Anunţ!

Asociația noastră începe următoarele cursuri/grupe:
- cu adolescente, având tema: "Ce trebuie să ştie o fată" (iar în cadrul grupului se vor discuta probleme ale adolescenţei, chestiuni care ţin de igiena personală, bunele maniere, etc.)
- cu femei (unde se vor discuta probleme de cuplu, de creşterea copiilor, etc.)
- grup de părtăşie cu familii (cupluri)
- club de lectură creştină şi nu numai
- curs de croitorie
- ocultismul şi pericolul pe care îl reprezintă
Specificăm: întâlnirile sunt săpatămânale. Cursurile sunt gratuite, se desfăşoară la domiciliul nostru (în Hunedoara) şi vă rugăm să ne contactaţi la adresa: elena_reinerth7@yahoo.com
Vă aşteptăm cu mult drag!

DONEAZĂ 2%/ Donate

Datele noastre sunt:
Asociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţei, cod fiscal 23898629, cont bancar RO32BTRL06301201P92687XX, Banca Transilvania.
Our datas: bank account RO32BTRL06301201P92687XX Tansilvania Bank.

miercuri, 3 octombrie 2012

POATE EXISTA STABILITATE ÎN VREMURILE NOASTRE?


   
Imagine de pe cadou-cu-mesaj.ro

   În Evanghelia după Matei capitolul 24 Isus declară semnele sfârşitului.  El ne spune că toate relele  întunericului la care omul a participat de la Adam şi Eva începând, au escaladat şi vor continua să degenereze.  Pavel a rezumat ceea ce Isus a spus, atunci când a scris în II Timotei 3: 13; "Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi."
     Prin cuvintele lui Isus şi Pavel ni se spune că omenirea, natura, Mamona sau sistemul economic al acestei lumi sunt blestemate fără răscumpărarea în Isus Hristos şi vor fi în aşa întuneric încât haosul va domni. Aceasta era starea pământului înainte ca Dumnezeu să fi vorbit "să fie lumină" şi-a adus ordine şi viaţă în lume.  Şi acesta este condiţia care escaladează pe pământ astăzi. Pare că întunericul depăşeşte lumina. Prin manifestarea acestor lucruri, ştim că suntem în perioada sfârşitului. Dar, deşi se pare că întunericul depăşeşte lumina şi puterea sa scapă de sub control, Lumina pe care Dumnezeu a vorbit-o în lume pentru a învinge haosul de la început, a devenit trup: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul lumii.  Această Lumină nu se stinge.  Diavolul minte prin aparenţe înşelătoare, prin gurile oamenilor răi care au acces la mass-media, radio, cărţi, televizor, internet, etc. Dar Adevărul, care este Dumnezeu şi Fiul Lui, Isus Hristos, Lumina lumii, nu poate fi dominat de minciuni. Ce vom crede?  Ce spune omul păcătos şi duhurile rele care-l conduc, sau ce spune Dumnezeu?  Lumina încă poate fi primită de sufletele care locuiesc într-o lume de întuneric şi de moarte. Lumina încă poate salva sufletele, în ciuda minciunilor. Lumina poate face ca cel care are încredere în promisiunile cuvântului lui Dumnezeu, să aibă victorie în această lume şi, în ciuda condiţiilor din această lume.
     Există siguranţă?  Există speranţă pentru cei care au primit aceasta Lumină în inimile lor?  Cel devenit o nouă creaţie în Isus Hristos va face o diferenţă în această lume care a înnebunit?  Sau există doar victorie pentru lumea care o să vină?  Singura noastră speranţă este să stăm în aşteptare până Isus va reveni?  Este acesta imaginea sfârşitului Bisericii, a Trupului lui Isus Cristos?
     În mijlocul lumii condamnate în care trăim Isus a spus: "Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.” Matei 24:12-13
     Primul verset arată o imagine sumbră, fără speranţă.  Apoi, El spune că cel care îndură până la sfârşit va fi salvat. Dacă am interpreta cuvântul „îndură” ca supravieţuire într-o luptă extremă cu puţină putere şi fără speranţa victoriei, atunci suntem tentaţi să slăbim în inimile, minţile şi emoţiile noastre, înainte chiar să fim în luptă. Dar Isus urmează cu o promisiune, o profeţie, o poruncă. "Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul"
    Aceasta este o veste bună pentru mine. Oamenii slabi, deprimaţi, bolnăvicioşi, săraci şi speriaţi nu răspândesc Evanghelia. Ei sunt prea ocupaţi, încercând să supravieţuiască. Soldaţii de succes nu sunt supravieţuitori. Ei sunt câştigătorii. Dumnezeu se aşteaptă să putem mai mult decât să supravieţuim.  Tipul de oameni descrişi mai sus nu sunt cei pe oricine i-ar asculta.  Îndrăzneala şi credinţa sunt necesare pentru a răspândi Evanghelia. Cuvintele lui Isus îmi spun că El aşteaptă ca noi să credem şi să acţionăm cu îndrăzneală bazaţi pe adevărul cuvintelor Lui că "mai mare este Cel care este în mine decât cel care este în lume." Mai mare este Lumina din mine decât întunericul care este în lume. Vorbind lumina Evangheliei, învingem întunericul de afară.
     Pentru creştinii care vor alege să umble după Cuvântul lui Dumnezeu, să asculte poruncile lui, să creadă, El va satisface toate nevoile lor, pentru că ei merg să câştige pe cei pierduţi şi să îi împuternicească să fie îndrăzneţi, martori eficienţi. Asta poate şi va fi adevărata putere, factorul de Lumină care face diferenţa - aduce mulţimile în Împărăţia lui Dumnezeu şi în acelaşi timp experimentează viaţa din abundenţă pe care a promis-o Isus.
     Nu există nici o stabilitate în vremurile noastre pentru împărăţia întunericului. Dar există stabilitate în Împărăţia lui Dumnezeu, care locuieşte în interiorul fiecărui credincios născut din nou, care îşi va construi casa pe Stânca Isus Hristos.
     "Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci" Evrei 13: 8
     "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece."  Matei 24: 35
      Vin alături de noi să examinăm Cuvântul lui Dumnezeu, să învăţăm cum să mergem în stabilitatea pe care Isus a promis-o şi a poruncit ca noi să o avem; să umblăm liberi de povara firii noastre în aceste vremuri din urmă şi, în schimb, să umblăm în puterea Duhului Sfânt. "…să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru" Efeseni 3:16
       Haideţi să-I permitem lui Dumnezeu să ne pregătească şi să ne împuternicească aducem rod la sfârşitul timpului.
       „Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.” Matei 24 :42

