tag:blogger.com,1999:blog-44199515881353251292023-10-02T13:01:19.191+03:00Flacăra Speranţei/ Flame of hopeAsociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţeihttp://www.blogger.com/profile/06698256086793896210noreply@blogger.comBlogger171125tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-55598864608686324842022-02-16T09:18:00.003+02:002022-02-16T09:18:22.049+02:00Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele. (Proverbe 18:21) Partea I<p> </p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Mă aflu într-o
perioadă a evaluării personale, în care mă văd obligată să pun în balanță
lucrurile pentru a face curat în sufletul meu, în relațiile mele, în jurul meu.
Se simte primăvara în aer, nu?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Mă detașez, fac un pas
în spate și mă gândesc la epistola lui Iacov, mai ales. În capitolul 3 citim: ”<i>Toţi
greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire,
este un om desăvârșit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.....
limba este un mic mădular şi se fălește cu lucruri mari. Iată un foc mic
ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de
nelegiuiri. Ea este acela dintre mădularele noastre care întinează tot
trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei. Toate
soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se
îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba niciun om n-o
poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o
otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea
blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din
aceeaşi gură ies şi binecuvântarea, şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, frații
mei! Oare din aceeaşi vână a izvorului țâșnește şi apă dulce, şi apă amară?
Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine?
Nici apa sărată nu poate da apă dulce</i>.”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Iacov a fost un om
înțelept. Dar scriptura este relevantă pentru noi doar atunci când experimentăm
cele scrise în ea, ori bune, ori rele. Limba, acel mic ”mădular”, cum îl
numește Biblia, membru, organ care pate face mult rău. Limba este o lume de
nelegiuiri. Aud mereu spunându-se: o fi având gura slobodă, dar are inima bună.
Biblic, așa ceva nu este posibil, pentru că <i>din inimă curg izvoarele vieții</i>!
(Proverbe 4:23). Ce este în inimă este și pe buze, omul bun scoate din visteria
lui lucruri bune, iar dacă ies lucruri rele, atunci ele există deja acolo, în
inimă. ”<i>Cine dintre voi este înțelept şi priceput? Să-şi arate, prin
purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! Dar,
dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudați
şi să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de
sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă
şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă,
uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire,
nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac
pace.</i>”, mai spune Iacov. Duh de ceartă și pizma (invidia) sunt
caracteristice firii omului. Dar ce scuză mai are cel care se numește creștin
născut din nou să mai nutrească astfel de sentimente? Cum putem justifica un
comportament pus pe ceartă, care proiectează asupra altora propriile gânduri
păcătoase, cum putem scuza invidia și hărțuirea, nevoia obsesivă de control
asupra altora? Nicidecum un astfel de om nu poate fi asociat cu Dumnezeu sau cu
biserica. Când un om face cunoștință cu Dumnezeu, se dezbracă de firea lui și
se îmbracă cu caracterul lui Dumnezeu. Când dincolo de ceea ce se trâmbițează a
fi creștinism străbate răutate, lipsă de caracter și educație creștină, chiar
lipsă de elementara omenie, cum își mai poate spune creștin un astfel de om?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Și, să mă întorc la
Iacov: ”<i>De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele
voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiți şi nu aveţi;
ucideți, pizmuiți şi nu izbutiți să căpătați; vă certați şi vă luptați şi nu
aveţi, pentru că nu cereți. Sau cereți şi nu căpătați, pentru
că cereți rău</i>...” Iată și explicația! Nu există o altă justificare
pentru creștin ca să se comporte ca un nebun decât că este stăpânit de fire! ”<i>Dacă
crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înșală
inima, religia unui astfel de om este zadarnică</i>”, mai subliniază Iacov în
primul capitol. În ultima vreme am studiat destul de mult tulburările de
personalitate și de comportament și am aflat un lucru: oricât de bun
manipulator ar fi cineva, oricâtă carismă ar avea, până la urmă când se apropie
de cineva suficient va fi văzut ca exact ceea ce este: un narcisist, un
isteric, un sociopat, un antisocial, orice-ar fi. De aceea astfel de ”creștini”
păstrează distanța și preferă locurile în care să le fie văzută doar fața de
”creștin de duminică”, pentru că atunci când îi cunoști mai bine afli cine sunt
de luni și până sâmbătă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Răutatea din inima
omului nu este un concept nou, Biblia îl descrie îndelung pentru că este un
fenomen atât de răspândit pe cât sunt oamenii de răspândiți pe suprafața
pământului. Iată câteva exemple:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><a href="https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/52/2#verset-2"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Psalmii 52:2</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"> <i>Limba ta nu născocește
decât răutate, ca un brici ascuțit, viclean ce eşti!<o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><a href="https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/64/3#verset-3"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Psalmii 64:3</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"> <i>Ei îşi ascut limba ca
o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți</i><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><a href="https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/52/4#verset-4"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Psalmii 52:4</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">,5 <i>Tu iubeşti numai cuvinte
nimicitoare, limbă înșelătoare! De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe
vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău şi te va dezrădăcina din
pământul celor vii.</i><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><a href="https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/57/4#verset-4"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Psalmii 57:4</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"> <i>Sufletul meu este între niște
lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor
oameni ai căror dinţi sunt sulițe şi săgeți şi a căror limbă este o
sabie ascuțită</i>. <o:p></o:p></span></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-17096222109948552512022-02-16T09:17:00.004+02:002022-02-16T09:17:44.880+02:00Alege viaţa, ca să trăieşti (Deuteronomul 30:19) Partea II<p> </p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Există o soluție: ”<i>Supuneți-vă
dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
Apropiați-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi.
Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu
inima împărțită</i>!” Un om nu poate sluji la doi stăpâni, <span class="isus"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>”<i>căci sau va urî pe unul şi va iubi pe
celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu</i></span><span class="continut-verset"><i> </i></span><span class="isus"><i>puteţi sluji lui
Dumnezeu şi lui Mamona</i>”. (Matei 6:24) Așadar un creștin nu mai poate da
curs răutăților firii fără să aibă inima împărțită. ”</span><i>Nu vă
vorbiţi de rău unii pe alţii, fraților! Cine vorbește de rău pe un frate
sau judecă pe fratele său vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă
judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.</i>”, continuă Iacov,
iar pe de altă parte cuvântul ne spune să ne judecăm singuri, ca să nu fim
judecați (Matei 7:1). 1 Corinteni 6:7 atrage atenția asupra reacției
creștinești în fața limbilor otrăvitoare: ”<span class="continut-verset"><i>Chiar
faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru
ce nu suferiți mai bine să fiţi nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine
paguba?</i>” Adevărul are o caracteristică: va fi revelat, așa cum toate cele
ascunse ies la iveală atunci când apare lumina. Deci nu ar trebui să ne facem
griji că oamenii vorbesc împotriva noastră, până la urmă, ”fiecare pasăre pe
limba ei piere”, iar </span> ”<i>limba niciun om n-o poate îmblânzi.
Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte</i>”.
Până la urmă este cunoscut faptul că șerpii veninoși nu mor de la propria
otravă, nici dacă se mușcă de limbă, pentru că și-au dezvoltat anticorpi care-i
apără de propriul venin. Așa și unii ”creștini”, și-au dezvoltat acești
anticorpi care se numesc fire și care, cu cât mai mult este hrănită, cu atât
mai mult crește și stăpânește. Pavel spune corintenilor: <i>”...ne ostenim
şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâți, binecuvântăm; când suntem
prigoniți, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am
ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor</i>.” Iată că nu
doar vouă și nouă ni se întâmplă! Așa este de când lumea, cei care muncesc sunt
criticați și vorbiți de rău de cei care stau pe margine și nu fac nimic (1 Cor
4:12,13). Cu aceeași limbă cu care varsă venin se și roagă, se spală pe gură și
merg la biserică afișând fața de creștin smerit. Se poate aplica aici parte din
versetul din Proverbe cu femeia care păcătuiește, apoi<span class="continut-verset"> ”<i>se șterge la gură şi apoi zice: „N-am făcut nimic
rău</i>.” (Prov. 30:20). Așa este și omul care se autodenumește creștin dar are
un comportament condamnabil.</span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Dar
biblia ne spune că ne vom cunoaște cu toții după roade. Roadele firii sau
roadele Duhului, roadele urii sau roadele bunătății și răbdării. Și nu oricine
spune ”Doamne, Doamne...n-am făcut noi, n-am dres noi....?” va intra în locul
pregătit pentru cei care au crezut. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Și mai există soluții:
”<i>Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce
vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă
asupresc şi vă prigonesc</i>” (Matei 5:44); „<i>Purtați-vă sarcinile
unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos</i>” (Galateni 6:2); ”<i>Numai
purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie
că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi
că rămâneți tari în acelaşi duh şi că luptați cu un
suflet pentru credinţa Evangheliei</i>” (Filipeni 1:27); <i>”...binecuvântați
pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi</i>”
(Luca 6:28); ”<i>Încolo, fraților, rugaţi-vă pentru noi ca Cuvântul
Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit, cum este la voi</i>” (</span><a href="https://biblia.resursecrestine.ro/2-tesaloniceni/3/1#verset-1"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">2 Tesaloniceni 3:1</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">); ”<i>Rugaţi-vă pentru noi,
căci suntem încredințați că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în
toate lucrurile</i>”. (</span><a href="https://biblia.resursecrestine.ro/evrei/13/18#verset-18"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Evrei 13:18</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">). <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Creștinul nu se
răzbună, el are încredere că Dumnezeu se va îngriji de vrăjmașii lui, de
defăimătorii lui, de bârfitorii și calomniatorii lui. Creștinul își păstrează
pacea și nu se lasă tulburat. Creștinul știe și crede că răzbunarea e a
Domnului. ”<i>A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti Când va începe să
le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape Şi ceea ce-i
aşteaptă nu va zăbovi</i>.” (</span><a href="https://biblia.resursecrestine.ro/deuteronomul/32/35#verset-35"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Deuteronomul 32:35</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">);<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">”Căci ştim cine este Cel ce a zis:
„A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul va
judeca pe poporul Său</span></i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">.”
