luni, 19 decembrie 2011

Serbarea "Crăciunul copiilor"

Grupul de colindători de la şcoală





Maria şi Iosif adică Irina şi Edi



Îngerul şi păstorii adică Raluca, Sebi, Irina şi Patricia

Raluca, Sebi, Patricia şi Irina




Magii adică Roxi, Bianca şi Sara

Mihăiţă la orgă



Steaua adică Noemi




Noemi cântă Ninge





Dana

Daria

Giulia



Miruna


Flavius, Moni şi Alex

luni, 8 august 2011

Punct şi de la capăt!

Un nou început. Cum tocmai am aflat în ultimul an, singura constantă din viaţa noastră prezentă este "schimbarea". Când Îl urmezi pe Dumnezeu şi vrei să faci voia Lui, nu poţi sta pe loc, oricât ar vrea unii sau alţii să te ţină! Numai Lui îi dai socoteală şi de El trebuie să asculţi! Aşa că, punct şi de la capăt. De data sta, fără compromisuri! Domnu-i bun! Orişicând! 

marți, 5 iulie 2011

Noi reduceri la Gramma!


Putini dintre prietenii care viziteaza www.gramma.ro stiu ca unele dintre cele mai cautate carti, si astazi, sunt cartile de fictiune, romanele. Chiar si intr-o lume dominata de filme si imagine, romanele au trecere la cei care iubesc si aprecieaza cartea. Si este bine ca este asa! Romanele bune, precum filmele bune, ne transpun in lumea lor purtandu-ne pe taramuri inaccesibile in alt mod. La sfarsitul calatoriei, cand ultimul rand este deja istorie, ne trezim mai bogati, cu nenumarate lectii de viata mai bine intelese, cu noi perspective. Tocmai de aceea cea mai apreciata metoda didactica in evanghelii este pilda!

Si pentru ca stim care este valoarea romanelor de calitate si mai ales pentru ca este vremea vacantei, Libraria Gramma.ro aduce reduceri insemnate la romane semnificative. Iata reducerile:

3. Demon - memorii - 10% reducere
4. Hanah - povestea Evei - 10% reducere
8. Secretul multumirii - 10% reducere (colectia de 3 romane din serie)
9. Iarta-ma Natasa - 10% reducere
(toate celelalte reduceri sunt vizibile aici)

Nu gândi ca lumea!

2 Corinteni 10:4-5 „Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”
Dacă vei gândi cum gândeşte lumea, vei acţiona ca şi lumea. Gânduri neţinute sub control duc la acţiuni scăpate de sub control. Deci controlează-ţi gândurile şi adu-le în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu.
Programează-ţi mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este duh şi viaţă. Când mintea ta este plină de Cuvântul lui Dumnezeu vei deveni puternic şi vei putea să exerciţi autoritate să depăşeşti orice gând nedumnezeiesc şi să cucereşti orice teritoriu al inamicului.
Nu lăsa pe Satan să te înşele şi să te determine să sacrifici slava lui Dumnezeu pentru câteva momente de auto-îngăduinţă faţă de păcat. Controlează-ţi gândurile! Meditează la Cuvânt în loc să meditezi la lucruri fireşti, egoiste. Ţine-ţi privirea aţintită la Isus, Alfa şi Omega al credinţei tale.

Versete de studiat: Psalmul 119:11-18

luni, 4 iulie 2011

Disciplinarea lui Dumnezeu

Evrei 12:6,7
Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
Este o neînţelegere teribilă între creştini astăzi în ce priveşte metodele lui Dumnezeu de a-şi disciplina copiii. Arătăm către anumite feluri de dezastre – o tornadă sau un accident de maşină – şi spunem „cred că Dumnezeu a trimis această catastrofă ca să ne înveţe ceva”.
Nu, El nu face aşa ceva! Un Dumnezeu iubitor nu trimite copiilor Lui moarte şi distrugere ca să-i înveţe. Nu-Şi dezleagă câinele rău ca să ne muşte de picior, aşa încât să învăţăm să ne păzim cizmele.
Cum ne pedepseşte El? Cu ajutorul Cuvântului Său.
2 Timotei 3:16,17 spune:
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
Dacă vă uitaţi în 2 Corinteni 7 veţi vedea exemple ale acestui lucru. Acolo apostolul Pavel vorbeşte despre o situaţie în care Biserica din Corint avea nevoie de corecţie. Acea biserică a depăşit măsura şi trebuia disciplinată.
Cum a făcut Pavel acest lucru? Nu a cerut de la Dumnezeu un cutremur ca să-i scuture! Le-a scris o scrisoare. Le-a scris un cuvânt de mustrare care i-a durut atât de rău încât ei ar fi preferat să fie bătuţi cu nuiaua. I-a tăiat adânc în duhul lor şi i-a adus la pocăinţă.
Tatăl nostru ceresc ne iubeşte şi pentru că ne iubeşte ne pedepseşte. Dar El o va face cu unelte spirituale nu fireşti. Va folosi puterea spirituală a Cuvântului Lui ca să ne mustre necredinţa şi să ne cureţe duhul, dar în aşa fel încât să ieşim din asta mai puternici, nu slabi şi judecaţi.
Aşa că încetaţi să vă înclinaţi în faţa dezastrelor şi în loc, începeţi să vă supuneţi Cuvântului lui Dumnezeu. Călăuziţi-vă după cuvânt. Lăsaţi-L să vă corecteze şi să pună la punct firea şi pofta care va îndepărtat. Amintiţi-vă, sabia Duhului are două tăişuri – o parte este pentru satan şi cealaltă este pentru voi. Lăsaţi-L pe Dumnezeu s-o folosească pentru a vă ţine pe Cale!
Romani 2:4
Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