Traducere după Deedre Whynot, Fundaţia Ajutorul Familiei, Cluj, Biserica Familia Credinţei. 
Vă invităm la întâlnirile noastre lunare la Hotel Maier, Hunedoara. Ne găsiţi şi pe Facebook, acolo aveţi date despre întâlniri. Vă aşteptăm cu drag. 

marți, 11 septembrie 2012

Gata!

Gata vacanţa! Cel puţin pentru unii din noi! Azi am bifat încă un succes. Am desfăşurat pentru cei câţiva părinţi sceneta "Croitoraşul cel viteaz" şi concursul "Copiii au talent". Din nou, oameni dedicaţi (Daniela, Heidi, Cristina, Alina) şi-au pus timp deoparte să urmărească sceneta şi concursul, au dedicat resurse financiare să răsplătească efortul creativ al copiilor, au împărţit vorbe frumoase felicitând reuşita copiilor. Mulţumim, dragii noştri copii şi prieteni. Asemenea zi este suficientă să răsplătească orice efort, orice sacrificiu! Sunteţi minunaţi cu toţii, mulţumim lui Dumnezeu că v-a scos în calea noastră! 

joi, 30 august 2012

TRĂIRE CREŞTINĂ VICTORIOASĂ - Viaţa din abundenţă promisă de Isus

Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Ioan 10:9


Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”

