
„Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.”
Crede că Dumnezeu lucrează în viaţa ta chiar dacă tu nu simţi asta. Creşterea spirituală este uneori o muncă anevoioasă, câte un pas mic după altul. Aşteaptă-te la o îmbunătăţire treptată. Biblia spune că toate îşi au vremea lor.
Sunt anotimpuri în viaţa ta spirituală. Câteodată vei experimenta un avânt intens al creşterii tale (primăvara spirituală) urmat de o perioadă de stabilizare şi testare (toamna şi iarna spirituală).
În ce priveşte acele probleme, obiceiuri şi răni care ţi-ar place să fie miraculos îndepărtate, nu fii prea dezamăgit dacă răspunsul rugăciunilor tale nu vine instant, ci printr-o schimbare treptată. Cu timpul, un firicel insistent de apă va eroda cele mai tari pietre şi va transforma un uriaş bloc de stâncă în praf. Cu timpul, un mic lăstar se va transforma într-un conifer de 100 de metri.
Ţine un jurnal al lecţiilor învăţate. Nu un jurnal al evenimentelor, ci unul al lecţiilor învăţate. Scrie esenţa lecţiilor învăţate de la Dumnezeu despre El, despre viaţă, despre relaţii şi despre orice altceva. Înregistrează-le ca mai târziu să ţi le poţi aminti şi să le poţi da mai departe. (Psalmul 102:18; 2 Timotei 3:14)
Motivul pentru care trebuie să reluăm o lecţie este acela că deja am uitat-o. Trecerea din când în când peste acest jurnal spiritual te poate cruţa de dureri de cap nenecesare. Biblia spune în Evrei 2:1 „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.”
Noi suntem adesea pe fugă, dar Dumnezeu nu e. Una din frustrările vieţii este aceea că timpul lui Dumnezeu este rareori în concordanţă cu al nostru. Suntem mereu pe fugă, în timp ce Dumnezeu nu e. Poţi fi frustrat de aparenta lentoare a progresului tău. Aminteşte-ţi că Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată, dar mereu este punctual. El va folosi întreaga ta viaţă să te pregătească pentru rolul pe care-l vei juca în veşnicie.

O întârziere nu este o negare din partea lui Dumnezeu

Habacuc 2 :3
„Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.”
Biblia este plină de exemple despre felul în care Dumnezeu a folosit un proces lung pentru a dezvolta caracterul, mai ales la lideri. I-au luat 80 de ani să-l pregătească pe Moise, incluzând 40 de ani în pustiu. Pentru 14600 de zile, Moise trebuie că s-a întrebat: „nu-i timpul încă?” Dar Dumnezeu i-a răspuns mereu: „încă nu!”
Contrar titlurilor de carte care au priză la public, nu există aşa ceva ca „secretele şi paşii simpli către sfinţenia instant.” Când Dumnezeu vrea să facă un stejar uriaş, durează sute de ani, dar dacă vrea să facă o ciupercă, Îi trebuie o noapte. Sufletele mari au crescut străbătând furtuni şi perioade de suferinţă. Fii răbdător în timpul acestui proces. Iacov avertizează: „Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:4)
Nu te descuraja. Când Habacuc a devenit deprimat pentru că i se părea că Dumnezeu nu acţionează destul de repede, Dumnezeu i-a zis: „Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.”
Aminteşte-ţi cât de departe eşti deja, nu te gândi cât de departe trebuie să ajungi. Nu eşti încă acolo unde ai vrea să fii, dar nici nu mai eşti unde erai. Cu ani în urmă, oamenii obişnuiau să poarte un nasture care purta literele următoare: TRARDNATCMI şi asta înseamnă „te rog, ai răbdare, Dumnezeu nu a terminat cu mine încă!” Dumnezeu încă nu a terminat treaba nici cu tine, aşa că mergi înainte. Chiar şi melcul a ajuns la arcă prin perseverenţă!
În ce parte a creşterii tale spirituale ai nevoie de mai multă răbdare şi perseverenţă?

 
[PurposeDriven DailyHope Devotional 7-12 iunie], Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission.

luni, 14 iunie 2010

Dacă spui că eşti creştin, TREBUIE să slujeşti!