Traducere după Kenneth Copeland

sâmbătă, 11 iunie 2011

Versetul zilei 12.06

Faptele apostolilor 1:8
Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt 
peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată 
Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”


Faptele apostolilor 2:1-4
În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt 
puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se 
printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să 
vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul 
să vorbească.



luni, 30 mai 2011

O conferinţă minunată

Vineri şi sâmbătă s-a desfăşurat la centrul Iosua, Hunedoara o conferinţă susţinută de Dee Whynot. Ne-a învăţat despre trăirea în Duhul, despre păşirea prin credinţă Au participat circa 45 de femei şi am plecat de acolo toate mult îmbogăţite de cuvântul lui Dumnezeu şi hotărâte să nu mai trăim în fire, ci prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. El să ne ajute la aceasta!

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Glumă? Realitate? Cum se formează caracterul la români?

Am găsit şi eu povestea asta şi am preluat-o fără acordul nimănui pentru că este atât de răspândită încât nu cred că se mai cunoaşte autorul. Se referă la educaţia pe care o primim în şcoală, educaţia care ne dă cei şapte ani de acasă.... şi care ne formează pentru viaţă. Nu cred în mesaje subliminale, dar nu pot să nu-mi pun serios întrebarea - dacă aşa îi formăm şi îi creştem pe copiii noştri, fără exagerare... să nu ne mai mirăm!
1. Prima poezioară pe care o învăţam este… “Căţeluş cu părul creţ”… care ne învaţă: “Fură raţa din coteţ / Şi se jură că nu fură…”
2. A doua poezie semnificativă pe care o învăţăm este… “Mioriţa”… care ne învaţă că doi români invidioşi se asociază şi-l omoară pe al treilea care era cel mai productiv în domeniul lor de activitate…
3. A treia poezie semnificativă pe care o învăţăm este… “Luceafărul”… care ne învaţă că tânăra româncă de măritat îl aduce pe geniul român în pragul sacrificiului suprem dar îl preferă pe un viclean băiat din flori şi de pripas…

Nu vreau să mă leg de valoarea literaturii româneşti... nici vorbă, e doar o constatare de a mea! Ca să nu mai zic de "Capra cu trei iezi" care este un exemplu clar de răzbunare, "Balada unui greier mic" în care suntem încurajaţi la lene, viaţă uşoară şi cerşetorie, egoism şi zgârcenie, apoi toate acele poveşti/desene animate care fac copiii să creadă că se pot arunca de la etaj că nu vor păţi nimic, gen Tom şi Jerry, ar fi multe de spus, dar soţul meu spune să încetez până nu mă trezesc sub un morman de pietre! Ideea e că ar fi bine dacă cei care conduc şcoala românească ar fi mai atenţi cu ceea ce pun în manuale ca lectură obligatorie!

luni, 21 martie 2011

Tipuri de rugăciune - predică de Emanuel Reinerth după cartea Mantaua rugăciunii de Bill Norton



Dumnezeu a lăsat rugăciunea ca mijloc de comunicare directă cu El. Rugăciunea este respiraţia sufletului. Rugăciunea activează şi eliberează puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră, este mijlocul prin care experimentăm prezenţa lui Dumnezeu.

1.   RUGĂCIUNEA DEVOŢIONALĂ este cheia zdrobirii atacurilor duşmanului. Prin ea îl putem cunoaşte pe  Dumnezeu într-un mod personal şi intim, este o formă de rugăciune centrată pe Dumnezeu, axată pe cunoaşterea Lui şi de a-L binecuvânta.
Practic, cum putem să dezvoltăm rugăciunea devoţională? Avem nevoie de rugăciune zilnică, întâi în cămăruţa noastră, apoi de câte ori ni se iveşte ocazia.
Noi nu trebuie să ne rugăm până obosim ci până obţinem victoria, până biruim firea noastră şi intrăm în prezenţa lui Dumnezeu.
Rugăciunea devoţională trebuie să fie diferită de la zi la zi, să nu devină rutină şi mai ales ea trebuie să devină tot mai profundă.

2.   AŞTEPTAREA ÎNAINTEA DOMNULUI- cum spunea şi Nicole la Conferinţa de mijlocire şi luptă spirituală, comunicarea cu Dumnezeu nu este o turuială lungă, apoi te-ai întors cu spatele şi-ai plecat.
De multe ori găsim în Biblie: taci înaintea Domnului, ascultă-L! (David). Este esenţial ca noi să aşteptăm timpul lui Dumnezeu, să avem răbdare ca să vedem cum răspunde, cum lucrează El şi să ne alăturăm şi noi. Isus ne-a chemat în odihna Sa, ne-a dat pacea Sa. Aşa cum avem nevoie de transmiterea gândurilor noastre către Dumnezeu, tot aşa avem nevoie să ne cultivăm răbdarea aşteptând răspunsul Lui. Este tot o practică şi liniştea lăuntrică, un lucru de care avem nevoie din când în când. Dacă ne tot agităm riscăm să nu mai auzim glasul Domnului şi să ratăm împlinirea voii Lui. Îl slujim chiar şi stând, atunci când e timpul să stăm. În acest timp putem observa, putem să descoperim viziunea pe care o are Domnul în ce ne priveşte.