Ştim că Isus a dăruit viaţa Sa veşnică celui care şi-a deschis inima şi voinţa şi L-au primit ca Domn şi Mântuitor. Cei mai mulţi dintre noi gândim că asta este ceva ce vom primi cândva când vom muri fizic, vom părăsi acest pământ şi vom merge în cer. Dar viaţa veşnică pe care am primit-o nu este limitată de condiţia noastră materială, nici de spaţiu şi timp. Şi acestă viaţă supranaturală este mai măreaţă decât viaţa naturală-materială. În clipa în care am fost născuţi din nou şi am devenit copii ai lui Dumnezeu am primit viaţa veşnică în duhul nostru născut din nou. Într-o zi vom primi trupuri noi, dar viaţa veşnică este a noastră deja.
Îmi amintesc de faptul că după o vreme după ce primisem naşterea din nou, mi-am dat seama că nu trăiam viaţa din belşug promisă, pe care Isus a descris-o ca biruitoare. Îmi amintesc că I-am spus lui Dumnezeu: „Ştiu că dacă mor merg în cer,  dar până voi muri, cum pot trăi viaţa mea în aşa fel încât să-Ţi fac plăcere Ţie?” Nu ştiam cum să ascult de Dumnezeu; cum să Îl cred, în toate chestiunile care priveau viaţa mea. Aveam nevoie de descoperire din Cuvântul lui Dumnezeu şi de puterea Lui ca să pot trăi viaţa creştină deplină şi de succes promisă, pentru că acum ştiam din experienţa acelui an că în mine însumi nu am acea putere – adică în propriul meu suflet şi trup. Laudă fie adusă lui Dumnezeu că El a auzit strigătul meu după ajutor şi pas cu pas am primit revelaţie din Biblie, călăuzire şi corectare prin Duhul Sfânt despre cum să intru în viaţa din belşug pe care Domnul Isus a promis-o. Pavel ne spune în I Timotei 6:12 “Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.” Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, să “apucăm viaţa veşnică”. Este deja a noastră, dar trebuie să căutăm o cu înflăcărare şi cu îndrăzneală şi apoi să o primim. Din păcate, viaţa multor creştini arată că ei cred că viaţa veşnică este destinată numai pentru cer. Ca rezultat, ei trăiesc mult sub nivelul pentru care a murit Isus ca să ne dea acces la el. Se luptă să-şi ţină capul deasupra apei necazurilor: ispitelor, problemelor, nenorocirilor, etc.
Când ne dăm seama că viaţa veşnică este a noastră astăzi, atunci putem în mod activ să o căutăm. Isus ne-a spus că dacă vom cere, vom primi; dacă vom căuta, vom găsi. Trebuie să ascultăm. Ne-a fost dat, prin puterea şi autoritatea lui Isus Cristos Însuşi, să apucăm viaţa Sa din belşug, pentru că puterea lui Dumnezeu este în ea şi asta ne face să depăşim orice piedică din afară, dar, chiar mai important decât asta, este că putem ţine sub controlul Duhului sufletul nostru şi trupul nostru nerăscumpărate încă şi care ne pot împiedica să vedem manifestarea biruitoare a vieţii din belşug promisă. Este, într-adevăr, o luptă a credinţei, credinţa în ceea ce Isus a împlinit deja pentru noi. Aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus locuieşte şi în noi. Este puterea Învierii, dar ea trece întâi prin calea reprezentată de cruce. De aceea a spus Isus în Luca 14:27 „ Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Crucea este Calea despre care vorbeşte Isus. Este înspăimântător pentru fire să apuce pe calea aceea îngustă (dorinţa sufletului şi trupului este să fie în control şi să domine duhul) dar ştim că finalul este răstignirea poftei şi controlului din partea firii, aşa încât duhul născut din nou al omului să poată domni în viaţa lui aducând viaţa din belşug promisă. Când mergem pe drumul crucii biruim asupra legii acestei lumi, care este legea păcatului şi a morţii. I Ioan 5:4 „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.”
Această viaţă pe care Isus a cumpărat-o pentru noi cu preţul sângelui Său preţios, nu este o viaţă oricare, ci Isus o descrie în felul următor: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Mai multă viaţă din belşug. Acest lucru se întâmplă progresiv, în timp, tot mai mult. În limba greacă, cuvântul „belşug” (abundenţă) este definit ca „dincolo de normal”. Este super-abundenţă în cantitate şi superioară în calitate. Adică excesivă – dincolo de a putea fi măsurată. Pavel de fapt a dat această definiţie când a spus: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” Efeseni 3:20.
Pavel nu vorbea doar teologie - adică intelectual, academic. Nu vorbea ca un evreu sau un învăţător din zilele lui Isus, doar teoretic. Vorbea din propria lui experienţă, din puterea vieţii din belşug care i s-a descoperit prin umblarea lui zilnică cu Dumnezeu în lume. El a dovedit prin sine că ceea ce a promis Isus era adevărat. Dumnezeu i-a dat voie să scrie trei sferturi din Noul Testament ca să ne descopere şi nouă acest adevăr.
Revelaţia lui Pavel referitoare la Isus, la Duhul Sfânt, la Tatăl şi la puterea Împărăţiei care ne-au fost eliberate l-au determinat şi pe el să trăiască viaţa din belşug a lui Isus Cristos. Şi cheia care dezleagă şi pentru noi taina aceasta este calea crucii.
Emoţiile şi raţionamentele omeneşti, care încă nu au fost răscumpărate, tind să se poticnească, să se împotrivească, să dea înapoi în faţa adevărului crucii pentru că este vorba despre moartea firii. (Romani 8:1, 8:4, 8:6, 8:12; Galateni 5:17) şi totuşi, acea moarte la care se referă nu este eternă, ci este doar moartea acelor părţi din noi care ne împiedică să umblăm în manifestarea vieţii din abundenţă promisă de Isus acelora care doresc să-şi ia crucea şi să-L urmeze. (Marcu 8:34) Este exact acea moarte cu care a stat şi Isus faţă în faţă şi care a sfârşit  prin învierea Lui, ca apoi să primească  viaţa din abundenţă acum şi pentru totdeauna. Acea putere locuieşte în duhul născut din nou al fiecărui credincios. Este puterea învierii care vine de la Duhul Sfânt.
Veniţi împreună cu noi să descoperim din Cuvântul lui Dumnezeu cum să apucăm acea viaţă din belşug prin puterea crucii lui Isus şi prin puterea învierii care stă în Duhul Sfânt.

N.T.
Traducere după un material scris de Deedre Whynot, fondator a Fundaţiei Ajutorul Familiei Cluj, împreună cu soţul ei, Rufus Whynot. Stabiliţi în România de peste 17 ani, în zona Cluj, conduc Biserica Familia Credinţei, Cluj. 
La Hotel Maier, la una din serile de studiu
Prezenţi în Hunedoara de peste un an, au început o lucrare de învăţătură biblică, desfăşurată lunar, în care fiecare credincios este invitat să vină pentru a asculta şi a învăţa mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu referitor la lucrarea Duhului Sfânt, la trăirea vieţii din belşug promisă de Domnul Isus. Haideţi să studiem împreună cum să devenim creştini biruitori şi cum să facem diferenţa în locul în care ne aflăm. 



