joi, 11 iulie 2013

Păstrând ceea ce Isus a dobândit pentru noi la cruce, Prima parte

Traducere după "Keeping what Jesus purchased for us on the cross" de Deedre Whynot.
Dacă L-ai rugat pe Isus Cristos să fie Domnul şi Mântuitorul tău, ai primit ungerea lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt şi care locuieste în tine.
“Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi EL vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi , pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Il cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.”
Ioan 14:16-17

“Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în EL, după cum v-a învăţat ea.”
1 Ioan 2:27
            Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu care l-a înviat pe Isus din morţi. De fapt, numele “Isus Cristos” înseamnă Isus cel Uns sau Cel Împuternicit. Acelaşi Duh Sfânt, căruia Isus s-a supus,  l-a făcut pe Isus să înfăptuiască miracolele pe care le-a făcut în timpul slujirii sale timpurii.
Această putere care l-a înviat pe Isus din  morţi se numeşte puterea de înviere. Cea mai măreaţă manifestare a puterii lui Dumnezeu a avut loc atunci când Isus a fost înviat din morţi. Această putere a fost chiar mai măreaţă decât atunci când a fost eliberată prin cuvântul Lui rostit la crearea pământului şi al tuturor lucrurilor de pe pământ şi din univers, la crearea tuturor creaturilor precum şi la crearea cea mai măreaţă a lui Dumnezeu, omenirea, pe care El a creat-o după chipul propriu.
            “La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
            El era la început cu Dumnezeu.
            Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.”  Ioan 1:1-3
             Gândiţi-vă: Dumnezeul care a făcut toate aceste lucruri, şi Fiul Său, Isus Cristos, Cuvântul prin care totul a fost creat, trăieşte în voi prin Duhul Său cel Sfânt. Dacă ne gândim cum Isus însuşi a murit pentru ca Dumnezeu să îşi facă locuinţa pământească în noi este uimitor. Ce privilegiu! Ce minune1 Ce miracol!    
            “Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”  Romani 5:8
Pentru viaţa noastră veşnică, pe care am primit-o prin Isus Cristos, suntem datori Dumnezeului Tată şi Duhului Sfânt.
“Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în EL, să nu piară ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3: 14-16   
            Precum a scris scriitorul cărţii “Evrei”: “cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?” În continuare scriitorul ne îndeamnă: “…Cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.”  Evrei 2:3,1
Fraţi şi surori în Isus Cristos, fără prezenţa şi influenţa constantă a lui Dumnezeu în vieţile noastre prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt, noi  nu avem putere să biruim ispitele păcatului iar diavolul influenţează şi afectează această lume naturală stăpânită de Satan.
Dar apostolul Ioan, scriind în 1 Ioan 4:4, ne îndeamnă să ne amintim: “Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că cel ce este în voi (Duhul Sfânt şi cuvântul, Isus Cristos) este mai mare decât cel ce este în lume (Satan şi demonii lui).” Apoi Pavel ne instruieşte în Romani 8:32: “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”
            Isus Cristos a murit ca să restaureze omenirii tot ceea ce Satan a furat: relaţia spirituală prin naşterea din nou, vindecare trupească, reînnoirea sufletului (care este alcătuit din minte, emoţii şi voinţă), victorie în fiecare domeniu al vieţii. Isus a cumpărat pentru noi toate acestea. Toate acestea ne sunt date fără plată şi legitim, dar nu le primim automat. Noi trebuie să împlinim partea noastră pentru a le putea primi. Toate acestea le primim prin credinţă. Adevărata credinţă vine aşa cum noi “luăm seama”, adică ascultăm şi împlinim promisiunile lui Dumnezeu în ceea ce priveşte aceste lucruri. Adevărata credinţă ne împuterniceşte să ascultăm de acele promisiuni. Aceste promisiuni se găsesc în Biblie. Ele trebuie căutate. Noi trebuie să ne înclinăm inimile şi voinţele către ceea ce Dumnezeu ne-a promis şi ne-a poruncit în Cuvântul Său, adică în Biblie. Trebuie să ne supunem vocii şi conducerii Duhului Sfânt.  El ne-a fost dat ca să ne fie sfătuitor şi ghid în tot adevărul. Ascultaţi ce a spus Isus despre El: “Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt,  pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”
De aceea, “Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Ioan 14:26,27
            “Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
            El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
            Tot ce are Tatăl, este şi al Meu; de aceea am zis ca va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”  Ioan 16:13-15
            Duhul Sfânt vorbeşte şi descoperă adevărul ascuns din Cuvântul lui Dumnezeu în Biblie şi îl foloseşte pentru a ne ghida zilnic în victorie aşa cum noi I ne supunem lui. El este vocea lui Isus, Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi. El ne vorbeşte dar noi trebuie să alegem să-l ascultăm, să îl credem şi să I ne supunem. Totul funcţionează atât de uşor dacă noi decidem zi de zi să facem asta cu toată inima sau voinţa.
            Mulţi creştini se tem că nu pot auzi vocea lui Dumnezeu dar Isus ne asigură că în calitate de copii ai lui Dumnezeu noi putem să Îi recunoaştem vocea. 
            “După ce (Isus) şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
            Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” Ioan 10:4,5,14
            Pavel ne spune în Filipeni 2:13: “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” 
            Isus ne încurajează să înţelegem că prin duhurile noastre născute din nou noi ştim, recunoaştem vocea Marelui Păstor Isus Cristos, care este Duhul Sfânt. El ne dă revelaţia adevărului sau a voinţei lui Dumnezeu aşa cum noi îl căutăm în rugăciune şi în cuvântul scris, astfel încât noi să ne putem face partea de a umbla zilnic în victoria care ne-a fost promisă, adică să credem şi să ne supunem. 
            Haideţi să luăm o decizie în inima noastră. O decizie din inimă este o decizie sau un angajament a voinţei umane. Nu se bazează pe sentimentele momentane sau pe raţionamentul minţii ci pe ceea ce se întâmplă atunci când suntem atinşi de Dumnezeu şi ne dorim să Îl urmăm cu toată fiinţa noastră: duh, suflet si trup. Când ne unim inima sau voinţa voinţei lui Dumnezeu şi menţinem sau ne păzim ca să nu schimbăm acea decizie, atunci Dumnezeu ne promite ceva: “…căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce i-am încredinţat până în ziua aceea.” 2 Timotei 1:12
     Vedeţi, Dumnezeu ni s-a dedicat dar şi noi trebuie să I ne dedicăm Lui. El ne-a dedicat totul prin faptul că L-a trimis pe singurul Său Fiu, Isus Cristos, ca să moară pentru noi. Noi ne dedicăm Lui atunci când, în primul rând, credem şi primim Cuvântul viu (Isus Cristos) şi în al doilea rând, când credem şi primim cuvântul scris (Biblia) şi pe Duhul Sfânt, care ne ghidează în cuvânt. El ne revelează adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să putem să ne supunem poruncilor pe care le auzim din Cuvânt. Dacă noi vom fi de acord cu cuvântul atunci vom auzii porunci pe care va trebui să le împlinim dar vom fi împuterniciţi de Dumnezeu(vom primi putere)  pentru a le putea împlini; şi nu le vom împlini prin puterile noastre ci prin puterea Lui. Rezultatul va consta într-o manifestare a unui lucru pentru care noi am crezut. 
            “Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.”
Proverbe 4:23
            Aşadar haideţi să ne păzim voinţa de necredinţă şi neascultare. În următorul articol vom începe să vorbim despre cum să facem asta; cum să ne păzim şi cum să rămânem în credinţă şi ascultare, cum să ne protejăm de strategiile diavolului de a ne amăgi şi de a ne separa  de încrederea în Domnul.