3.   LAUDA ŞI ÎNCHINAREA în primul rând este o poruncă. Şi până una alta ştim cu toţii că El coboară în mijlocul laudelor noastre, dacă provin dintr-o inimă curată.
Fiecare îl poate lăuda liber, după felul fiecăruia de a fi. Unii sunt mai liniştiţi, alţii sunt mai expansivi, Dumnezeu se uită la inima noastră. Dacă avem motive de întristare, dar noi ne luptăm şi ne depăşim starea pentru a intra în prezenţa Lui, El vede şi ştie acest lucru şi ne binecuvântează, ne umple de bucuria mântuirii şi a prezenţei Sale (Ps. 150). Lauda ne aduce în prezenţa Sa şi ne face să-L sărbătorim.
Închinarea este ca o curgere a dragostei, este exprimarea iubirii la fel ca în Cartea Cântărilor. El ne-a eliberat, ne-a curăţat, iar acum noi venim şi ne închinăm declarându-i dragostea la rândul nostru.
Închinarea ne schimbă, dacă vrem cu adevărat acest lucru. Nu-i uşor, dar dacă Dumnezeu ne-a sfinţit prin prezenţa Sa, noi nu putem rămâne la fel ca înainte, întâlnirea cu El schimbă vieţi, schimbă caractere, dacă nuj înseamnă că nu s-a dorit niciodată cu adevărat acest lucru. El nu obligă pe nimeni să-L primească, dar nici nu poate primi o închinare dintr-o inimă falsă. 


4.   RUGĂCIUNEA DE  MIJLOCIRE pe măsură ce creştem spiritual şi ne întărim paşii pe Cale şi dezvoltăm relaţia cu Domnul ajungem şi în punctul în care purtăm poverile altora.
Dumnezeu ne cheamă la aceasta, depinde de noi dacă vom ajunge până în acest punct, dar trebuie să fim conştienţi că El ne-a chemat să slujim altora prin darurile cu care El ne-a înzestrat. Dumnezeu ne aduce pânmă în acel punct în care simţim suferinţele altora, plângem pentru ei şine rugăm să fie mângâiaţi, pentru că ei , fiind în mijlocul problemelor, nu se pot ridica singuri. Ilie a mijlocit, Avraam la fel, avem destule exemple biblice. Domnul Isus a mijlocit în nenumărate rânduri pentru noi cu lacrimi. Mijlocirea este asemenea dinamitei (dunamis), este puterea aplicată a lui Dumnezeu (Fapte 1:8). Aşa cum aducem cererile noastre înaintea lui Dumnezeu şi aşa cum ne rugăm unii pentru alţii, tot aşa după cum avem un Mijlocitor în Cer, la fel suntem chemaţi să mijlocim unii pentru alţii, sub ungerea Duhului Sfânt. 

5.   LUPTA SPIRITUALĂ de 2000 de ani este un conflict deschis, puternic între satan şi Biserică. El a fost biruit pe Calvar, dar se luptă în continuare ca să piardă chiar şi pe cei ce sunt aleşi.
Efeseni 6:12 – noi suntem chemaţi să luptăm împotriva puterilor întunericului. Prin această rugăciune agresivă putem birui, detronăm principalităţile demonice şi alungăm întunericul spiritual.
Prima armă este Cuvântul. Isus S-a folosit din plin de această armă atunci când a fost ispitit. Am putut vedea că şi diavolul cunoaşte Cuvântul aşa că trebuie să ne pregătim serios ca să-L cunoaştem şi mai bine şi să putem ţine piept atacurilor celui rău.
A doua armă este Numele lui Isus. Poate că demonii nu se tem de noi, dar de Numele Domnului se tem din cale-afară, Numele Domnului ne protejează şi ne dă autoritate. Atunci când suntem călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu şi rostim ceva în Numele Domnului, acel lucru ia fiinţă.
O altă armă e Sângele lui Isus. El ne-a curăţit şi are putere să curăţească şi astăzi până în veşnicie.
Postul este încă o armă puternică. În timp ce postim ne concentrăm asupra scopurilor lui Dumnezeu.

miercuri, 2 martie 2011

Librăria Gramma are ştiri noi!

 
Sunt  carti care se ascund bine in spatele autorilor lor. Despre ei, despre autori, stim multe lucruri, ii urmarim, ii admiram, le suntem alaturi, macar cu gandul, in momentele grele si ne bucuram de fiecare data cand succesele lor ajung pana la noi. Cu timpul, pe unii dintre ei, ajungem sa ii iubim cu adevarat.
Ce se intampla insa atunci cand alaturi de imaginea de autor cunoscut pui pe cea de predicator iubit de mase largi de oameni, de om recunoscut pentru franchetea si sinceritatea cu care abordeaza subiectele mesajelor sale, fie ele si dureros de complicate? Cartea care vine la pachet, in spatele acestui predicator-autor, este importanta pentru toti cei care il indragesc, este de urmarit pentru toti cei care il asculta.
Stim cat sunt de importante pentru voi aceste carti si cat de indragiti sunt autorii lor, si de aceea in perioada urmatoare, Libraria Gramma.ro lanseaza campania: semnaturi celebre“, campanie care va aduce cartile autorilor indragiti la pachet cu semnatura acestora.
Primul autor cunoscut si indragit in Romania: Vladimir Pustan. In cadrul campaniei, toti cei care vor comanda conform regulii de mai jos vor beneficia de o carte cu semnatura lui Vladimir Pustan, semnatura afla pe prima pagina interioara a cartii.
Regula: pentru a primi o carte cu semnatura lui Vladimir Pustan, trebuie sa comanzi de pe gramma.ro oricare 2 carti, din care una sa il aiba ca autor pe Vladimir Pustan. Atentie, stocul cartilor cu semnatura este limitat.
Pentru a urmari cartile scrise de Vladimir Pustan, apasa aici.

luni, 21 februarie 2011

Secunda (cât de importantă este o secundă?)