Dacă eşti creştin, eşti slujitor!
Efeseni 2:10
„Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”
Dumnezeu te-a chemat la o slujire cu mult înainte să îţi poţi imagina. Ai fost pus pe pământ ca să aduci o contribuţie.
Nu ai fost creat doar ca să consumi resurse – să mănânci, să bei, să ocupi spaţiu. Dumnezeu te-a creat ca să faci o diferenţă prin viaţa ta. Ai fost creat ca să aduci viaţă pe pământ, nu doar să iei ceva de la alţii. Dumnezeu vrea ca tu să dai ceva înapoi.
Biblia spune: „… ne-a creat pentru faptele bune care deja au fost pregătite pentru noi.” Aceste fapte bune sunt toate serviciile pe care le putem face noi lumii. Ori de câte ori facem aceste fapte, de fapt slujim Domnului. (Coloseni 3:23-24; Matei 25:34-35; Efeseni 6:7)
Ce i-a spus Domnului lui Ieremia este valabil şi pentru noi: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte pentru o muncă specială” Ieremia 1:5
Când oamenii se gândesc la cuvintele „te pusesem deoparte pentru o muncă specială” ei cred că este vorba despre păstorire, preoţie, munca de cleric, dar Dumnezeu spune că fiecare slujbă din familia Lui este slujire. În Biblie cuvântul slujitor şi chemat la misiune sunt sinonime ca şi cuvintele slujire şi misiune. Dacă eşti creştin eşti şi slujitor, iar când slujeşti, faci misiune.
Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu nu ne duce acasă, în cer, imediat ce am primit mântuirea prin harul Său? De ce ne mai lasă să trăim într-o lume căzută în păcat? Ne mai ţine aici pentru a împlini scopul Lui. Odată ce eşti salvat, Dumnezeu intenţionează să te folosească de acum pentru scopul Lui. Dumnezeu are o slujire pentru tine în biserică şi o misiune pentru tine în lume.
Ce te reţine încă să-I slujeşti Lui, să accepţi chemarea Lui la slujire?

O inimă mântuită va dori să slujească
2 Timotei 1:9
„El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii.”
Suntem aici să slujim Domnului. Biblia spune că El ne-a dat o chemare sfântă.
El ne-a răscumpărat pentru o lucrare sfântă. Nu ai fost salvat printr-o slujire ci pentru o slujire! În Împărăţia lui Dumnezeu ai un loc, un rol, o funcţie de împlinit. Asta va da vieţii tale valoare şi semnificaţie.
Pe Isus, salvarea ta L-a costat viaţa. Biblia ne aminteşte că: „ Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 6:20
Noi nu slujim Domnului de teamă, dintr-un simţ al vinovăţiei sau că ne simţim datori, ci slujim cu bucurie, cu mare recunoştinţă pentru ce a făcut El pentru noi. Îi datorăm viaţa noastră! Prin mântuire, trecutul nostru a fost iertat, prezentul nostru are semnificaţie şi viitorul nostru este asigurat. În lumina acestor incredibile beneficii, Pavel concluzionează : „ Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” Romani 12:1
Apostolul Ioan crede că slujirea altora arată că suntem cu adevărat mântuiţi. El spune: „ Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi.” 1 Ioan 3:14
Dacă nu am dragoste pentru ceilalţi şi sunt preocupat numai de nevoile mele, ar trebui să mă întreb dacă am cu adevărat pe Cristos în viaţa mea. O inimă mântuită este aceea care va dori să slujească.

Chemarea ta la mântuire este chemarea la slujire
Romani 7:4
„…şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.”
Chemarea ta la mântuire include chemarea la slujire. Ele sunt unul şi acelaşi lucru. Indiferent de munca ta, cariera ta, eşti chemat la slujire full-time, 24-7 pentru Cristos. Un creştin-neslujitor este o contradicţie de termeni.
Biblia spune în 2 Timotei 1:9 „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui” iar Petru adaugă: „aţi fost chemaţi să vestiţi calităţile extraordinare ale lui Dumnezeu” 1 Petru 2:9.
Eşti chemat la slujbă. Crescând, te-ai gândit poate că a fi chemat la o slujire înseamnă să fii misionar, pastor, călugăriţă sau alte slujiri de genul acesta, dar Biblia spune că fiecare credincios este chemat la o slujbă. (Efeseni 4:4-14; Romani 1:6-7; 8:28-30; 1 Corinteni 1:2, 9, 26; 7:17; Filipeni 3:14; 1 Petru 2:9; 2 Petru 1:3)
De câte ori îţi foloseşti abilităţile date de Dumnezeu pentru a sluji altora, îţi împlineşti chemarea. Biblia spune că noi acum aparţinem Lui cu tot ce suntem. Romani 7:4.
Cam cât din timp foloseşti în slujba Lui? În unele biserici din China se întâmpină noii membri spunând: „Isus are acum o nouă pereche de ochi cu care să vadă, o nouă pereche de urechi cu care să audă, o nouă pereche de mâini cu care să ajute şi o nouă inimă cu care să iubească”.