Luaţi legătura cu noi la adresele:

joi, 2 august 2012

VBS, Pandamania, Deo Gloria

Prima noastră acțiune comună (Casa Bucuriei şi Flacăra Speranţei) este cea organizată de biserica Deo Gloria al cărei pastor este fratele Emi Goicovici. Săptămâna asta copiii s-au bucurat de atenţia şi grija deosebită a echipei Deo Gloria şi s-au distrat învăţând despre Dumnezeu prin cântec şi joc. Mulţumim echipei Deo Gloria, fiţi binecuvântaţi!















luni, 4 iunie 2012

....ca să vă dau un viitor şi o nădejde

"Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie." Ieremia 29:11-14 
Am declarat aceste versete peste oraşul nostru în această săptămână. M-am gândit la versetele din Ezechiel 22:29-30 care spun: "Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi! Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!" şi atunci mi-am adus aminte cum a zis Isaia: "Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8). 
Oare nu este chiar acum timpul când să ne ridicăm şi să proclamăm Cuvântul Domnului peste cetatea noastră? Când ne vom asuma răspunderea de creştini şi vom începe să facem voia Domnului? Iată ce ne-a promis Domnul la începutul acestui an: " Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1Corinteni 2:9) 
Eu vreau să văd aceste lucruri! Vreau să fac parte din ele. Şi ştiu că cerul este plin de răspunsuri la întrebările pe care noi încă nu le-am formulat. Dumnezeu aşteaptă doar să cerem. Aşa că noi cerem acest oraş pentru Domnul. Vrem să vedem viitorul şi nădejdea luând fiinţă. Şi ştim că Dumnezeu este credincios. El spune: " Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină." (Ioan 16:24)

marți, 29 mai 2012

O nouă întâlnire, o nouă reuşită!

Ieri după amiază, tot la restaurantul Maier, a avut loc o a doua întâlnire cu oamenii politici şi societatea civilă. Aproape ad-hoc, pentru că am fost convocaţi cu câteva ore înainte, totuşi au răspuns suficient de mulţi oameni încât vocea noastră să poată fi auzită. De data asta am stat faţă în faţă cu europarlamentarii Norica Nicolai şi Iuliu Winkler. 
Expunându-şi punctele de vedere cu privire la realitatea de pe "terenul politic european", dânşii au părut impresionaţi de societatea civilă din Hunedoara, au recunoscut, dacă nu după nume, măcar după proiectele desfăşurate de cei care au luat cuvântul ("Ordinul Cavalerilor de Hunedoara", CAR "Speranţa", Asociaţia pentru combaterea abuzurilor şi corupţiei - îmi cer iertare, nu cunosc exact numele asociaţiei, reprezentată de doamna Viorica Bănărescu, etc.)
Doamna Nicolai a declarat că este plăcut impresionată de potenţialul existent în oraşul nostru, de viziunea şi dorinţa noastră de a ridica oraşul din cenuşă. De asemenea domnul Winkler, ca hunedorean de origine, a subscris afirmându-şi sprijinul pentru oraşul nostru cât îi stă în putinţă, specificând că în mai multe limbi primărie se spune "casa oraşului" şi, din câte vede dânsul, aici există speranţa ca primăria să devină o asemenea casă a oraşului. 
Doamna Nicolai şi-a expus proiectele la care lucrează în prezent, a accentuat că are nevoie de sprijinul societăţii civile într-un anume proiect cu care vrea să bată la uşa mai-marilor politici, proiect care se referă la egalitatea de şanse, în special la salarizarea egală între femei şi bărbaţi, lucru cunoscut fiind că bărbaţii au cu 4-17 % venituri mai mari decât femeile pe aceeaşi funcţie. 
Întâlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă familială, nicidecum protocolară, dându-ne speranţa că prăpastia între omul de rând şi politician poate fi trecută, ba chiar se pot crea punţi reale de comunicare cu ajutorul cărora omul politic să poată fi într-adevăr ceea ce ar trebui să fie: omul pus în slujba poporului. 
La încheierea întâlnirii ne-am oprit să facem cunoştinţă între noi şi cu domnii politicieni, ne-am împărtăşit viziunea şi speranţele referitoare la oraşul nostru, ne-am încurajat şi am promis să ţinem legătura ca proiectele să nu rămână doar un vis şi am schimbat adrese şi numere de telefon care să păstreze libere căile de comunicare pentru următoare proiecte comune.
Deşi a fost prezent şi candidatul la primărie, domnul Bende Barna, a rămas cu modestie în umbră, jucând rolul de mediator al discuţiei între domnii europarlamentari şi societatea civilă, lucru care dovedeşte încă odată caracterul dânsului. Afişând un zâmbet cald şi uşor încurcat, a recunoscut că pentru dânsul totul este nou şi dificil (în ce priveşte campania electorală), şi-a exprimat dorinţa de a colabora cu noi oricând pentru că scopul nostru comun este să exploatăm resursele oraşului în care trăim, spre binele nostru. Şi avem aceste resurse!
Concluzia finală pe care eu o pot trage este că sunt speranţe! Este potenţial, este loc pentru toţi, într-un oraş de până în 60.000 de oameni este loc pentru fiecare şi ar trebui să regândim felul în care vedem relaţia noastră cu ceilalţi: să schimbăm direcţia de la competiţie la colaborare. Să nu privim peste umăr închizând uşa în nasul altuia de teama să nu-mi "fure" ideea, pentru că oraşul este încăpător şi muncă este, har Domnului, pentru toţi. 
Mai mult face să dau mâna cu aproapele meu în unitate, decât să fug de o concurenţă neloială care există doar în mintea mea. Ştiu că Dumnezeu are planuri mari cu acest oraş, ştiu că, dacă creştinii sunt ocupaţi să ducă războaie personale, Dumnezeu va folosi orice mijoc pentru a-şi duce promisiunea la îndeplinire şi rugăciunea mea este: "Doamne, văd ce minuni faci Tu, vreau şi eu să fac parte din ele, nu mă lăsa deoparte!"