Odată, un om L-a întrebat pe Dumnezeu:
-          Doamne, cât înseamnă pentru Tine un milion de dolari?
-          Un milion de dolari e cât 1$, răspunse Dumnezeu.
-          Şi cât este pentru Tine 1000 de ani? continuă omul.
-          1000 de ani sunt ca o secundă, spuse din nou Domnul.
Atunci, încurajat, omul zise:
-          Doamne, dă-mi te rog 1 dolar!
La care Domnul încheie:
-          Aşteaptă o secundă.

Un singur lucru i-a poruncit Dumnezeu omului: ascultarea (Geneza 2:15-17). Aceasta a fost prima poruncă pentru om, iar mai târziu pentru Israel: „Ascultă Israele!”
De la bun început a fost nevoie de numai o secundă pentru ca omul să păcătuiască. A fost nevoie de o secundă de neatenţie ca diavolul să-l înşele pe om. I-a distras atenţia o secundă şi a plantat îndoiala în inima lui (Geneza 3:1-5). Toată treaba celui rău e de doar o secundă. De aceea are el mintea odihnită şi inventează noi şi noi metode de a ne duce în ispită şi de a ne face să păcătuim. O singură secundă dacă ne distrage atenţia de la Dumnezeu şi restul merge de la sine. Un rău atrage alte rele şi se formează în scurt timp un păienjeniş din care nu mai putem ieşi decât prin intervenţie divină.
Doar o secundă a distras-o pe Eva, restul l-a făcut mintea ei (Gen. 3:6). O singură secundă a adus păcatul în lume, o singură secundă a adus moartea spirituală, o singură secundă a adus blestemul asupra tuturor oamenilor. Este Eva de vină? Hai să vedem unde era Adam. Aaa! Era lângă ea. Deci lui i-a dat Dumnezeu în stăpânire pământul şi tot ce era pe el, iar Adam stătea lângă Eva ca o legumă în loc să-l ia de gât pe şarpe şi să-l azvârle cât colo. Probabil că încă nu-şi revenise din anestezie sau din uimire când a văzut-o pe Eva (Işa). Această fatală secundă a provocat despărţirea de Dumnezeu. Atunci când un copil face o prostie, conştiinţa lui îi spune că a greşit şi el simte ruşine şi chiar frică faţă de părinte. Nu mai merge să sară în braţele tatălui. La fel a păţit şi Adam, în loc să meargă la întâlnirea zilnică cu Dumnezeu, s-a ascuns ruşinat şi plin de teamă (Gen. 3:7-10). Asta face diavolul, ne face de ruşine şi pune în inima noastră frica, ne dă un duh de frică în locul duhului care strigă Ava! către Dumnezeu.
Şi mai este un lucru important aici: Gen. 2:8,9;16,17/ 3:2-5 şi G. 3:22-24. Deci în mijlocul grădinii erau doi pomi: - pomul vieţii – la care omul avea acces şi putea să trăiască în veci - şi mai era pomul cunoştinţei binelui şi răului – de care nu i s-a dat voie să se apropie. Dar omul, ca un copil încăpăţânat, în loc să aleagă să trăiască veşnic cu Dumnezeu, a ales să cunoască binele şi răul, cu riscul de a muri spiritual. După aceste evenimente a decis Dumnezeu să-l alunge pe om din grădina Edenului. Iniţial am crezut că acest lucru a fost o pedeapsă, dar mai târziu am înţeles că de fapt Dumnezeu nu voia ca omul să trăiască în veci separat de El. Deci din cauza neascultării s-a produs separarea şi dacă omul ar fi mâncat după aceea din pomul vieţii ar fi trăit în veci separat de Dumnezeu. Înţelegeţi? Din acel moment a intrat păcatul în lume şi tot din acel moment a început lupta lui Dumnezeu de a ne recâştiga. De atunci a pus El în aplicare planul de mântuire a omului.
Iată primul rezultat al păcatului: Cain, care nu era în regulă d.p.d.v. spiritual, într-o secundă a decis să scape de concurenţă (Gen. 4:7,8) şi l-a omorât pe Abel. Mergând mai departe printre eroii Bibliei, pe lângă faptele lor eroice şi demne de urmat, pe lângă ascultarea şi relaţia lor specială cu Dumnezeu, putem vedea că fiecare a avut secunda lor de cădere.
Noe – după ce a ascultat de Dumnezeu şi a construit 100 de ani la arcă, după ce a suferit batjocura tuturor, a avut o secundă în care s-a relaxat şi n-a lucrat cu înţelepciune. Cel rău s-a folosit de asta şi ce a rezultat? A ajuns să-şi blesteme nepotul.