A sluji şi a dărui ar trebui să fie acţiunile care să-ţi definească viaţa
Matei 20:28
„Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi."
Ni se porunceşte să slujim. Afirmaţia lui Isus se poate interpreta, fără a greşi, aşa: „atitudinea ta trebuie să fie ca a Mea, pentru că Eu, Mesia, nu am venit să fiu slujit, ci să slujesc!”
Pentru creştini, slujirea nu este ceva ce trebuie să introducem pe undeva prin programul nostru, dacă putem pune de o parte ceva timp! Ci este centrul vieţii noastre. Isus a venit să slujească şi să dăruiască – iar aceste două verbe ar trebui să definească de asemenea şi viaţa noastră, ca ucenici ai Lui. Slujirea şi dăruirea rezumă scopul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Maica Tereza a spus cândva: „trăirea sfântă constă în a sluji lui Dumnezeu cu zâmbetul pe buze”.
Isus a crezut că maturitatea spirituală nu este niciodată un scop în sine. Maturitatea este necesară pentru a putea sluji. Creştem în ideea de a da mai departe ceea ce am dobândit. Nu este suficient să învăţăm şi să tot învăţăm! Trebuie să acţionăm în ceea ce ştim şi să practicăm ceea ce spunem că credem. Impresia fără expresie cauzează depresie! Studiul fără slujire duce la stagnare spirituală.
Vechea comparaţie între Marea Galileii şi Marea Moartă este încă valabilă. Galileea este un lac plin de viaţă pentru că primeşte apă dar şi dă mai departe. În contrast, nimic nu trăieşte în Marea Moartă pentru că fără curgere, lacul a stagnat.
Ultimul lucru de care mulţi credincioşi au nevoie este un alt studiu biblic! Ei deja ştiu mai mult decât pot pune în practică. Ceea ce au ei nevoie este să slujească în ceea ce ar putea dezvolta „muşchii” lor spirituali.
Slujirea este în opoziţie cu structura noastră firească. De cele mai multe ori suntem mai interesaţi să fim slujiţi decât să slujim. Spunem: „caut o biserică unde să fiu slujit, în care să fiu binecuvântat”, nu „caut un loc în care să slujesc şi să binecuvântez”. Aşteptăm să fim slujiţi, nu viceversa!
Dar pe măsură ce creştem în Cristos, concentrarea noastră ar trebui să crească de la a fi slujit la a sluji. Un creştin matur ar trebui să înceteze să se întrebe: „Cine îmi va împlini nevoile?” şi să înceapă să întrebe: „Ale cui nevoi le pot împlini?”

Dacă nu slujeşti, tu doar exişti
Romani 14:12
„Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.”
La sfârşitul vieţii noastre pe pământ vom sta înaintea lui Dumnezeu care va evalua cât de bine am slujit altora cu viaţa noastră. Biblia spune că fiecare va da socoteală.
Gândeşte-te la implicaţiile acestui lucru! Într-o zi, Dumnezeu va compara timpul şi energia pe care le-am investit în noi înşine cu timpul şi energia investite în alţii.
În acel moment, toate scuzele folosite de noi vor suna ca un ecou: „Am fost prea ocupat; am avut propria mea ţintă; am fost prins de muncă, distracţie sau de pregătirea pentru pensie” Tuturor scuzelor, Dumnezeu le va răspunde: „Îmi pare rău: răspuns greşit! Eu te-am creat, te-am mântuit şi te-am chemat la o viaţă de slujire. Care parte nu ai înţeles-o?”
Biblia avertizează necredincioşii: „şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.” Romani 2:8, dar pentru creştini înseamnă pierderea răsplătirii eterne.
Suntem plini de viaţă numai atunci când slujim altora. Isus a spus: „Cel care insistă să ţină de viaţa lui o va pierde. Numai cel care renunţă la propria viaţă, de dragul Meu şi de dragul Veştii bune va ştii ce este viaţa adevărată.” (Vezi Marcu 8:35; Matei 10:39; Luca 9:24; 17:33)
Acest adevăr este atât de important încât este repetat de 5 ori în Evanghelii. Dacă nu slujeşti, tu doar exişti – pentru că viaţa ţi-a fost menită pentru slujire. Dumnezeu vrea să te înveţe să slujeşti şi să iubeşti pe alţii într-un mod lipsit de egoism.