În Concluzie:
            Zideşte-ţi şi dezvoltă-ţi urechile spirituale pe care le-ai primit. Asta înseamnă că trebuie să te supui zilnic la ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru te va ajuta să crezi că auzi într-adevăr de la Dumnezeu. Aminteşte-ţi că Duhul Sfânt este cu tine să te conducă în tot adevărul dacă vei dori să I te supui. El te va învăţa cum să faci acest lucru.
            Roagă-l pe Duhul Sfânt să te conducă zilnic să citeşti şi să studiezi Biblia, să mergi în mod regulat la întâlnirile de biserică ca să auzi mesajele lui Dumnezeu pentru tine prin predici şi învăţături, şi să ai părtăşie şi cu alţii. Roagă-te zilnic în limbi, după cum spune Iuda: “Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt.” Iuda, versetul 20
Dacă nu ai fost botezat niciodată cu Duhul Sfânt aşa cum Isus a poruncit, şi dacă nu ai vorbit în alte limbi, roagă-l pe pastorul tău să te ajute să primeşti această împuternicire vitală. Fiecare creştin trebuie să fie în stare să se roage în limbi. Despre asta vom vorbi într-un alt articol. Fără această putere a Duhului Sfânt nu vei avea decât puterile tale proprii pentru a trăi o viaţă de creştin. Tu ai nevoie de puterea lui Dumnezeu.
            Petrece timp zilnic mulţumind, lăudând şi închinându-te lui Dumnezeu, nu doar atunci când eşti la biserică. Biblia ne spune că Dumnezeu “locuieşte în mijlocul laudelor poporului Său.” Psalmul 22:3 
            Atunci când îi vorbim sau ne rugăm lui Dumnezeu, şi EL ne vorbeşte. Lui Dumnezeu îi place când noi avem părtăşie cu El. Lui îi place să ni se descopere/reveleze. Când petrecem timp în cuvântul scris, El ne vorbeşte de acolo. EL ne dă revelaţia vieţii din belşug pe care noi o putem avea pentru că Isus a murit pentru aceasta. “Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” Ioan 10:10
            Haideţi să decidem din toată inima să dorim şi să credem că Dumnezeu ne vorbeşte personal.
    În cele ce urmează veţi găsi câteva versete despre a auzi vocea lui Dumnezeu şi pe care aş vrea să le citiţi, să vă rugaţi în legătură cu ele şi să vă gândiţi la ele. Aceste versete vă vor zidi credinţa în Dumnezeu şi vă vor încuraja.
*Isaia 55:3                                 *Marcu 4:24-25                                 *Apocalipsa 3:20
*Matei 17:5                               *Ioan  5:25                                         *Proverbe 20:12  

Păstrând ce Isus a dobândit pentru noi la cruce, Partea a II-a

Traducere de Elena Reinerth după "Keeping what Jesus purchased for us on the cross, part II" de Deedre Whynot.