Avraam – după o viaţă cu Dumnezeu, după făgăduinţele pe care le-a primit, după multe fapte de curaj, cel rău a pus frică în inima lui şi l-a făcut să mintă în două rânduri în legătură cu nevasta sa. A fost nevoie de intervenţia lui Dumnezeu ca să-l salveze.
Iacov – a fost binecuvântat de Isaac în urma unei minciuni şi înşelări născocite într-o secundă. Acest lucru s-a întors împotriva lui atunci când a fost înşelat de socrul său care i-a dat de nevastă pe Lea în locul Rahelei.
Iosif -  chiar dacă era ales de Dumnezeu dintre fraţii săi, el s-a mândrit şi din această cauză a suferit ani de zile. O secundă de mândrie a dus la o lungă perioadă de umilire. În cele din urmă Dumnezeu l-a ridicat, dar cât a pătimit…
Moise – de asemenea a fost ales de Dumnezeu ca să conducă poporul Lui spre eliberare, dar într-o secundă el s-a bazat pe propriile forţe şi l-a costat 40 de ani departe de promisiune. Apoi, secunda în care a lovit stânca, l-a lipsit de intrarea în ţara promisă.
Samson – un alt erou, a fost judecător în Israel 20 de ani, dar a fost de ajuns o secundă de neveghere şi inima lui a fost abătută de la Domnul şi el s-a îndrăgostit de Dalila. Ea era din rândul filistenilor, Samson şi-a deschis inima faţă de ea, lucru ce i-a pricinuit moartea.
Saul – a fost primul împărat al lui Israel, dar în secunda când poporul l-a lăudat pe David mai mult ca pe el, Saul s-a umplut de invidie şi a încercat să-l omoare pe David. Din acel moment a pierdut orice legătură cu Dumnezeu, a mers la vrăjitoare şi apoi a murit într-un mod ruşinos.
David – când a asculta de Dumnezeu, l-a biruit pe Goliat, dar când a stat degeaba şi n-a vegheat, cel rău i-a abătut privirea spre Batşeba, care făcea baie. O secundă în plus şi păcatul a zămislit în mintea lui, ducând la preacurvie apoi la crimă.
Şi aşa mai departe, până în zilele noastre, acelaşi tipar. O secundă e de ajuns ca cel rău să ne distragă atenţia de la Dumnezeu şi să ne facă să păcătuim. De exemplu, nu e păcat să priveşti, dar e păcat să urmăreşti cu privirea un lucru ce te-ar putea ispiti. Dacă zăboveşti cu privirea mai mult de o secundă sau întorci capul ca să mai priveşti încă o dată ca să vezi mai bine, deja păcatul e înfăptuit. Şi Isus spunea că nu trebuie să faci un lucru rău ca să păcătuieşti, e nevoie doar să gândeşti rău şi ai şi păcătuit.
Este o vorbă:nu poţi opri păsările să zboare pe deasupra capului tău, dar le poţi opri să-şi facă cuib pe capul tău. La fel: nu-ţi poţi opri ochii să vadă anumite lucruri, dar îţi poţi opri mintea să păcătuiască. O secundă de neatenţie, de neveghere, e de ajuns să îngăduie păcatului să intre în viaţa noastră prin ochi, prin urechi. Cel rău atacă la toate nivelele, în orice domeniu şi în orice secundă, dar noi putem să-i ţinem piept atacurilor, dacă stăm lângă Dumnezeu, conectaţi la El. De aceea spunea şi Domnul Isus: „Vegheaţi ca să nu cădeţi în ispită!”
Suntem ispitiţi să privim la ceva ce ne face să păcătuim? Trebuie să ne luptăm şi să întoarcem capul în altă parte şi să ne oprim gândurile, fie că-i vorba de o persoană, de o vitrină, de o bijuterie sau de o mâncare.
Suntem ispitiţi să tragem cu urechea la o bârfă? Să ne depărtăm cât mai mult şi să nu dezvoltăm ideea în mintea noastră.
Suntem ispitiţi să gustăm sau să facem ceva ce ne afectează negativ? Să-I cerem Domnului putere să rezistăm şi să oprim orice acţiune de acest gen. Să ne căutăm de făcut care să-I placă lui Dumnezeu.
Ca să biruim mai uşor ispitele trebuie să ne menţinem conectaţi la Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Doar aşa ne ţinem inima şi mintea ocupate şi ne protejăm împotriva căderii.
Să ne rugăm Domnului ca să ne poarte în fiecare secundă în carul Său de biruinţă şi astfel să creştem în tăria Lui şi să devenim o Biserică de biruitori!