Ce scuze ai folosit până acum?
Romani 12:5
„…tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.”
Eşti pe cale de a-ţi dărui viaţa pentru ceva. Ce ar putea fi acest lucru – carieră, sport, hobby, faimă, sănătate? Nici unul din aceste lucruri nu are o semnificaţie nepieritoare. Slujirea este calea către semnificaţia adevărată. Prin slujire descoperim menirea vieţii noastre. Biblia spune că suntem părţi ale aceluiaşi Întreg.
Pe măsură ce slujim în familia lui Dumnezeu, viaţa noastră capătă importanţă veşnică. Pavel a spus: „Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe”, altfel spus, şi voi sunteţi pare din trup. (1 Corinteni 12:14a, 19)
Dumnezeu vrea să te folosească pentru a face diferenţa în lume. Vrea să lucreze prin tine. Ce contează nu stă în durata vieţii tale, ci în dăruirea ei pentru scopul Lui desăvârşit. Nu contează cât de lungă îţi este viaţa ci cum ai trăit.
Dacă nu eşti implicat încă în nimic, ce scuză foloseşti?
  • Avram a fost bătrân
  • Iacov a fost nesigur
  • Lea a fost lipsită de frumuseţe
  • Iosif a fost abuzat
  • Moise a fost bâlbâit
  • Ghedeon a fost sărac
  • Samson a fost codependent
  • Rahav a fost imorală
  • David avea o aventură şi diverse probleme în familie
  • Elisei avusese tentative de sinucidere
  • Ieremia era depresiv
  • Iona era împotrivitor
  • Naomi era văduvă
  • Ioan Botezătorul era excentric, asta ca să nu zic mai mult
  • Petru era impulsiv şi temperamental
  • Marta se îngrijora de toate
  • Samariteanca avea câteva căsnicii eşuate
  • Zacheu era nepopular
  • Toma era plin de îndoieli
  • Pavel avea sănătatea şubredă iar
  • Timotei era timid.
Acestea sunt doar câteva lucruri care par nepotrivite pentru slujire, dar Dumnezeu le-a folosit în slujba Lui. El te va folosi şi pe tine, dacă încetezi să-ţi mai cauţi scuze.

În biserică este nevoie disperată de slujirea ta
1 Corinteni 12:27
„Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.”
Unul din motivele pentru care ai nevoie de o biserică este să împlineşti chemarea pe care o ai de a sluji altora în mod practic. Biblia ne spune că avem nevoie unii de alţii.
În trupul lui Cristos este nevoie disperată de slujirea ta – întreabă orice biserică locală. Fiecare din noi avem un rol unic, iar fiecare rol este important. Nu există slujiri mici şi neimportante: toate contează.
De asemenea, nu există misiuni nesemnificative în biserică. Unele sunt vizibile, altele sunt în spatele scenei, dar toate sunt valoroase. Misiunile mici sau ascunse fac de cele mai multe ori o diferenţă mare.
În casa mea, lumina cea mai importantă nu este cea a candelabrului mare din sufragerie, ci mica lampă de veghe care mă ajută să nu-mi rup degetele de la picioare în vreo mobilă când mă trezesc noaptea. Nu este nici o legătură între mărime şi importanţă. Fiecare slujire contează pentru că fiecare depinde de celelalte.
Ce se întâmplă atunci când o parte a trupului nu funcţionează bine? Te îmbolnăveşti. Tot trupul suferă. Imaginează-ţi ficatul cerându-şi independenţa: „am obosit, nu mai vreau să servesc trupul, vreau ca un an să fiu numai hrănit! Am să fac ce e mai bine pentru mine. Lasă să preia munca mea alte părţi.” Ce s-ar întâmpla? Trupul tău ar muri. Azi, mii de biserici mor din cauza creştinilor care nu vor să slujească. Ei stau acolo în bănci, deoparte, ca spectatori şi tot trupul suferă.

Dumnezeu te-a chemat la slujire cu mult timp înainte să-ţi dai seama. El te-a creat pentru o viaţă de fapte bune pe care El deja le-a pregătit pentru tine. Oricând slujeşti altora în orice mod, de fapt slujeşti Domnului!

http://profile.purposedriven.com/dailyhope/, Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission.