 Rugăciunea prin Duhul Sfânt sau în limbi




Dumnezeu ne-a asigurat variate căi pentru a zidi şi a păstra ceea ce Isus a dobândit pentru noi la cruce. Fiecare este spirituală în natura ei, aparţinând Duhului născut din nou al omului dar manifestată natural prin vorbirea în limbi. Asta nu este surprinzător din moment ce Dumnezeu a creat lumea şi tot ce este în ea prin Cuvânt, care este numit lumină… „Să fie lumină”. La împlinirea timpului a adus Acea Lumină care este Cuvântul Lui Dumnezeu în lume în forma umană. „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” Ioan 1:14
Acest Cuvânt al lui Dumnezeu, care este Isus Hristos, a fost trimis în lume să ne salveze de păcatele noastre, de moartea eternă şi de efectul lor asupra omenirii. Este acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu care ne-a fost dat ca mijloc de edificare a acestei noi vieţi în Isus şi să ne protejeze de efectele păcatului. Deci pentru fiecare din căile pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru acest scop, este esenţial Cuvântul lui Dumnezeu.
Rugăciunea în limbi, care este o dovadă a botezului cu Duhul Sfânt, este unul din aceste mijloace. „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Matei 3:11
Fapte 2:2-4 „ Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.  Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”
Cum ne putem ruga într-o limbă necunoscută sau cum ne poate proteja vorbirea în limbi de înşelăciunile şi tacticile celui rău? Sigur că pentru gândirea noastră naturală poate părea o prostie. Şi totuşi Pavel vorbeşte despre această chestiune.
1 Cor. 1:25-31 „ Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”
Căile lui Dumnezeu întotdeauna par prosteşti pentru sufletul nostru (care este alcătuit din mintea şi emoţiile noastre). De ce? Pentru că atunci când lăsăm, prin alegerea voinţei noastre, sufletul să fie în control, biblia spune că trăim prin fire sau prin izvodirile minţii omeneşti. Pavel ne spune în Romani 8:5-8 „5. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.”
Ce vrea să spună Pavel despre îndemnurile firii pământeşti este că sunt în vrăjmăşie cu Dumnezeu: pentru că nu pot fi de acord şi nu se pot supune legii, voinţei şi căilor lui Dumnezeu.
Când ai fost născut din nou, duhul tău omenesc devine viu. Este reconectat la Dumnezeu, la relaţia şi părtăşia cu Duhul Sfânt care vine să  locuiască în tine. El este în acord cu Dumnezeu şi îţi dă putere să asculţi de El, pentru că a fost născut spiritual după imaginea lui Dumnezeu, aşa că are aceeaşi gândire. Totuşi sufletul tău nu este încă născut din nou. Dar poate şi trebuie să fie adus în acord, în supunere, în ascultare prin puterea duhului tău care acum este în unitate cu Duhul Sfânt şi prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este voia Lui.  Această muncă de a aduce voinţa omului în ascultare de voinţa şi căile lui Dumnezeu depinde de noi. Mintea şi emoţiile trebuie zilnic dominate şi supuse duhului tău, în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu. Apoi sufletul şi trupul – care este supus sufletului – sunt aduse în unitate şi în acord cu duhul omenesc, cu Duhul Sfânt şi cu Cuvântul lui Dumnezeu: cu voia şi căile Lui.
Pentru că sufletul nu este încă răscumpărat şi nu a primit încă viaţă veşnică, iar trupul este supus slăbiciunilor şi nu are apărare împotriva păcatului, bolilor, sărăciei, frământărilor minţii, câtă vreme trupul este în această lume dominată de Satan şi de demonii lui, care atacă fiinţa umană, chiar şi pe creştini, ele (trupul şi sufletul) trebuie ţinute sub protecţia Duhului Sfânt. Când creştinii primesc descoperire sau revelaţie în aceste lucruri vor folosi armele şi puterea pe care le-a dat-o Isus la cruce. Aşa că sufletul trebuie protejat de propria vulnerabilitate, de atacurile şi strategiile inamicului. Trebuie să stăpânim asupra lui, iar aceasta face parte din umblarea noastră creştină pe pământ.
Efeseni 6:10-11 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
2 Corinteni 10:3-5 „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
Într-o zi, când vom muri şi vom merge în cer, vom primi un suflet total înnoit şi un trup incoruptibil dar până atunci trebuie să învăţăm să le protejăm.
1 Corinteni 15:49-53 „Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”
În acest capitol vom vorbi despre rugăciunea în limbi ca mijloc sau provizie pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să împlinim voia Lui.  În cartea Faptelor 1:5 Isus spune vorbind ucenicilor săi „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Şi apoi le explică rezultatul acestui botez Fapte 1:8 „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului”
Duhul Sfânt este puterea învierii pe care fiecare credincios o primeşte la naşterea din nou, dar trebuie să fie o supunere a voinţei noastre faţă de El ca această putere să fie eliberată. Locul în care această putere este eliberată este în duhul născut din nou , care este în unitate cu Duhul Sfânt atunci când vorbim în limbi. În Iuda 20, Pavel ne spune că atunci când ne rugăm în limbi Duhul Sfânt este cel care se roagă pentru noi prin supunerea voinţei şi a gurii. „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt”
Noi articulăm vorbirea prin vocea noastră, dar cuvintele sunt  oferite de El. Asta s-a întâmplat şi în ziua Cincizecimii când, în camera de sus, a fost turnat Duhul Sfânt peste cei care au crezut. Pe măsură ce ei erau umpluţi, se manifesta şi vorbirea în limbi. Este una dintre manifestările promise de Isus pentru toţi cei care cred când a poruncit Marcu 16:17 „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi…”
Petru a spus în timp ce predica Evanghelia mulţimilor în ziua Cincizecimii: Fapte 2:38-39 „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
Când la începutul creaţiei Dumnezeu a zis: „Să fie lumină”, a demonstrat acest lucru. Noi citim asta într-un limbaj interpretat omeneşte, ca să putem înţelege, dar Dumnezeu nu a rostit acele cuvinte într-un limbaj înţeles de om. Dacă am putea auzi cuvintele spuse de Dumnezeu, nu le-am putea înţelege prin mijloace omeneşti.
Deci este planul lui Dumnezeu pentru ca oamenii Lui să poată vorbi prin Duhul Sfânt cu Dumnezeu în limbajul Lui. Iar aceasta depăşeşte înţelegerea sufletească, gândirea şi emoţiile omeneşti. Ni se permite să ne rugăm în mod perfect fără să fim împiedicaţi de firea omenească. Aşa se eliberează putere către suflet, ca să-l putem aduce în supunerea voinţei lui Dumnezeu şi ca să se poată împlini ce ne-am rugat în unitate cu Dumnezeu. Uniţi cu Dumnezeu, duhul nostru se roagă împreună cu Duhul Sfânt conform voii lui Dumnezeu.                               



Păstrând ceea ce Isus a dobândit pentru noi la cruce, Partea a III-a

Traducere de Elena Reinerth după "Keeping what Jesus purchased for us on the cross, part III"


Zidindu-vă şi edificându-vă în sfânta credinţă

„Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt” Iuda 20
Aşa cum am spus mai înainte, sufletul trebuie adus sub stăpânirea şi supunerea faţă de adevăr, care sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt. Conform versetului de mai sus, când te rogi în limbi îţi zideşti credinţa în Dumnezeu. Înţelegi, te întăreşti în duhul tău şi iei autoritate asupra sufletului.
Rugăciunea în limbi este rugăciunea sub călăuzirea Duhului Sfânt. Isus a zis: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Ioan 16:13-15. Conform acestor cuvinte, Duhul Sfânt nu gândeşte altfel decât Isus sau decât Tatăl. El vorbeşte la fel şi face lucrurile în acelaşi fel. De aceea, când ne rugăm în limbi, ne rugăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ce alt mod mai bun, mai corect, mai perfect de a ne ruga există? Ne rugăm adevărul lui Dumnezeu, în voia Lui, după modul lui de gândire, cu cât ne supunem mai mult Duhului Sfânt.

Cuvântul lui Dumnezeu este o taină

Când cineva se roagă în Duhul, în limbi, care este un limbaj necunoscut minţii omeneşti, mintea nu poate înţelege ce s-a spus şi să preia controlul. Sufletul rămâne în odihnă atunci când ne rugăm în limbi.
Pavel a spus în 1 Corinteni 14: 2, 4a: „În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine. Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi.”
De ce spune Pavel despre vorbirea în limbi că este o taină? Cuvântul lui Dumnezeu, fie scris într-un limbaj înţeles de mintea omenească, fie vorbit într-o limbă necunoscută este o taină, în sensul că adevărul este ascuns pentru mintea omenească limitată.

Ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit…

Pavel explică în 1 Corinteni 2:6-14: „Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci şi pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.  Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”
Aici Pavel se referă la simţurile naturale ale omului. Cele 5 simţuri ne conectează la mediul înconjurător şi la lumea naturală. Aceste simţuri comunică experienţe către minte, către raţiunea umană. Dacă mintea şi emoţiile nu sunt sub controlul duhului născut din nou, atunci concluziile trase vor fi fireşti şi vor fi acceptate ca adevărul. Apoi vom acţiona conform acestor concluzii. Problema este că fenomenele naturale ale lumii din jurul nostru nu sunt adevărul. Sunt doar fapte. Faptele de acum sunt supuse schimbării. Adevărul nu se schimbă. Adevărul este Dumnezeu Însuşi. Adevărul nu este un lucru, un obiect. Este o Persoană. El nu se schimbă. Isus Cristos este Adevărul. El a spus despre El însuşi: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa…” Ioan 14:6. Adevărul nu se schimbă niciodată! Evrei 13:8 „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”  Psalmul 119:89 „ Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.”
Acest adevăr a schimbat pentru totdeauna mediul în care trăim încă de atunci când Dumnezeu a creat cerurile şi pământul şi tot ce este în ele. Biblia ne spune în Geneza 1:2-3 „Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.”
Avem aici un exemplu perfect pentru felul în care acţionează Cuvântul lui Dumnezeu. Voia Lui sau adevărul schimbă circumstanţele naturale din „întuneric” în „lumină”.
Pentru că sufletul (adică emoţiile şi raţiunea) încă nu sunt răscumpărate, ele răspund la adevăr doar dacă sunt sub stăpânirea duhului născut din nou. Fără acest control al duhului, ele tind să se întoarcă spre natura lor neregenerată, care este contrară şi ignorantă faţă de adevăr. Ele răspund doar la cele 5 simţuri şi interpretează aceste informaţii sau fapte ca şi cum ar fi adevărul. Nu au altă alegere pentru că nu sunt conectate la adevăr şi la înţelepciunea lui Dumnezeu. Ca rezultat ele dictează voinţei şi trupului să acţioneze în abilităţile naturale ca să încerce să schimbe situaţia. Desigur că nu au nicio putere să facă asta şi de aceea începe lupta firii împotriva circumstanţelor. Iată o imagine a ceea ce i-a spus Dumnezeu lui Adam că se va întâmpla ca urmare a neascultării Lui. El va fi pe cont propriu împotriva circumstanţelor potrivnice ale mediului său. Geneza 3:17-19a: „Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea…”
Sufletul unui creştin încă este supus slăbiciunilor lui. Dar când ne subordonăm mintea adevărului, atunci chiar şi mintea şi emoţiile vor intra în acord cu adevărul iar aceasta este credinţa, vorbirea şi acţionarea conform adevărului. Apoi faptele pot fi schimbate prin puterea adevărului pe care noi îl eliberăm. Aceasta aduce mintea şi emoţiile în acord şi se numeşte înnoire. Pavel ne încurajează, ba chiar ne porunceşte să facem aşa. Romani 12:1-2 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
Când mintea, sufletul sunt înnoite sunt aduse în acord cu voia lui Dumnezeu şi adevărul iar atunci puterea este eliberată şi se poate manifesta împlinind voia lui Dumnezeu pentru fiecare situaţie. Voia Lui este bună, nu rea. Binecuvântează omenirea, nu blestemă.
Să ne întoarcem la ce a spus Pavel în 1 Corinteni 2:6-14. El spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că este o taină. Am văzut mai înainte că pentru duhul născut din nou al omului Cuvântul nu este o taină, dar este pentru sufletul, mintea şi emoţiile omului, pentru că ele nu sunt încă răscumpărate. Ele nu sunt locuite de descoperitorul adevărului, care este Duhul Sfânt. De aceea ele trebuie înnoite, iar pe măsură ce sunt expuse Duhului Sfânt vor fi tot mai mult în acord cu duhul născut din nou. El descoperă adevărul, şi aşa transformă sufletul ca să poată înţelege şi să poată fi în acord cu adevărul lui Dumnezeu. Aceasta aduce duhul născut din nou în unitate cu sufletul, mintea, emoţiile şi trupul. Niciun om nu este în unitate deplină cu Dumnezeu, dar devine un vas sau un canal prin care puterea lui Dumnezeu este eliberată pentru a îndeplini voia Lui.
Adevărul este o taină care poate fi descoperită. Să vedem ce spune Pavel despre această taină. Din moment ce sufletul sau cele 5 simţuri nu pot rezolva acest mister, omul trebuie să depindă de altceva. Proverbe 3:4-7a „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.”
Vedem din aceste versete că Duhul Sfânt pe care l-am primit, împreună cu duhul nostru născut din nou (Pavel spune că atunci când îl acceptăm pe Isus ca Domn şi Mântuitor, trupul nostru devine templul Duhului Sfânt: 1 Corinteni 3:16 „Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”)  descoperă minţii şi emoţiilor noastre adevărul lui Dumnezeu. El face asta ca să putem împlini ce a spus Isus: Ioan 8:31a-32 „Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi”.
Când avem această descoperire despre ce ne-a asigurat Isus prin cruce, prin puterea învierii din morţi, atunci putem crede. Aceasta este credinţa în ce a făcut El pentru noi şi noi n-am fi putut să facem. Credinţa în această cunoaştere revelată aduce manifestarea a ceea ce El ne-a dat în mod gratuit.
Isus i-a spus lui Petru că vom trăi prin această descoperire sau cunoaştere revelată. El a spus că îşi va zidi biserica Lui pe această piatră, pe acest adevăr care nu se schimbă. Suntem zidiţi în Isus Hristos şi Împărăţia Lui prin această credinţă pe care o mărturisim şi conform căreia acţionăm. Aceasta este puterea pe care o avem de la Dumnezeu să biruim acest sistem al lumii care este controlat de Satan. 
Pavel, vorbind corintenilor, merge înainte spunând cum funcţionează aceste lucruri: care este limbajul lui Dumnezeu şi cum se descoperă. Funcţionează la un nivel spiritual, spre deosebire de suflet, care operează la un nivel natural. Deci Duhul Sfânt care locuieşte în noi ne ridică la un nivel mai înalt de comunicare cu Dumnezeu. Să vedem cum explică asta Pavel. 1 Corinteni 2:13-14 „Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”.
Iată ce a scris Pavel în Romani 8:5-7 „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.”
Cuvântul „fire” care este folosit aici semnifică sufletul. Iar acesta, cum am mai spus, sunt emoţiile, gândirea, împreună cu cele cinci simţuri, atunci când sunt în controlul voinţei omului, înăbuşind duhul omului, Duhul Sfânt şi adevărul lui Dumnezeu.
De asemenea, Pavel spune în Galateni 5:16-17 „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”