                                                                      Predică de Emanuel Reinerth 

vineri, 11 februarie 2011

Acum este Timpul

Este imperativ ca trupul lui Hristos să deosebească cu acurateţe timpurile şi sezoanele în care se află. Am ascultat cu atenţie la ceea ce are de spus Duhul Sfânt pentru aceste timpuri.
Cred că Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne dă o nouă înţelegere şi călăuzire  pentru vremurile care vin.
Daţi-mi voie să încep prin a spune că Dumnezeu doreşte ca noi, mireasa Lui, să umblăm în favoare şi biruinţă ca niciodată până acum. Dumnezeu eliberează un nou nivel de har şi putere pentru ca să demonstrăm lumii că Dumnezeu  este Cel care domneşte, în ciuda circumstanţelor sau situaţiilor. Vă reamintesc versetul: „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine.” (Isaia 60:1) Mireasa trebuie să lumineze puternic cu lumina lui Cristos, chiar dacă lumea tremură de frică şi se tulbură în faţa necunoscutului.
Încă de la intrarea în 2011 ne-am aflat în tranziţie. Este o mare accelerare a lucrurilor şi o schimbare nouă în fiecare zi. Aşa cum vedem, apar crize la nivel personal, naţional şi global şi lucrurile continuă să degenereze. Acest lucru nu va înceta, nici nu va încetini, lucrurile vor continua să se schimbe rapid de la o zi la alta, în special în ceea ce priveşte condiţiile de declin economic. Aşa cum am tot spus în ultimii doi ani „Acum este momentul să faceţi ordine în finanţele voastre.”
 În timpul acestei tranziţii este important să rămânem fermi pe poziţie. Pe măsură ce vă aflaţi în tranziţie staţi liniştiţi ştiind că Dumnezeu are un plan şi El orchestrează felul în care vor trece evenimentele care trebuie să vină. Am auzit pe Domnul spunând: „Eu vă voi aduce un timp de limpezime în gândire şi veţi avea o direcţie mai importantă în viaţa voastră.”
Suntem pe marginea prăpastiei, la răscruce de criză. Suntem la un moment în care se apropie un conflict major între bine şi rău. Acest lucru nu trebuie să genereze spaimă sau panică şi nici nu este intenţia mea de a adăuga ceva în plus la cuvinte profetice ca „osândă şi jale”, care par atât de răspândite astăzi. Vreau să subliniez că Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne oferă un sezon de meditare şi de pregătire, astfel că nu vom fi luaţi pe nepregătite şi, prin urmare, aruncaţi într-o frenezie de panică, confuzie şi îngrijorare.
Cred că există o criză majoră la nivel naţional care se profilează în următorii doi-trei ani. Văd că această criză va fi la un nivel care afectează naţiunea noastră de sus în jos, ducând la o mare schimbare pentru naţiunea noastră ca un întreg. Nu sunt sigură care va fi rezultatul final sau cum va arăta, cu toate acestea, am încredere că Dumnezeu ne pregăteşte nu numai să îndurăm aceste schimbări, dar şi să trăim victorioşi în timpul lor.
Acum este momentul să aruncaţi orice greutate care vă ţine pe loc şi să continuaţi să urmăriţi integritatea în viaţa personală. Umblaţi într-un nou nivel de bucurie şi pace în anul care urmează. Dumnezeu spune: „Nu te uita la circumstanţele vieţii tale! Nu te mai concentra la uriaşii din viaţa ta şi începe să priveşti la promisiunile tale”.
Una dintre cele mai mari misiuni ale lui Satan în acest moment este de a aduce un duh de ofensivă  la adresa trupului lui Hristos. Fiţi conştienţi de atacurile care apar în faţa voastră. Nu lăsaţi aceste duhuri să vă fure victoria. Noi nu putem controla când vine atacul, cheia este modul în care răspundem. Nu daţi atacurilor (jignirilor) un loc în viaţa voastră. Alegeţi să treceţi cu vederea atacurile şi neplăcerile şi fiţi rapizi în a ierta în perioadele ce vor urma.
Creştinii trebuie să se ridice în această perioadă şi să înceapă un război spiritual. Trupul lui Hristos nu mai trebuie să tremure de frică şi să tacă. Este timpul să deschidă gura şi să înceapă să numească lucrurile care încă nu sunt ca şi cum acestea ar exista deja! Există un nou nivel de autoritate şi putere în cuvântul rostit care a fost eliberat peste trupul lui Hristos. Vom începe să vedem multe minuni, mai ales vindecări care apar când cuvântul este rostit cu putere, iar acest lucru este în continuă creştere la nivel general, precum şi personal. Acest lucru va continua să se accelereze pe măsură ce poporul lui Dumnezeu devine mai încrezător în această nouă ungere.
Va începe să crească puternic un cântec nou pe pământ. Acest sunet al cerului va fi eliberat în muzică şi versuri şi va aduce multă plăcere Tatălui. Dumnezeu aşteaptă ca un nou tip de închinători să apară. Ei vor purta focul şi pasiunea pentru noua mişcare a lui Dumnezeu. Este timpul pentru un cântec nou şi un dans nou. Este imperativ să fim dispuşi să ne eliberăm de cele vechi şi să îmbrăţişăm noul.
Există un nou nivel de har care este turnat peste păstori în 2011. Dumnezeu pune un nou accent pe slujba de păstor. În ultimele două decenii, accentul a fost pus pe apariţia şi stabilizarea atât a profeţilor cât şi a apostolilor. Acest lucru a fost necesar pentru naşterea profeţiei şi apostoliei în biserica modernă. Acest lucru a cauzat nesiguranţă şi a rănit oarecum păstorii în acele timpuri în care aceştia s-au simţit mai puţin importanţi. Este timpul pentru ca păstorii să se scalde în apele de vindecare, astfel încât aceştia, la rândul lor, să se poată turna ca jertfă în trupul lui Cristos pentru o slujire mult mai mare şi mai eficientă.
Va fi o nouă ajustare în mişcarea profetică. Acesta va aduce ordine mai mare şi clarificare în slujirea de profet. Cei care îşi doresc această slujire trebuie să primească confirmare şi validare, nu numai de la Dumnezeu, ci şi de la cei cu celelalte daruri: apostolul, pastorul, evanghelistul şi învăţătorul. Dumnezeu doreşte o intensificare a acţiunilor lor prin o mai bună colaborare de lucru între aceste slujiri. Ele nu pot continua să existe independente una de alta şi trebuie să înceapă să funcţioneze interdependent. Pe măsură ce Dumnezeu aduce o mai mare ordine, va exista o creştere a revelaţiei profetice în special în vise, viziuni şi vedere în domeniul spiritual. El unge ochii noştri cu balsam, astfel încât să putem vedea în mod clar şi cu pătrundere mai mare.
Pe măsură ce se va da acest război între împărăţia întunericului şi Împărăţia lui Dumnezeu, va exista o creştere a dezastrelor naturale şi anomalii, cum ar fi inundaţii, uragane şi cutremure. Vă reamintesc că „ De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8:19) Tot ce este creat strigă către poporul lui Dumnezeu să vină şi să înainteze Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Pământul strigă după moştenitorii de drept ca ei să intre în moştenirea lor pentru a statornici destinul dat de Dumnezeu şi să umble în autoritatea lăsată de El.