luni, 7 iunie 2010

Cele şase faze ale credinţei

Dumnezeu îţi zideşte credinţa dându-ţi un vis
Efeseni 3:20
Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.
Credinţa este ca un muşchi: poate fi întărită. Poate fi slab sau poate fi puternic, depinde cât de mult îl foloseşti.
Cum îţi zideşte Dumnezeu credinţa? El foloseşte un tipar previzibil pe care-l vom studia în această săptămână; şi, dacă îl vei înţelege, vei coopera cu Dumnezeu pentru ca să-ţi creşti credinţa. Este ca atunci când tatăl căuta ajutor la Isus pentru fiul său: "Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne." Marcu 9:22 Isus a replicat: "Tu zici: ,Dacă poţi!'... Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!" Marcu 9:23
Primul lucru pe care-l face Dumnezeu pentru a-ţi zidi credinţa este să-ţi dea un vis. Când Dumnezeu vrea să lucreze în viaţa ta, întotdeauna îţi va da un vis – despre tine, despre ce vrea El să faci, despre felul cum va folosi El viaţa ta pentru a avea impact asupra lumii.
Sunt multe exemple în Biblie :
• Dumnezeu i-a dat lui Noe visul de a construi o arcă
• Dumnezeu i-a dat lui Avram visul de a fi tatăl unei mari naţiuni
• Dumnezeu i-a dat lui Iosif visul de a fi un mare lider care va salva pe poporul său
• Dumnezeu i-a dat lui Neemia visul de a zidi zidurile din jurul Ierusalimului
Cum ştii când Dumnezeu este Cel care-ţi dă un vis sau că este doar gândul tău ? Biblia ne spune în Efeseni 3 :20 : ”prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”
Cu alte cuvinte, dacă un vis vine de la Dumnezeu, va fi atât de mare încât nu l-ai putea împlini prin puterile tale. Dacă l-ai putea împlini singur, n-ai avea nevoie de credinţă. Şi, dacă n-ai avea credinţă nu ai fi plăcut lui Dumnezeu, pentru că Biblia spune: „Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.” Romani 14:23.
Dumnezeu începe să-ţi zidească credinţa dându-ţi un vis. Poate îţi vorbeşte chiar acum, doar că tu nu-L recunoşti. Acel vis pe care-l ai – acea idee, acel concept – acel gând pe care l-ai avut de a face ceva în beneficiul oamenilor, de unde crezi că vine?
Dumnezeu nu-ţi va cere să faci ceva în contradicţie cu natura Lui, cu adevărul Lui. Altfel spus, nu-ţi va da visul de a-ţi părăsi familia şi copiii sau să devii star la Hollywood. Dacă ai un vis ca acesta, poţi fi sigur că nu e de la Dumnezeu.
Dumnezeu începe cu un vis şi apoi lucrează la credinţa ta.
(God builds your faith by giving you a dream/Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission)

Luarea deciziilor este o activitate de zidire a credinţei
Iacov 1:6-8 „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.”
După ce Dumnezeu îţi dă un vis, următorul pas spre zidirea credinţei tale este decizia: Dumnezeu te provoacă să faci ceva cu privire la visul tău.
Nimic nu se va întâmpla cu visul tău până când te trezeşti şi intri în acţiune. Trebuie să iei decizia: „Voi urma acest vis!” La fiecare zece visători în lume, numai unul trece la acţiune. Mulţi oameni au visuri, dar niciodată nu trec la pasul al doilea, luarea deciziei de a se încrede în Dumnezeu şi a-şi urma visul.
Iacov a spus: „…s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul…”
Credinţa este un verb. Este activă, nu pasivă. Este ceva ce trebuie să faci. Luarea de decizii este o activitate care zideşte credinţa. Îţi foloseşti muşchii credinţei.
Luarea de decizii prin credinţă cere două lucruri:
1. Trebuie să te hotărăşti să-ţi investeşti timpul, banii, reputaţia şi energia. Te aşezi în faţa liniei. Eşti gata de treabă. Spui: „Doamne, mi-ai spus să fac asta şi voi alege să fiu credincios.”
2. Trebuie să renunţi la siguranţă. Nu te poţi mişca înainte prin credinţă şi încă să te mai ţii de trecut. Trebuie să mergi înainte. Dumnezeu i-a spus lui Avram că va face ca el să fie un neam mare iar asta a însemnat că Avram trebuia să lase casa pe care o cunoştea ca să plece în necunoscut. Moise a trebuit să lase poziţia pe care o deţinea la faraon ca să urmeze voia lui Dumnezeu. Neemia a lăsat o slujbă sigură pentru a ridica zidul în jurul Ierusalimului. Cu alte cuvinte, dacă vrei să mergi pe apă, trebuie mai întâi să cobori din barcă.
O ilustrare bună a planului lui Dumnezeu este cea a unui trapezist. El se balansează ţinând bara trapezului şi apoi îi dă drumul ca să prindă bara altui trapez care se leagănă spre el din cealaltă parte. Dar, la un anume punct, el nu se mai ţine de nimic. Stă suspendat în aer pentru o fracţiune de secundă.
Te-ai aflat vreodată în situaţia de a-ţi schimba slujba, trecând de la una la alta, fără nimic între ele? Te afli la 60 de metri deasupra solului fără plasă dedesubt şi fără nimic de care să te ţii. Dar dacă nu laşi ce ai în mână ca să intri în viziunea pe care o are Dumnezeu cu tine, te vei legăna înainte şi înapoi fără rost. Te vei tot legăna înapoi încet, tot mai încet până te vei opri, atârnând acolo-n aer. Şi de acolo nu mai este decât o direcţie: în jos!
De aceea te aduce Dumnezeu într-un punct al deciziei: să-ţi poţi zidi credinţa în timp ce te legeni spre visul pe care ţi l-a dat Dumnezeu!
(Decision making is a faith-building activity /Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission)