Când există o asemenea luptă pentru control între sufletul sau firea omului şi duhul său, atunci puterea lui Dumnezeu nu poate fi eliberată până lupta nu încetează. Voinţa este cheia. Când hotărâm în voinţa noastră că vom urma adevărul, ne vom împotrivi diavolului şi tacticilor lui de a ne ţine sub dominaţia lumii, atunci putem veni la Duhul Sfânt şi la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi eliberaţi. Când credem adevărul şi acţionăm conform lui, atunci suntem liberi de orice atac ar aduce diavolul împotriva noastră. Primim ce a asigurat Isus pentru noi murind la cruce şi suntem protejaţi ce cel rău, care, ca un hoţ, vine să fure, să distrugă şi să ucidă. Putem umbla în victorie în această viaţă. Alegerea este a noastră. Avem putere asupra voinţei noastre. Nu numai că diavolul nu poate să ne învingă, ci aşa alegem voia şi căile lui Dumnezeu. Nimeni nu poate controla voinţa/inima noastră, nici Dumnezeu, nici diavolul, nimeni. Eşti total responsabil pentru alegerile tale. Asta a făcut Isus la cruce: ne-a asigurat libertatea de a alege. Să nu mai spui niciodată: „Diavolul sau cutare m-au făcut să fac acest lucru”. Nu este adevărat.
Să ne întoarcem la subiectul vorbirii în limbi, pe care l-am susţinut şi întărit cu versete biblice. În Corinteni 14:14 Pavel „Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.” De fapt, Pavel spune că ţinerea sufletului în locul destinat pentru el, în supunere, este importantă, trebuie să îl ţinem sub domnia duhului născut din nou. Să îl facem să acţioneze conform lucrurilor duhovniceşti, nu altfel. Să-l facem să asculte, în loc să conducă. Aşa cum un călăreţ face cu calul lui, când îi pune frâul în gură şi-l direcţionează către destinaţie. Iacov 3:3 „De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.”
Trebuie să fim atenţi să nu cumva să înţelegem că sufletul şi trupul nu sunt bune de nimic. Dumnezeu le-a creat pentru un scop. Când acţionează conform voii lui Dumnezeu sunt ajutoare preţioase pentru duhul nostru. Când se supun voii lui Dumnezeu, acţionăm cu întreaga fiinţă, în ordinea lui Dumnezeu, spre împlinirea scopurilor Lui. În mâinile lui Dumnezeu, sufletul şi trupul nostru sunt minunate. Fără ele, duhul omului nu ar avea mijloace să se exprime, să manifeste adevărul.
Vedem în versetul 15 cum exprimă Pavel această unitate: „Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.” Când se referă la înţelegerea umană se referă la faptul că mintea se află de acum sub influenţa şi revelaţia venită prin Duhul Sfânt, despre adevărul şi tainele lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu vrea să ne rugăm doar în limbi. Dumnezeu vrea ca mintea înnoită de adevăr să poată fi de acord cu adevărul şi să coopereze. Dumnezeu vrea sufletul nostru – mintea şi emoţiile, vrea să avem cunoştinţă, dar acea cunoştinţă care să fie sub ascultare de Duhul Sfânt şi să nu se bazeze pe puterea omenească. Unele învăţături spun că trupul şi sufletul sunt rele, dar ele sunt doar împotriva lui Dumnezeu atunci când nu sunt sub controlul Duhului. (Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Geneza 1:31)
Unul din beneficiile rugăciunii în limbi este că ne putem ruga mai eficient conform adevărului lui Dumnezeu. Apoi când adăugăm rugăciunea făcută în limba noastră, înţeleasă de noi, înţelegem mai corect şi interpretăm mai corect voia lui Dumnezeu.
Când ne rugăm cu limbajul nostru obişnuit, ar trebui să adăugăm întotdeauna Cuvântul scris al lui Dumnezeu, conform voii lui Dumnezeu în fiecare situaţie. Uneori este dificil să înţelegem bine cu mintea noastră. Prin Duhul Sfânt Dumnezeu ne poate da strategii biblice să ne rugăm, pentru că Duhul lui Dumnezeu ştie toate lucrurile, cunoaşte totul, iar lucrurile devin mai uşoare, când înaintea rugăciunii în limba noastră ne rugăm în limba pe care ne-o dă Duhul. Aceasta deschide mintea să auzim mai bine.
Când eu mă rog, fac aşa cum a spus Pavel. Le combin pe cele două. De obicei încep cu vorbirea în limbi ca să-mi clarific mintea şi emoţiile. Pe măsură ce ne rugam, în noi este zidită credinţa. Deschidem uşa inimii noastre să primească puterea lui Dumnezeu ca să avem biruinţă în lucrurile pentru care ne rugăm, de asemenea când mă rog în limbi adesea duhul meu dă instrucţiuni în limba cunoscută de mine, dă explicaţii şi o mai mare descoperire în ce priveşte lucrurile pentru care mă rog. Dumnezeu îţi va vorbi, dacă nu chiar imediat, atunci în viitorul apropiat. Aceasta este calea lui Dumnezeu prin care ne călăuzeşte.
Când ne rugăm în limbi, ne rugăm răspunsul la problemă şi avem ocazia să biruim. În esenţă, când imităm vorbirea lui Dumnezeu, El ne luminează.
Când ne rugăm în limbi atunci înţelegerea noastră şi limbajul cunoscut se aliniază instrucţiunilor date de Duhul Sfânt.
Acum să ne oprim şi să clarificăm diferenţa între vorbirea în limbi şi darul vorbirii în limbi aşa cum este menţionat în 1 Corinteni 12, şi din nou, în 14.
  Limba pe care o primim iniţial la umplerea cu Duhul Sfânt este pentru rugăciunea particulară şi comunicarea cu Dumnezeu. Vorbirea în limbi ca dar al Duhului Sfânt care este acompaniată de interpretare într-o limbă cunoscută pentru cei care aud este pentru zidirea bisericii şi se foloseşte pentru acest gen de întâlniri. Acest dar al Duhului Sfânt se manifestă mai puţin des. Vorbirea în limbi ar trebui folosită zilnic şi în situaţii variate, cu scopul de a ne zidi personal.
Rugăciunea în limbi se întâmplă atunci când omul se roagă în limba lui Dumnezeu şi în care răspunsul lui Dumnezeu vine în limba cunoscută de noi. Vorbirea în limbi într-o întâlnire a credincioşilor este atunci când Dumnezeu vorbeşte omului în limba Lui şi apoi dă interpretarea unuia care cunoaşte limba credincioşilor aceia, ca ei să poată înţelege. La această rugăciune în limbi face referire Pavel când spune în 1 Corinteni 14:18 „Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.”
Pavel a dat instrucţiuni credincioşilor în legătura cu această diferenţă pentru că şi atunci era multă confuzie în întâlnirile bisericii. Credincioşii confundau vorbirea individuală cu darul vorbirii în limbi, care se vorbea în public şi trebuia interpretat public.
Asta nu înseamnă că în timpul întâlnirilor de biserică nu ar trebui să vorbim în limbi. Dar trebuie să fie clar ce se întâmplă şi trebuie să fie o călăuzire în unitate. Un exemplu poate fi atunci când ne rugăm sau ne închinăm împreună. Adesea în timpul închinării cântecele cunoscute sunt urmate de o pauză în cântare în care credincioşii încep să cânte în limbi, ca un singur trup. Acesta poate să fie un moment în care ungerea şi sentimentul prezenţei lui Dumnezeu sunt eliberate. Asta vrea să spună şi Pavel în 1 Corinteni 14:15 „voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea”. De asemenea se poate transforma şi în darul vorbirii în limbi, cu interpretare. Am văzut asta întâmplându-se şi am făcut acest lucru. În ce priveşte limbile, ori de care ar fi ele, este vorba despre zidirea spirituală a bisericii şi a credincioşilor în mod individual. Sunt convinsă că atunci când nu sunt atentă la ce îmi vorbeşte Dumnezeu în limba mea obişnuită, pot fi edificată în acele momente când mă rog în limbi. Totuşi Dumnezeu m-a binecuvântat mai mult decât pot înţelege. Dumnezeu este aşa de bun!
Mai sunt multe instrucţiuni date de Pavel bisericii în ce priveşte vorbirea în limbi şi interpretarea lor dar în următorul articol.