De mai mulţi ani, am avut viziunea unor vârtejuri de foc recurente care aprind Statele Unite cu slava şi prezenţa lui Dumnezeu. Pe măsură ce trupul lui Hristos creşte în putere şi autoritate, aceste vârtejuri de foc vor începe sa erupă. Văd aceste vârtejuri de foc începând să se răspândească precum un incendiu de-a lungul pământului. Aceste vârtejuri de foc ale trezirii sunt destinate să fie noi şi proaspete. Dumnezeu se va mişca mai mult ca niciodată. Noi nu ar trebui să fim axaţi pe încercarea de a reînvia mişcări din trecut, ci să aşteptăm cu nerăbdare o mişcare nouă a Duhului Sfânt. Am auzit cuvintele: „Nu mai jeli ce a fost şi nu mai este! Aşteaptă-te la ceva mai măreţ!”
Cum ne uităm spre 2011, haideţi să ne evaluăm în rugăciune starea noastră personală. Este timpul să lăsăm deoparte orice supărare personală, orice teamă, orice nesiguranţă şi să ne  uităm la Vindecătorul care aduce împlinire. Permite lui Dumnezeu să facă în tine lucrarea care este necesară pentru a te face puternic în faţa greutăţilor.

Aşadar, în concluzie, iată şapte lucruri asupra cărora trebuie să te concentrezi în 2011:
·        Pune-ţi finanţele în ordine şi rezistă tentaţiei de a face datorii noi
·        Rămâi ferm, fă binele şi nu face schimbări majore din teamă şi nesiguranţă.
·        Ţine-ţi privirea concentrată asupra lui Dumnezeu şi promisiunile Lui, nu asupra circumstanţelor.
·        Stai departe de lucrurile rele, ofense şi atacuri.
·        Începe să te rogi cu o credinţă mai mare şi cu îndrăzneala că rugăciunile tale vor aduce rezultate.
·        Urmăreşte harul nou al pastorilor de a conduce şi intră sub acoperirea lor. Aliniază-te sub conducerea stabilită de biserică.
·        Trăieşte în aşteptare şi anticipare următoarea mare mişcare a Duhului Sfânt.

Fie ca harul, pacea şi puterea lui Dumnezeu să fie asupra ta pe măsură ce înaintezi în noul an. Fie ca 2011 să fie cel mai bun an al tău de până acum!

Despre autoare: Nicki Pfeifer este co-fondator, împreună cu soţul ei, Mark, al „Open Door Ministries” în Chillicothe, Ohio (opendoorohio.com), unde ei servesc ca pastori seniori. De asemenea sunt fondatorii „Mark şi Nicki Pfiefer Ministries” (markandnicki.com). Nicki este fondatoarea „Fire School of Prophetic Training”, care are locaţii în Statele Unite, Asia şi Africa. O voce profetică recunoscută, Nicki este invitată ca vorbitor la conferinţe în Statele Unite şi alte ţări.