Dumnezeu nu-ţi va împlini visele imediat
Habacuc 2:3
Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.
Chiar dacă te-ai decis să urmezi visul pe care l-a pus Dumnezeu în inima ta, te poţi aştepta la o întârziere. Dumnezeu poate să nu-l împlinească imediat pentru că mai sunt şi alţi paşi de făcut pentru zidirea credinţei tale.
În Habacuc 2 Dumnezeu spune: „aceste lucruri pe care le-am planificat nu se vor întâmpla imediat. Încet, în mod constant, cu siguranţă timpul împlinirii se apropie”.
În acest pas către zidirea credinţei tale, mai mult ca sigur vei întreba: „Când, Doamne? Când îmi vei răspunde la rugăciune?”
Noi urâm să aşteptăm. Nu ne place să aşteptăm la doctor, în trafic, la restaurant, darurile de Crăciun sau orice altceva. E atât de enervant! Tu eşti gata, dar Dumnezeu nu e. Dumnezeu vrea să lucreze la tine înainte să lucreze la proiectul Lui. Fiecare credincios trebuie să treacă prin Universitatea Învăţării Aşteptării. Unii dintre noi încă lucrăm la dobândirea licenţei UÎA.
• Noe a aştepta 120 de ani din momentul începerii construirii arcei sale până când a început să plouă.
• Lui Avram i s-a spus că va fi tatăl multor neamuri şi el încă nu avea copii la 99 de ani.
• Dumnezeu i-a spus lui Moise că va fi liderul care va conduce pe popor afară din sclavia de 400 de ani, dar apoi l-a făcut să aştepte 40 de ani în deşert.
Iosif a petrecut ani mulţi în închisoare înainte ca Dumnezeu să-l înalţe liderul care avea să fie.
• Dumnezeu l-a uns pe David rege, dar mai apoi el a aşteptat ani până când a devenit rege cu adevărat.
Fiecare trebuie să trecem prin aceste perioade de aşteptare. Chiar şi Isus a aşteptat 30 de ani făcând tâmplărie până când Şi-a început slujirea publică.
De ce trebuie să aşteptăm? Asta ne învaţă să ne încredem în Dumnezeu. Unul din lucrurile pe care trebuie să le învăţăm este: „Întârzierea nu va distruge niciodată planul lui Dumnezeu”.
O întârziere nu este o negare. Copiii trebuie să înveţe diferenţa între „nu” şi „nu încă”. Şi tot aşa şi noi. De multe ori gândim că Dumnezeu spune „nu” când de fapt El spune „nu încă”.
(God will not fulfill your dream immediately/Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission)