marți, 15 mai 2012

Întâlnirea candidatului la primărie Bende Barna Gavril cu reprezentanţii societăţii civile hunedorene, un succes


Sâmbătă, 12 mai, împreună cu alte 20 asociaţii, fundaţii şi ONG-uri, am fost invitaţi la o dezbatere în cadrul căreia am discutat despre viitoare colaborări, despre colaborările trecute între noi şi despre eventualele relaţii cu autorităţile. Invitaţia a venit din partea staff-ului domnului Bende Barna Gavril, manager al spitalului din Hunedoara şi candidat la funcţia de primar al oraşului. Au fost prezente 16 ONG-uri, asociaţii şi fundaţii care au fost reprezentate de peste 50 de persoane. Alte 4 asociaţii au declinat invitaţia. Printre ele s-au aflat asociaţiile Clubul Sporturilor Montane, Cercetaşii României, Centrul Creştin Betel.
Domnul Bende a fost însoţit de echipa dânsului şi a fost susţinut de asemenea de domnul Cornel Nistorescu. Domnul Nistorescu şi-a afirmat în cuvinte elogioase susţinerea pentru funcţia de primar a domnului Bende argumentând această decizie prin dovedirea caracterului integru al domnului Bende. Pledoaria dânsului susţinea, din experienţa personală a dânsului, că domnul Bende este omul potrivit la locul potrivit. Şi, că de asemenea om avem nevoie pentru viitorul mandat: preocupat de binele comunităţii, de dezvoltarea ei, un om moral.
Doamna Ţolaş, de asemenea în echipa domnului Bende,  a explicat decizia partidelor de a fi reprezentate la aceste alegeri de un independent. Domnul Mircea Arteanu a susţinut de asemenea candidatura în puţine dar elocvente cuvinte.
Dezbaterea s-a dorit o informare în legătură cu candidatura domnului Bende şi, de asemenea, am fost şi noi ascultaţi. Am spus fiecare dintre noi, în câteva cuvinte, despre istoricul nostru, despre obiectivele noastre şi planurile de viitor şi am dorit să asigurăm viitorii aleşi că un viitor parteneriat public privat este posibil şi de dorit.
Prezentarea asociaţiilor a început cu domnul Viorel Lela, preşedinte a Fundaţiei Misionar-Creştină Iosua. El a afirmat nevoia de o colaborare mai bună între asociaţii şi autorităţi, spre binele comunităţii, susţinând că este întru totul de acord ca în fruntea primăriei să fie un om neafiliat politic pentru că în acest fel nu vor fi făcute jocurile nimănui ci vor fi urmărite interesele comunităţii.
Doamna Maria Costa, preşedinte a Asociaţiei de Sprijin Comunitar „Adriaan van Bergen” a continuat prezentarea şi a subliniat că în anul european al îmbătrânirii active ar mai fi încă multe de făcut pentru persoanele de vârsta a treia, a adus argumente pentru a arăta colaborarea foarte bună de până acum cu spitalul, a susţinut ca imperios necesară deschiderea unui centru pentru pregătirea voluntarilor şi a subliniat nevoia ca proiectele foarte bune începute şi apoi abandonate (Casa Cristina pentru femeile abuzate, Centrul medical, reanimarea serviciilor medicale la domiciliul vârstnicilor) să fie repuse pe picioare, precum şi implementarea voluntariatului într-o mai larga măsură.
Acelaşi lucru l-a subliniat şi doamna doctor Chiş Ana, preşedinte a Asociaţiei Medicilor de Familie, accentuând că la masa deciziilor trebuie să stea un om imparţial şi drept care să ţină cont de propunerile bune pentru comunitate şi să nu urmărească interese proprii sau/şi de partid.
Domnul Morariu, preşedinte al CARP „Speranţa” a descris buna colaborare cu spitalul, cu Asociaţia „Monique&Evelyne” a doamnei doctor Dobrei, subliniind că vârstnicilor le-ar prinde bine un spaţiu pentru un centru de recreere în care să-şi petreacă timpul, să socializeze unii cu alţii.