Read more: Charisma

luni, 24 ianuarie 2011

Nemulţumirea ca idolatrie


Prin sfătuire şi încurajare dorim ca fraţii să fie ridicaţi, întăriţi şi zidiţi în Trupul lui Cristos. Vremuri de criză solicită soluţii urgente şi ferme.
Ieri, citind o carte de Larry Crabb, "Vise năruite", am constatat un adevăr. Spunea autorul că se numără printre cei norocoşi, care au prieteni mulţi, dragi şi preţioşi. I-a venit în minte ideea să întocmească o listă cu cei mai buni 5-6 dintre ei. Privind lista a constatat că fiecare dintre ei făcea ceva pentru el. Şi şi-a dat seama că nu a trecut pe listă pe nimeni pentru care să fi făcut el ceva. A realizat că vedea prietenia ca o sumă de lucruri de care are nevoie iar acei în stare a-i împlini nevoile îi sunt prieteni. Aşa că, şi-a pus serios întrebarea: eu unde mă situez pe lista altora? Şi, pe lista mea cu cei mai buni prieteni ai mei, unde este Domnul?
Citind aceste lucruri, m-am gândit şi eu la fel. Dacă aş fi făcut lista aceea aş fi trecut în capul ei Numele Domnului meu? Sau m-aş fi gândit şi eu doar la lucrurile pământeşti? Sigur că aşa aş fi făcut!
Facem mereu greşeala de a ne separa spiritualitatea de material. Ne raportăm la lumea asta ca şi cum ar fi singura. Nu ne dăm seama 95 la sută din timp că noi trebuie să ne pregătim pentru cer. Alergăm după himere ca să trăim bine, fără să realizăm că, dacă am avea ordinea corectă a priorităţilor nu am trăi doar bine, ci am trăi viaţa din belşug promisă.
Aseară, la biserică, Felicia Mihalcea de la Deva ne-a propus un exerciţiu de optimism. A spus că, în fiecare seară, să întocmim o listă cu 15 motive pentru care să-i mulţumim lui Dumnezeu. Şi aşa seară de seară. Vom fi mai optimişti. Pentru că vom vedea în sfârşit realitatea. Tot pretindem noi, atunci când suntem posomorâţi, că nu suntem pesimişti, ci doar realişti. Am fi realişti doar dacă am face acest exerciţiu zilnic şi am constata cât de nedrepţi suntem, câte motive de mulţumire am avea!
Începeţi propria consiliere spirituală făcând aceste două exerciţii: faceţi lista de 15 motive de mulţumire şi apoi faceţi-o şi pe aceea cu cei 5-6 prieteni. Dacă vreţi să mergeţi mai departe, întocmiţi o listă cu cel puţin 3 persoane pe care să le contactaţi săptămâna asta, cărora să le spuneţi o vorbă bună, să le faceţi un compliment prin care să afirmaţi ceea ce sunt ei.
Spune Arthur Burke în materialul lui despre gelozie: "Avem nevoie să recunoaştem în oameni darurile, chemarea şi ungerea lor şi, de asemenea, să primim cu smerenie, în tăcere, lucrurile bune care se afirmă despre noi.
Dacă putem face aceste două lucruri, vom consolida un scut tot mai mare, mai gros şi atotcuprinzător de onoare în jurul celorlalţi. Pe măsură ce ne  onorăm reciproc, umblăm nu doar în autoritate, ci şi în libertate. Nu ne mai atinge puterea devastatoare, devoratoare şi ucigătoare a duhului de gelozie.
Studiaţi la picioarele Celui Veşnic. Învăţaţi arta de a onora. Este puternic dătătoare de viaţă şi păzeşte pe fraţii şi surorile noastre de atacurile de gelozie ale lui Satan.”
Haideţi să alungăm din mintea, inima, conştiinţa, fiinţa noastră acele gânduri şi cuvinte care dezonorează. Haideţi să facem un exerciţiu de spiritualitatea alegând să trăim de partea binelui, fără nici o intenţie de a mai pleca urechea la înşelăciunile tatălui minciunii. Când dezonorăm prin gândurile şi cuvintele noastre o persoană, nu ne adresăm direct ei, ci Celui care a făcut-o aşa cum este. Prin asta, declarăm: „Doamne, nu ai făcut bine, este greşit cum ai creat acest om. Tu nu ştii cum să faci lucrurile şi fiinţele, eu ştiu mai bine!” Iar prin această declaraţie ne facem părtaşi celui rău, plecând urechea, făcând un legământ tacit cu el prin care nu facem decât să mutăm închinarea noastră de la Dumnezeu la Satan. Iar asta este idolatrie. Cât de uşor luăm noi lucrurile. Cât de repede categorisim păcatele în păcate mari şi mici! Dar bârfa şi cârtirea, răzvrătirea şi neiubirea aproapelui prin ce sunt diferite? Iată că practicând aceste lucruri suntem idolatri şi păcătoşi. Mai păcătoşi poate decât cei spre care arătăm cu degetul!
Biserica este un Trup. N-am văzut un trup care să-şi respingă un membru. N-am văzut un trup care să conteste o celulă. N-am văzut un trup în care o parte să invidieze alta. Asta numai în biserică văd.
Dumnezeu ne cere disciplină. De toate felurile. De la disciplina rugăciunii, la a închinării. De la studierea Cuvântului, la părtăşie. Dumnezeul nostru este Unul al ordinii. Când facem toate acele lucruri păcătoase enumerate, ieşim din ordinea Lui, aducând haos.
Dragostea nu este un sentiment. Este o Persoană (Dumnezeu e dragoste) şi o poruncă: iubiţi-vă unii pe alţii. Asta nu are nimic de a face cu simpatia faţă de o persoană, cu compatibilitatea între noi. Trebuie să conlucrăm împreună, să zidim Împărăţia, iubindu-ne.
Nemulţumirea nu este un sentiment. Este un păcat prin care declarăm Creatorului că n-a făcut lucrurile bine.
Credinţa nu este un sentiment: este o acţiune. Ceea ce faci arată ce crezi.
Iertarea nu este un sentiment: este o poruncă, este o alegere.
Haideţi, dar, să trăim conduşi de Duhul lui Dumnezeu, nu de emoţiile noastre.
Haideţi să începem anul nou prin disciplinarea eu-lui nostru, a firii noastre pământeşti, ca Împărăţia lui Dumnezeu să crească şi viaţa noastră să conteze! 
Haideţi să fim ceea ce pretindem că suntem: creştini! Adică urmaşi ai lui Cristos!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...