Dumnezeu te va împinge spre o credinţă mai profundă
1 Petru 1:6-7
„În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.”
Ca să-ţi zidească credinţa, Dumnezeu îţi va da un vis. Apoi el te va îndemna să iei o decizie. Apoi va permite o amânare, pentru că amânarea te va maturiza şi te va pregăti pentru ceea ce urmează. Adevărul este că vei avea dificultăţi în timpul amânării. Asta nu se întâmplă pentru că Lui nu-i pasă sau că a uitat de tine; dimpotrivă, asta te va împinge spre o credinţă mai profundă.
Cât Dumnezeu amână, te vei confrunta cu următoarele dificultăţi: împrejurări grele şi critici. Asta face parte din viaţă. Dumnezeu te-a făcut aşa pentru că ştie că te vei întări pe măsură ce vei înfrunta adversitate şi opoziţie.
Când Moise a condus pe fiii lui Israel afară din Egipt, prin deşert spre Ţara Promisă a întâmpinat o problemă după alta. Prima dată n-au avut apă. Apoi n-au avut mâncare. Apoi au fost o mulţime de plângeri. Apoi au fost şerpii veninoşi. Moise făcea ce i-a zis Dumnezeu să facă, dar tot au fost probleme.
David a fost uns rege, apoi pentru următorii câţiva ani a fost vânat de Saul. Iosif a avut un vis de a deveni conducător, totuşi, a fost vândut ca sclav şi aruncat în închisoare sub acuzaţii false pentru a lâncezi în uitare. Imaginaţi-vă problemele lui Noe care avea construiască o grădină zoologică plutitoare!
Biblia spune că atunci când Moise a murit, Iosua a fost ales ca lider. Moise a condus oamenii prin deşert, iar Iosua i-a dus în Ţara Promisă. A făcut el partea uşoară? Biblia spune că, ajunşi lângă Pământul Promisiunii, izraeliţii au văzut uriaşii. Până şi în Ţara Promisă erau probleme!
Dumnezeu face toate astea pentru a ne creşte credinţa şi a ne zidi caracterul. Când ajungem în locul în care dificultăţile devin foarte mari, când ne atingem limitele, când suntem obosiţi şi ne-am epuizat toate posibilităţile, Dumnezeu poate începe o lucrare mare prin noi: „acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări. Asta nu este o întâmplare, pentru că încercarea credinţei voastre este cu mult mai scumpă decât aurul…. „ 1 Petru 1:6-7
(God pushes you toward a deeper faith /Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission)

Dumnezeu lasă problemele să devină imposibilităţi
2 Corinteni 1:8-9
În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.
Când în urmărirea visului tău totul se deteriorează până devine imposibil de parcurs, când situaţia pare fără speranţă, felicitări: eşti într-o companie bună!
Chiar şi Pavel a ajuns într-un punct mort: „La timpul acela am fost copleşiţi, povara era mai grea decât puteam duce, de fapt ne-am spus că am ajuns la capăt. Totuşi, am crezut că această experienţă care ne-a dus la limita rezistenţei ne-a învăţat să credem nu în noi, ci în Cel care învie morţii!”
Dacă Dumnezeu poate învia morţii din punct de vedere fizic, El îi poate ridica şi din punct de vedere emoţional. El poate restaura o căsnicie moartă. El poate învia o carieră moartă. Te poate restaura dintr-o boală. Dacă El poate învia morţii, atunci poate face orice.
În situaţia lui Avram, Dumnezeu a spus: „Vei fi tatăl unei mari naţiuni”, dar apoi Avram a trebuit să aştepte până la 99 de ani pentru a avea primul copil. Biblia descrie situaţia lui Avram de la dificilă la imposibilă. El se uita la trupul lui şi zicea: „În nici un caz!” Când s-a uitat la soţia lui a zis: „De două ori, în nici un caz!”
Dar Sara a rămas însărcinată şi ei au râs de asta. Când s-a născut copilul i-au pus numele Isaac, care înseamnă râset.
Adesea Dumnezeu lasă la problemele să devină imposibilităţi. Ucenicii au plănuit să-L urmeze pe Isus. Ei credeau că El este Mesia, apoi L-au văzut atârnând pe cruce, murind. Era acesta un impas pentru ei? Pentru trei zile după aceea aşa a părut, numai că Isus a înviat.
Când te confrunţi cu un impas, poate vei întreba: „Ce se întâmplă, Doamne? Am pierdut eu din vedere voia Ta? Planul Tău? Nu am înţeles viziunea Ta?” ţine mine: acest capăt de drum, această fundătură este parte din planul lui Dumnezeu pentru tine!
(God often lets problems become impossibilities/Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission)