Reprezentantul Asociaţiei revoluţionarilor din decembrie 1989, domnul preşedinte al sucursalei Hunedoara, Chiş Alexandru, a vorbit despre faptul că oricine ar veni la conducere va fi monitorizat atent şi direct de asociaţia dânsului pentru că dânsul nu se teme de nimeni şi de nimic şi va sesiza orice abatere imediat. Speech-ul dânsului a fost primit cu aplauze şi aprobat de cei prezenţi.
Doamna Gabi Manta de la centrul pro-life MAMI a vorbit despre rezultatele muncii centrului şi despre faptul că, deşi centrul este binecunoscut în oraş şi are rezultate vizibile şi proiecte care sprijină comunitatea la toate nivelurile, nu a fost niciodată ajutat în nici un fel de către Primăria oraşului. Discursul ei încărcat de emoţie a sensibilizat participanţii la întâlnire.
Domnişoara Estera Codoba de la Asociaţia „En-Hacore” a subliniat la rândul ei nevoia unei forme de educaţie de tip „School after School” în care copiii care nu au sprijin acasă sau au părinţii plecaţi la muncă în străinătate să poată fi ajutaţi la lecţii.
Doamna Lenuţa Hriţac de la nou înfiinţata asociaţie „Raze de soare în sate” a vorbit despre activitatea lor, a adăugat că este nevoie ca cineva să se ocupe de tinerii care ies din stabilimentele de protecţie a copilului după 18 ani şi nu au nici un sprijin, a spus că ei deja desfăşoară proiecte în domeniul persoanelor cu dizabilităţi şi, în câteva sate, duc educaţia moral-creştină unui număr mare de copii. A spus că pentru o desfăşurare mai eficientă a activităţii lor este nevoie de un spaţiu, de care Primăria nu duce lipsă, dar de asemenea până acum, Primăria nu a dorit să ajute în vreun fel această activitate.
Noi, „Flacăra Speranţei” am vorbit despre conlucrarea între generaţii, despre faptul că generaţiile care vin duc lipsă de modele, chiar dacă atât de multe persoane vârstnice sunt încă foarte active. Am descris în câteva cuvinte proiectul pe care îl propunem noi oraşului, acela de a pune laolaltă tinerii dornici de educaţie dincolo de băncile şcolii şi vârstnicii care au încă foarte multe de oferit prin experienţa şi profesionalismul lor.
Ideea care s-a desprins cel mai evident din toate luările de cuvânt a fost nevoia de comunicare între ONG-uri, nevoia de unitate între noi, nevoia de colaborare cu autorităţile. Lucru la care au subscris toţi participanţii, fie reprezentanţi ai societăţii civile, fie oameni politici. Vorbitorii din partea partidelor politice, observatorii şi susţinătorii lor au putut vedea încă odată potenţialul imens care există în oraşul nostru, din punct de vedere al iniţiativelor în ce priveşte proiectele sociale şi de educaţie, dar şi din punct de vedere al disponibilităţii preşedinţilor de asociaţii şi fundaţii precum şi a voluntarilor prezenţi în număr mare în sală. Aşa că, în ce priveşte concluzia trasă, pot spune că s-a afirmat în încheiere că se poate, se doreşte şi se caută soluţii viabile ca proiectele începute să fie continuate, proiectele bune închise să fie reluate şi proiectele propuse să fie demarate. Doamna Kinga Niculescu din echipa domnului Bende ne-a oferit sprijinul şi sfatul dânsei în ce priveşte orice proiect am avea, iar domnul Bende a încheiat întâlnirea (care a trecut de două ore) spunând că doreşte o asemenea întâlnire cât mai des, indiferent dacă va fi ales sau nu primar.