AMINTEŞTE-ŢI:
·        Rugăciunea în limbi zideşte Duhul tău, aduce sufletul tău în ascultare de Dumnezeu şi zideşte credinţa ta în Dumnezeu şi în cuvântul Lui.
·        Rugăciunea în limbi aduce descoperire minţii tale din Cuvântul lui Dumnezeu, care este o taină ascunsă faţă de sufletul omului.

·        Rugăciunea în limbi aduce sufletul, mintea şi emoţiile, într-un loc de odihnă şi supunere faţă de voinţa şi Cuvântul lui Dumnezeu iar aceasta face ca lupta din interiorul nostru să înceteze.

Păstrând ceea ce Isus a dobândit pentru noi la cruce, Partea a IV-a

Traducere de Elena Reinerth după "Keeping what Jesus purchased for us on the cross, part IV" de Deedre Whynot.

Vorbirea în limbi este porunca lui Isus pentru toţi credincioşii


Poate crezi că vorbirea în limbi a încetat după Ziua Cincizecimii sau după ce vremea apostolilor şi ucenicilor s-a încheiat. Cei care învaţă acest lucru se bazează pe versetele din scrisoarea lui Pavel către corinteni în care el lasă instrucţiuni despre cum să utilizeze în mod corect darurile Duhului în serviciile bisericii şi dă clarificări cu privire la diversele daruri date bisericii. Dacă cineva încearcă să interpreteze Cuvântul lui Dumnezeu prin propria raţiune umană, Cuvântul va fi interpretat greşit şi vor rezulta doctrine omeneşti care vor aduce confuzie şi diviziuni în Trupul lui Cristos iar aceste lucruri vor opri puterea lui Dumnezeu. De aceea Isus a promis că va trimite Duhul Sfânt care va locui în fiecare credincios. Dacă nu-I îngăduim Lui să fie Cel care stăpâneşte viaţa noastră, ne vom supune „omului firesc”, cum numeşte Pavel sufletul (mintea şi emoţiile) în 1 Corinteni 2:14. Aşa cum ne spune Pavel, omul natural se bazează pe cele cinci simţuri, încearcă să înţeleagă lucrurile Duhului dar nu poate pentru că sufletul nu este locuit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu duhul. Sufletul trebuie adus în supunere faţă de adevăr prin voinţa omului, prin puterea Duhul Sfânt care locuieşte în duhul omului. Când ne bazăm pe propria noastră înţelegere, cum suntem avertizaţi în Proverbe 3:5, ne ridicăm propria umanitate deasupra lui Dumnezeu, declarând că putem prin noi înşine să-L înţelegem şi să-I plăcem lui Dumnezeu. Dacă am putea face acest lucru nu am mai avea nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt ca să trăim o viaţă plăcută înaintea lui Dumnezeu. Această atitudine produce doctrine (învăţături) născute în fire şi din omul firesc, nenăscut din nou. Matei 15:3,9 „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre? Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” De asemenea, această atitudine deschide uşa doctrinelor (învăţăturilor) de la cel rău. 1 Timotei 4:1 „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor”.
Toate doctrinele (învăţăturile) care nu sunt de la Dumnezeu opresc Duhul Sfânt care este puterea lui Dumnezeu pentru cei care cred Cuvântul Lui. Acesta este unul din motivele datorită cărora nu vedem ceea ce Isus a promis că noi vom putea face. Ioan 14:12 „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl;” Dacă aceste lucruri nu mai sunt valabile astăzi, atunci nici cele din Marcu capitolul 16 nu mai sunt valabile, ca toate celelalte porunci ale lui Isus. Asta înseamnă că suntem lăsaţi de capul nostru, să lucrăm în abilităţile noastre omeneşti, ca să răspândim Evanghelia. Dacă vorbirea în limbi nu mai este valabilă (disponibilă) atunci este de asemenea adevărat că nici naşterea din nou, vindecarea, eliberarea şi orice fel de miracol al lui Dumnezeu nu mai este valabil. Includ şi naşterea din nou pentru că este parte a mântuirii asigurate în mod supranatural atunci când Isus a murit pe cruce şi a înviat mai apoi. Cuvântul mântuire înseamnă o asigurare că în mod supranatural am fost eliberaţi din captivitatea în care am fost ţinuţi de cel rău, cu fiinţa noastră întreagă – duh, suflet şi trup. De ce? Pentru că, atunci când omul a pierdut relaţia sa cu Dumnezeu, a devenit captiv duhului de păcat şi moarte. Din acest lucru au izvorât toate necazurile pentru om, iar aceasta include problemele fizice sau sufleteşti. Dacă Dumnezeu anulează vreuna din poruncile Sale, ca nemaifiind valabile, atunci le anulează pe toate. Totuşi, Pavel ne spune în Romani 11:29 „Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.” Scriitorul Evreilor spune în capitolul 13:8 „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” Dacă a fost nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru începutul bisericii, este nevoie de ea şi în zilele noastre şi în fiecare generaţie, ca Isus să-Şi poată zidi biserica Sa. Împuternicirea (trimiterea) bisericii nu s-a schimbat. Promisiunile Lui nu s-au schimbat. Poruncile Lui nu s-au schimbat. Puterea Lui este aceeaşi. Este timpul ca biserica să se pocăiască şi să se întoarcă la adevăr, la credinţa în adevăr, la ascultarea de adevăr, dând voie puterii promise de Isus să se manifeste, Bisericii să fie zidite şi „Împărăţia Lui pe pământ să fie ca în ceruri” aşa cum ne-a învăţat Isus să ne rugăm. Vorbirea în limbi este unul din mijloacele care conduc şi navighează sufletul şi trupul şi le aduc în supunere şi în acord cu voia lui Dumnezeu care este adevărul, dând voie puterii Sale să fie eliberată în noi şi prin noi.