Impas? Aşteaptă-te ca Dumnezeu să acţioneze!
"Tu zici: ,Dacă poţi!'... Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!" Marcu 9:23
dumnezeu îţi va zidi credinţa dându-ţi un vis. Dar acel vis cere o decizie de a-l urma, o decizie a credinţei, apoi Dumnezeu îţi va testa credinţa confruntându-te cu amânări, dificultăţi, fundături.
În toate astea Dumnezeu intervine şi eliberează. Dumnezeu face miracole. Dumnezeu dă soluţii. De exemplu:
• În cazul lui Moise, Dumnezeu a despărţit Marea Roşie
• În cazul lui Avram, Sara a conceput un copil în mod miraculos
• În cazul lui Iosif, dintr-odată visul lui s-a împlinit şi el nu mai era închis, dimpotrivă, era al doilea în conducerea egipteană.
Iat Isus a înviat! Dumnezeu poate transforma chiar şi o cruce în înviere, iar asta înseamnă că El are puterea de a transforma un impas într-o eliberare. El îţi zideşte credinţa prin amânări, dificultăţi şi impasuri ca apoi să te poată elibera – El merită toată onoarea.
Când te confrunţi cu un capăt de drum, răspunsul este să-l aştepţi pe El să acţioneze. Ce te aştepţi să facă în viaţa ta?
"Facă-vi-se după credinţa voastră!" Matei 9:29
Când aştepţi eliberarea, Dumnezeu are toate meritele. Şi apoi te poţi uita înapoi să vezi cum te-a condus Dumnezeu pe calea credinţei, extinzând şi crescând încrederea ta în El cu fiecare pas. Încrederea ta este mai puternică acum, aşa încât poţi spune: “O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!...” Psalmii 27:13
Care este răspunsul atunci când dai de o fundătură? “El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” 2 Corinteni 1:10
(Dead end? Expect God to act /Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission)

Cele şase faze ale credinţei
Atunci S-a atins de ochii lor, şi a zis: "Facă-vi-se după credinţa voastră!" Matei 9:29
Dumnezeu foloseşte credinţa noastră pentru a ne binecuvânta iar asta face din viaţa noastră o minunată aventură. Este critic să cooperăm cu Dumnezeu pe măsură ce El lucrează la credinţa noastră. Din cauza importanţei credinţei, vreau să revizuiesc şase faze ale credinţei pe care le-am studiat săptămâna trecută. De asemenea, le veţi avea pe toate în acelaşi loc.
Faza 1 – Visul: Am un vis pus în mine de Dumnezeu? Dacă încă nu ai un vis, roagă-te: „Doamne, dă-mi un vis!” Dacă nu poţi nota nimic în dreptul visului tău, ai nevoie să te rogi. Dacă nu ai un vis, nu trăieşti cu adevărat. Doar exişti. Dumnezeu te-a pus pe pământul acesta cu un scop.
Faza 2 – Decizia: Ai nevoie să iei o hotărâre care să ajute visul tău să vină în fiinţă? Unii din voi au un vis de la Dumnezeu, dar încă nu aţi luat decizia de a-l urma. Eşti încă de cealaltă parte a gardului, acea a spectatorului. Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este: „Porneşte!” Câţiva dintre voi poate aveţi nevoie să vă daţi viaţa Domnului Isus. Câţiva poate aveţi nevoie să vă căutaţi o biserică. Câţiva poate aveţi nevoie să luaţi decizia de a vă implica în slujire.
Faza 3 – Amânarea: Care este cauza amânării împlinirii visului meu? Dacă încă rugăciunile tale nu au primit un răspuns, este în regulă. Asta înseamnă că eşti în camera de aşteptare a lui Dumnezeu. Nu este momentul de ocoluri. Când lucrurile nu se întâmplă în orarul programat de noi, avem tendinţa să mergem înaintea lui Dumnezeu sau să creăm ocoluri ca să facem lucrurile să se întâmple. Ai putea să greşeşti făcând asta. Aşteaptă, aşteaptă şi aşteaptă ca Dumnezeu să lucreze.
Faza 4 – Dificultatea: Care sunt dificultăţile cu care mă confrunt aşteptând ca visul meu să se împlinească? Ai fost testat, dar nu pentru ultima oară. Vei mai trece prin multe, multe teste în viaţă. Dumnezeu spune: „Ştiu exact prin ce treci. Văd. Privesc. Să nu crezi că am uitat de tine, n-am făcut-o.”
Faza 5 – Fundătura: Am ajuns într-un punct mort? Unii din voi sunt gata să renunţe. Dar, adevărul este că eşti exact unde vrea Dumnezeu să fii. Eşti gata pentru izbăvire. Cuvintele lui Dumnezeu pentru tine sunt: „Stai acolo! Păstrează-ţi credinţa! Nu renunţa!”
Faza 6 – Izbăvirea: Mă aştept şi cred că Dumnezeu mă va izbăvi? "Facă-vi-se după credinţa voastră!" Matei 9:29 Dumnezeu este credincios. Ce ne spune că va face, va face. Dar nu se va întâmpla peste noapte. Vei trece prin toate fazele credinţei: visul, decizia, amânarea, dificultatea şi fundătura… şi apoi va veni izbăvirea!
(The Six Phases of Faith/Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...