luni, 12 martie 2012

Chei spre succes cu Dumnezeu


Până apar alte ecouri ale seminarului din 9-10 martie, de la Hotel Maier, m-am gândit să „arunc” eu în spaţiul virtual un mic rezumat din ceea ce s-a discutat şi câteva impresii personale.
Nu ştiu cum a decurs la bărbaţi, din câte am auzit a fost bine, rămâne să spună ei mai multe, dar la noi, în partea femeilor a fost dincolo de aşteptări. Dar, ce tot spun eu, poate trebuia să mă exprim corect: dincolo de aşteptările mele. Câteva precizări, tot personale: cine a trebuit să fie acolo, a fost, cine nu, nu. Cine a fost sincer interesat şi cu inima deschisă, a primit mai mult decât a aşteptat, iar asta ştiu de la cele câteva doamne care mi-au împărtăşit la sfârşit impresiile lor. Mie, care-o cunosc deja de un an pe Dee Whynot, mi-a părut încă un moment în care cerul a venit mai aproape de noi şi nu încetez să mă minunez cum în gura ei Cuvântul scris prinde aşa viaţă. Mereu versete arhicunoscute şi răscitite primesc sensuri şi revelaţii noi. Asta este în accepţiunea mea, Cuvântul trăit. Nu sunt laude gratuite, ci sunt cuvinte adunate din cunoaşterea lui Dee de-a lungul unui an de întâlniri şi experienţe comune.  
Rostim mereu, ca într-un fel de a vorbi specific în mediul creştin, că Dumnezeu este acelaşi ieri, azi şi în veci. Dar, aşa cum spunea Dee în acest seminar, tindem să-L închidem pe Dumnezeu într-o cutie şi să-L limităm la experienţele pe care le cunoaştem, le-am întâlnit, ne plac sau nu contravin consimţirii generale. Tindem să „anulăm” valabilitatea unor porţiuni, fragmente, chiar capitole întregi din Biblie sub diverse pretexte: cesaţioniste, doctrinare sau de altă natură. Nu intru aici în detalii, nu îmi plac certurile de vorbe, este vorba despre acea parte din doctrine care susţine: „Noi credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris în întregime prin inspiraţia Duhului Sfânt. Ca urmare, Biblia este autoritatea supremă normativă în materie de credinţă şi purtare în viaţă. Biblia revelează singura cale de ajungere la mântuirea sufletului şi declară principiile după care Dumnezeu va judeca omenirea.” Dar cât credem şi aplicăm din acest crez? Din nou, nu este vreun atac la persoană, nu am intenţia să atac pe nimeni, îmi susţin doar crezul personal. Dacă cineva are chef de polemici, eu nu voi subscrie.
Ca să revin la tema mea: spunea Dee că tindem să ne construim un cuibuşor în jurul nostru care să ne ofere confort, să fie comod şi în care să stăm binişor după ce am crezut şi L-am primit pe Dumnezeu în viaţa noastră ca Domn şi Mântuitor. Numai că Dumnezeu nu poate fi ţinut nici într-o cutie, nici într-un cuib. El este zilnic Cel care înnoieşte, aduce schimbarea, ne poartă pe culmi noi tot mai aproape de asemănarea cu El. El nu este o apă stătută şi nici noi nu ar trebui să fim. El este un foc mistuitor, un râu de apă vie. Noi Îl vom reprezenta pe El abia atunci când noi vom deveni tot mai mici iar El tot mai mare şi vom fi atât de plini de El încât vom da pe dinafară: dragoste divină, pace, răbdare, bunătate, înfrânare, toată roada Duhului Sfânt.
Sigur, pare paradoxal ce spun, dacă Dumnezeu este acelaşi, de ce pare că se schimbă mereu? El nu se schimbă: El este! Noi trebuie să ne schimbăm. Aşa cum, stând în tren, peisajul se schimbă mereu, dar de fapt doar noi suntem în mişcare, aşa e şi aici: El este peisajul care rămâne acolo şi după trecerea noastră, dar noi, până ajungem la destinaţie, schimbăm multe peisaje.
Auzim mereu că Biblia se contrazice. Aşa zic oamenii. Dar de fapt ea nu se contrazice, ci doar acoperă orice eventualitate, părerea că s-ar contrazice o pot avea doar cei care nu au Duhul Sfânt, Singurul în stare să ne aducă înţelegerea adevărată. Cu cele cinci simţuri, cu intelectul nostru, cu emoţiile sau sufletul nostru nu-L putem nici vedea, nici înţelege pe Dumnezeu. Omul firesc nu-L poate înţelege pe Dumnezeu şi lucrările Lui, doar omul duhovnicesc poate face asta, aşa cum ni se spune foarte clar în 1 Corinteni capitolul 2. Când Pavel le vorbeşte corintenilor nu le vorbeşte despre şi din învăţături omeneşti, ci având dovada dată de Duhul şi de putere în scopul întemeierii credinţei lor nu pe vreo învăţătură omenească ci pe puterea lui Dumnezeu.