Unii cred că un credincios primeşte Duhul Sfânt, care vine să locuiască în el la naşterea din nou şi din cauza asta nu mai are nevoie de vorbirea în limbi, ca şi cum vorbirea în limbi ar fi vreun înlocuitor pentru Duhul Sfânt. Dar vorbirea în limbi nu este un înlocuitor, ci un ajutor pentru ca întreaga noastră fiinţă să fie adusă pe tărâmul Duhului, ca să putem umbla zilnic în El, iar aceasta este trăirea în şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Pavel ne spune în Coloseni 1:13El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului(împărăţia Satanei) şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui”. Dacă începem să ştergem adevărul din Biblie şi să spunem că aparţine doar trecutului, ne predăm singuri slăbiciunii pe care o aveam înainte ca Isus să Îşi fi dat viaţa pentru noi. El a murit tocmai pentru ca noi să putem avea putere. A venit să distrugă lucrările celui rău. Dacă încetăm să mai credem tot ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, atunci deschidem uşa larg pentru ca lucrările diavolului să ne cuprindă, dacă nu mai avem ajutorul lui Dumnezeu. Ne transformăm singuri în victime, în loc să fim biruitori. 1 Ioan 3:8 „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” Romani 8:37-39 „Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Dragostea lui Dumnezeu nu este dragoste omenească. Nu este doar un sentiment, ci este putere: puterea de a restaura pentru om tot ceea ce diavolul a furat de la omenire prin neascultarea păcătoasă a lui Adam şi a Evei. Dragostea lui Dumnezeu ne-a restaurat relaţia cu El, părtăşia cu El şi, de asemenea, libertatea faţă de lucrările diavolului. El ne-a dat puterea Lui pentru a înfrânge atacurile celui rău, care au fost trimise către om prin lumea blestemată în care trăim şi pe care el o conduce. Este timpul să încetăm să-L mai slujim pe Dumnezeu în propria noastră putere omenească şi să începem să ne bazăm pe înţelegerea divină, învăţând să eliberăm puterea Lui, care este în noi prin Duhul Sfânt. Toată puterea lui Dumnezeu în care a lucrat şi Isus este acum în mâinile Lui. I-au fost date mijloacele prin care să se înţeleagă şi să se elibereze puterea lui Dumnezeu pentru a continua pe pământ lucrarea începută de Isus în slujirea Lui pe pământ.
Vorbirea în limbi este unul din aceste mijloace. Unii pot contrazice acest lucru spunând că Isus nu a vorbit în limbi. Este uşor de înţeles de ce: sufletul Lui nu a experimentat păcatul deşi a fost ispitit. Din cauza faptului că sufletul Său nu a fost contaminat de păcat, El a putut vorbi cu Dumnezeu în orice limbă pentru că sufletul Său era complet conectat cu Tatăl prin Duhul Sfânt. Ca om, El a fost total supus Duhului Sfânt. A avut din Duhul Sfânt fără măsură pentru că era total ascultător. Nu avea blocaje sufleteşti cum avem noi, care ne-am născut cu o natură păcătoasă în omul firesc. Matei 3:16-18 „Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos. Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.” Ioan 3:34Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.”
Isus nu S-a luptat cu sufletul Său. Mintea şi emoţiile Sale, chiar şi trupul Său erau în total acord cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Noi trebuie să le aducem pe ale noastre în supunere, dar de aceea ne-a trimis Duhul Sfânt să locuiască în noi şi să fie în unitate cu duhul nostru născut din nou. El este ajutorul nostru. Romani 8:26Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”
Din cauza slăbiciunii sufletului şi trupul nostru scrie Pavel în 1 Corinteni 13:8-10 „Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.” Cei care interpretează aceste versete cu raţiunea umană pot susţine că vorbirea în limbi nu mai este pentru astăzi. Ei pretind că „ceea ce este desăvârşit” se referă la Cuvântul scris, adică Biblia. Dacă ar fi aşa, atunci fiecare credincios ar fi perfect, pentru că are acces la Cuvântul lui Dumnezeu. Dar vedem, desigur, că nu este deloc aşa. Mulţi creştini încă trăiesc în păcat, fără pocăinţă, în slăbiciunile sufletului şi trupului lor. Noi ştim, desigur, că „ceea ce este desăvârşit” se referă la omul născut din nou care va merge în cer şi va avea un suflet total reînnoit şi un trup incoruptibil. Până când asta se va întâmpla, trebuie să vedem puterea lui Dumnezeu lucrând în folosul nostru, ca să ne protejeze de această lume rea. Avem nevoie de toate mijloacele prin care puterea lui Dumnezeu este eliberată pentru a putea împlini Marea Trimitere pe care a lăsat-o Isus, ca poruncă Bisericii, când S-a înălţat pentru sta la dreapta Tatălui. Câtă vreme trăim pe acest pământ, trebuie să aducem sufletul (mintea şi emoţiile) şi trupul nostru în acord cu voia lui Dumnezeu (voia lui Cristos care este Cuvântul Lui) şi cu gândul Lui, care este în totală supunere de voia şi căile Lui. Da, avem nevoie de toate mijloacele care ne-au fost date pentru a accesa şi manifesta puterea lui Dumnezeu. Iar unul din aceste mijloace este vorbirea în limbi. Haideţi să ne hotărâm să credem Cuvântul lui Dumnezeu şi să cerem Duhului Sfânt să ne descopere taina Cuvântului Lui: să ne dea cunoaştere revelată care să ne împuternicească să biruim în această viaţă şi să ajutăm la stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Bisericii Domnului nostru Isus Cristos.
Dacă nu ai vorbit niciodată în limbi, cere lui Isus să te boteze cu Duhul Sfânt. Pe măsură ce vei supune gura ta şi limba ta  Lui şi vei începe să vorbeşti, ţi se va întâmpla la fel cum s-a întâmplat în Ziua Cincizecimii când toţi vorbeau în alte limbi. Ei vorbeau şi Duhul Sfânt le dădea cuvintele pe care să le rostească. Aceste cuvinte erau izvorâte din duhul născut din nou al credincioşilor şi nu din mintea lor, nu din capul sau gândirea lor omenească. Haideţi să credem promisiunea lui Isus, că El ne va da orice cerem prin credinţă. Nu este un efort al sufletului, ci este supunere faţă de duhul care este deja în tine şi aşteaptă să fie eliberat.
Ioan 7:37-38 „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
Marcu 16:15-18 „Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
Matei 3:11”  Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”
Fapte 2:4 „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”