Un om care spune că L-a cunoscut pe Dumnezeu, nu mai poate rămâne la fel! În acest om trebuie să se vadă schimbarea. Mărturia lui se va vedea în viaţa de zi cu zi. Dacă vrei să cunoşti cu adevărat caracterul unui om, nu te duce la el duminica, atunci când are pusă masca de creştin, du-te neanunţat în timpul săptămânii sau, şi mai bine, întreabă-i apropiaţii sau familia ce fel om e. Biblia vorbeşte despre omul firesc şi omul duhovnicesc. Romani 7 şi 8 sunt două capitole edificatoare despre lupta firii cu Duhul. Aceasta a fost tema predominantă a seminarului din 9-10 martie. Cum să auzi vocea lui Dumnezeu? Trăind după îndemnurile Duhului. Oare de ce ni se pare aşa de greu? Oare de ce creştinii nu sunt modele mai bune de trăire duhovnicească? Pentru că suntem fireşti. Adică trăim după îndemnurile firii: ale trupului, ale sufletului, adică ale raţiunilor omeneşti, ale emoţiilor noastre. Tot ce arătăm în afară arată ce se întâmplă în noi de fapt. Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Matei 12:34) De fapt tot capitolul se referă la fariseii care încercaseră discreditarea Domnului în legătură cu lucrarea Lui. Întâi I-au tăgăduit lucrarea pe care o făcuse în ziua de Sabat, care pentru ei preţuia mai mult decât legătura cu Dumnezeu, sau mai bine zis înlocuiseră relaţia cu Dumnezeu cu tradiţia, apoi Isus cere oamenilor discreţie ca să împlinească Scriptura care zice: „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.” Isus îi avertizează că ei singuri se osândesc, spunând că sunt buni, dar trăind ca cei răi: „Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Şi încă un lucru pe care vreau să-l mai menţionez aici este ucenicizarea. În Ioan 6, după înmulţirea pâinilor şi umblarea pe mare, mulţimile Îl căutau pe Domnul Isus în dorinţa de a primi mai mult. L-au găsit şi L-au întrebat: „Învăţătorule, când ai venit aici?” Isus le răspunde: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.” Şi îi sfătuieşte: “Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” Dar ei ce înţeleg? „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?” Asta după ce mâncaseră din peştii şi pâinile înmulţite. Aşa că mulţi pleacă de la El. Unii veniseră acolo cu un scop: să mănânce, să profite de bunătăţi pentru trup. Poate au venit de curiozitate să vadă pe Acela despre care se spunea că făcuse atâtea minuni. Pe cei mai mulţi însă, vorbirea Lui i-a speriat. I-a pus pe fugă. Nu aveau cum să înţeleagă. Rămân totuşi mulţi care vor să înţeleagă. Tot pun întrebări şi Isus le tot dezvăluie revelaţia lui Dumnezeu, scopul lucrării Lui pe pământ. Numai că celor mai mulţi ce aud li se pare o nebunie şi (în versetul 60 şi 66) Îl părăsesc şi aceştia. Rămân cei 12, pe care Domnul îi provoacă: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Petru răspunde: „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” Dovada faptului că, deşi mintea lui nu pricepea mai mult ca ceilalţi, totuşi el credea. Asta ne cere Dumnezeu: să credem. Si apoi ne va ajuta să înţelegem. De aceea calea crucii este o nebunie pentru lume. Raţiunile omeneşti nu-L pot cunoaşte pe Dumnezeu, sentimentele vin şi pleacă, dar omul duhovnicesc trebuie să trăiască după îndemnurile Duhului. Romani 8:1 ne spune: „Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (La seminar s-au oferit două cărţi iar cea intitulată "Creşterea spirituală" conţine mai multe detalii despre această temă.) Ştim că am fost mântuiţi prin har, prin credinţă. Pavel vorbeşte mult despre har, dar specifică: nu este cazul să mai păcătuim după ce am fost izbăviţi de sub legea păcatului şi a morţii şi acum trăim după legea Duhului de viaţă. Aşa că nu putem sluji la doi stăpâni: ori firii, ori Duhului. (Această parte din Ioan a fost parte din învăţăturile lunare pe care le-am auzit de la Dee, învăţături pe care le va continua tot la Hotel Maier în 6 aprilie ora 18.30 şi 7 aprilie ora 10).
 Cam asta a fost tema seminarului. Şi am încheiat în ideea unităţii. Unitatea aduce putere. Dacă o scânteie se aprinde într-un loc cu material inflamabil, totul ia foc. Dacă un creştin se aprinde în focul Duhului Sfânt, toţi în jurul lui vor vedea şi se vor molipsi, ca-n vremea bisericii primare. Trezirea începe cu tine şi cu mine. Tot vorbim despre trezire, dar nu suntem dispuşi să plătim preţul. Alegem „cuibul” nostru comod şi călduţ, deşi ştim că Biblia ne avertizează cu privire la a fi căldicel. Preţul ar fi ieşirea din zona noastră de confort, ieşirea din barcă, dar dacă ne temem de ceea ce spun oamenii (şi asta trage mai mult în balanţă decât ascultarea de vocea lui Dumnezeu), nu vom ajunge să fim acei soldaţi biruitori din armata Domnului. Un soldat nu se teme, un soldat nu îşi vorbeşte camaradul de rău, un soldat nu întoarce spatele duşmanului, un soldat nu lasă arma din mână şi este mereu echipat şi gata de luptă. Când vom fi dispuşi să fim şi noi acei soldaţi, biserica va înainta cucerind terenul furat de inamicul public numărul 1 şi vom împlini ceea ce Dumnezeu ne-a cerut atunci când ne-a binecuvântat cu cuvintele: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul.”
Pozele ne-au fost puse la dispoziţie de Dana Sisoev, căreia îi mulţumim mult.











Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...