Credeţi şi ascultaţi de Isus



                               

sâmbătă, 6 iulie 2013

Update.... după o lipsă îndelungată!


N-am mai postat pe aici de multă vreme, pentru că nu s-a mai găsit timp de scris. Uneori viaţa ne surprinde cu repeziciunea cu care se desfăşoară, aşa că abia ţinem pasul cu ea. Aşa a fost şi cazul nostru. Am avut în prima jumătate a anului evenimente peste evenimente şi nu mi-am alocat timp să mai scriu. De aceea cred că este timpul pentru o "dare de seamă" pentru cei interesaţi, ca să ştiţi ce se mai întâmplă pe la noi. 
În martie s-au împlinit doi ani de când a trimis Domnul în viaţa noastră pe cei care au devenit păstorii noştri: Rufus şi Deedre Whynot. După un an de întâlniri la noi acasă am organizat o conferinţă cu tema "Atitudinea inimii" în care s-a vorbit despre cum trebuie să fie inima noastră în faţa lui Dumnezeu. Cine a avut urechi de auzit, a auzit şi a continuat trăirea creştină de pe o temelie nouă, proaspătă, fără "crăpături" doctrinare sau denominaţionale. De aceea ţin să declar aici un verset drag nouă: "Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!" Matei 5:11. Am fost şi în situaţia în care am fost întrebaţi: Cine sunteţi voi şi cu ce autoritate lucraţi? Dumnezeu ne-a dat răspunsul pentru ei din Ezra 5:11 "Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pământului şi zidim din nou Casa care fusese zidită acum mulţi ani." 
Ceea ce nu înţeleg este de ce unii cred că sunt singurii corecţi, acceptaţi de Dumnezeu încât îşi permit să-i critice pe toţi cei care nu sunt ca ei, nu acţionează ca ei, nu gândesc ca ei. Sau, mai bine zis, este evident ce duh îi conduce. Pentru că acolo unde este Dumnezeu, este dragoste, este acceptare, este iertare şi armonie. Unde lucrurile astea nu sunt sau nu stau, nu este Dumnezeu. Simplu ca bună ziua. Dumnezeu este dragoste. El nu are dragoste, ci este dragoste. Aşa că, dacă te numeşti creştin şi ai cuvinte rele de spus despre alţii, revizuieşte-ţi viaţa şi puneţi-o în rânduială! "Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." Ioan 13:34-35. Unde este această dragoste? Între certurile de partide şi fuga după câştig, nu mai este loc pentru dragoste. Cooperarea s-a transformat în competiţie, sprijinul reciproc în sabotaj necontenit şi dragostea în ură. Cum ştie lumea că suntem ai Lui? Cum ne deosebim de lume? Ştim că Dumnezeul nostru iubeşte diversitatea şi ne-a creat diferiţi, dar nu cu scopul de a ne compara cu alţii, ci ca să putem acoperi toate nevoile Trupului lui Cristos. Unitatea este dorinţa lui Dumnezeu şi planul Lui pentru noi. Să avem acelaşi scop, acelaşi fel de gândire, acelaşi fel de vorbire, aceeaşi simţire (1 Corinteni 1:10) nu înseamnă uniformizare, ci putere. Dacă lăsăm firea să ne despartă să nu ne mirăm că Biserica nu are putere.
Am recitit de curând "Stop mersului la biserică". Am regăsit principii biblice de funcţionare a Bisericii, dar în biserici nu le regăsesc. Oare de ce? Câtă vreme suntem exclusivişti şi gândim "dacă nu eşti ca mine eşti greşit", nu suntem o Biserică, ci un club! Să nu ne socotim singuri înţelepţi! (Proverbe 3:7) Nu mai fi aşa neprihănit, că nu mai are Dumnezeu pentru ce să te ierte! (Ecl. 7:16) Judecata este a Domnului, nu a noastră! 
Dacă El a îndeplinit acum 2000 de ani ce era de împlinit, înseamnă că acum răspunderea este în mâinile noastre! Lui îi vom da socoteală! "Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii" Romani 13:8. Loialităţi greşit înţelese leagă oamenii de alţi oameni în chip nedumnezeiesc. Dacă nu datorăm nimănui nimic, de ce stăm sub abuzuri, sub dominare şi control? Dacă ni se reproşează: "am făcut asta, sau asta pentru tine, cum poţi să-mi fi neloial, nerecunoscător?" înseamnă că de lângă asemenea oameni trebuie să fugim imediat, pentru că ei nu fac ceea ce fac ca pentru Domnul, aşa cum li se cere în Cuvânt, ci fac anumite lucruri ca mai apoi să pretindă respect şi loialitate. Dar noi dăm socoteală Domnului! Trebuie să facem ce ne spune El, chiar dacă oamenii nu înţeleg, pentru că ei nu au aceeaşi chemare, aceeaşi revelaţie!  Oamenii sunt în preajma noastră doar pentru o vreme, apoi istoria lor în viaţa noastră se încheie. Când ne vom afla în faţa lui Dumnezeu şi ne va întreba de ce nu L-am ascultat, ce vom zice: "nu m-a lăsat cutare sau cutare"? Dacă realţiile ar fi aşa cum vrea Dumnezeu, am fi îmbogăţiţi, nu folosiţi, am creşte nu am suferi! Răstignirea firii pământeşti doare suficient de tare ca să nu mai fie nevoie să mai adaugăm acestei dureri şi relaţii defecte! 
Aşa că, după cum spuneam, după conferinţa de la Hotel Maier de anul trecut în martie am continuat să ne întâlnim lunar, sau uneori de două ori pe lună, la acelaşi hotel. Am descoperit tot mai mult din gândul lui Dumnezeu, tot mai mult din planul Lui pentru noi, pentru oraşul nostru, pentru ţara noastră. Am aflat Cui trebuie să-I fim loiali, cum să ne raportăm la ceilalţi, cum trebuie să fie Biserica, după modelul biblic: familie, trup, Casă a lui Dumnezeu. Am aflat că nu aparţinem nimănui, decât lui Dumnzeu, că nu deţinem pe nimeni şi nimeni nu ne deţine, pentru că în Dumnezeu avem libertate! Am învăţat că dragostea, ca şi iertarea, nu este un sentiment ci o acţiune. Am învăţat că în poporul lui Dumnezeu sunt creştini fireşti (conduşi de intelect sau emoţii - adică de suflet şi de trup - adică de nevoile lui şi de cele 5 simţuri) şi creştini duhovniceşti - care îşi subordonează firea (sufletul şi trupul) Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care a venit să locuiască în ei când s-au născut din nou. 
Apoi o cotitură însemnată a fost conferinţa Destiny din Timişoara, o conferinţă care a schimbat vieţile tuturor care au ales să fie acolo în acele trei zile. Am întrezărit atunci ce înseamnă mai mult din Dumnezeu şi ce poate face Dumnezeu când suntem în unitate - într-un gând şi o simţire. Acum ne bucurăm de primele roade. Personal şi ca grup. Suntem o mână de oameni care au acelaşi gând şi aceeaşi simţire, aceeaşi revelaţie şi vrem mai mult din Dumnezeu. Îl vrem viu şi lucrător în vieţile noastre şi în vieţile celor care intră în contact cu noi, nu uitat pe un raft prăfuit sau într-o cutie denominaţională. Dumnezeu nu aparţine în exclusivitate unui cult, ci este al celor care Îl aleg pe El Stăpân! De aceea noi nu purtăm alt nume decât acela de creştini: ucenici ai lui Cristos. Şi putem da oricând şi oricui socoteală, pentru că nu avem nimic de ascuns! Ne dorim să vedem acest oraş schimbat, prosper şi plin de oameni mântuiţi şi binecuvântaţi, nu avem alt scop. Şi ştim că suntem pe drumul cel bun, pentru că hărţuirile se ţin lanţ, şi de noi şi de cei care intră în contact cu noi. 

Astea sunt ultimele veşti. O să ataşez ultimele materiale scrise de Deedre Whynot în curând, ca să înţelegeţi mai bine despre ce vorbesc. Domnu-i bun şi îndurarea Lui ţine veşnic. 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...