(</span><a href="https://biblia.resursecrestine.ro/evrei/10/30#verset-30"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Evrei 10:30</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">); ”<i>Preaiubiţilor, nu vă răzbunați
singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris:
„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul</i>” (</span><a href="https://biblia.resursecrestine.ro/romani/12/19#verset-19"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Romani 12:19</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">). <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dumnezeul nostru este
Dumnezeu ordinii și echilibrului. El pune ordine și în poporul Lui, astfel că
El rânduiește dregători și slujitori care să mențină ordinea în Trupul lui
Cristos și în societate. ”<i>Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai
înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu.
Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se
împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, şi
cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o
faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire?
Fă binele şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu
pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia.
El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce
face rău. De aceea trebuie să fiţi supuși nu numai de frica pedepsei, ci şi
din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci
dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba
aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să dați: cui datorați birul,
daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica;
cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea</i>.” (Romani 13)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Știm
că: ”<i>Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii,
ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi dorește ca niciunul să nu
piară, ci toţi să vină la pocăință</i>”. (2 Petru 3:9) Așa că, chiar dacă
în sinea noastră dorim măcar un pic de răzbunare pentru ce ni s-a făcut,
Dumnezeu are alte planuri cu oamenii: să-i aducă la mântuire. Iar noi nu avem
decât să iertăm greșiților noștri, ca să fim iertați la rândul nostru pentru
ceea ce am greșit, ca să nu ne asemănăm exact cu aceia care ne-au făcut rău și
care-și vor primi răsplata după faptele lor. </span></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Noi suntem datori ”<i>Să veghem
unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.... să ne
îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se
apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința
adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfricoșată
a judecății şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți</i>”.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(Evrei 10)<o:p></o:p></span></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-25590585424173640042022-02-16T09:16:00.004+02:002022-02-16T09:16:57.517+02:00...să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut din credinţă. 1 Timotei 1:19 Partea III<p> </p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Și dacă niciuna dintre
aceste soluții nu funcționează iar oamenii continuă să trăiască după cum vor ei
numindu-se în același timp creștini și frecventând biserica, ultima resursă
pusă la îndemână de cuvânt este arătată în Corinteni: ”<i>În Numele Domnului
Isus, voi şi duhul meu, fiind adunați laolaltă prin puterea Domnului
nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei,
pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus</i>.”
(1 Corinteni 5:5). 1 Timotei 1 se <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>vorbește
despre Imeneu și Alexandru care huleau, făceau rău, vorbeau împotriva fraților
și lui Dumnezeu și au fost și ei dați pe mâna Satanei. Dar de ce trebuie să
facem așa ceva? Și cine poate face asta? Desigur, aici vorbește Pavel despre
aceia pe care îi consideră atât el, cât și biserica, drept irecuperabili. Nu
este un lucru de dorit ca astfel de oameni să continue să se amestece cu
creștinii născuți din nou, care fac cinste Numelui Domnului, pentru că așa cum
un măr putred strică toate merele din jurul lui, tot așa un om ca acesta
”agață” creștinii mai tineri și mai naivi și îi îndepărtează de Cale. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Deci este vital să ne
păstrăm credința și un cuget curat, așa cum sfătuiește Pavel pe Timotei, ”<i>să
păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au
căzut din credinţă</i>”, ca să rămânem lângă Dumnezeu și în Dumnezeu, ca
să nu ne părăsim mântuirea. În primul capitol către Romani, Pavel are o listă
de lucruri de care un creștin trebuie să se debaraseze. De la viclenie,
obrăznicie, invidie, pe care nu le considerăm așa grave, până la curvie și
crimă, avem aici oglinda în care nu ar trebui să se regăsească niciun creștin.
Răutatea, lăcomia, bârfa, încălcarea cuvântului dat, lăudăroșenia,
neascultarea, născocirea de rele, mândria – sunt toate comportamente nedemne de
un copil al lui Dumnezeu. Aici Pavel se adresează creștinilor din Roma și
vorbește despre starea decăzută a omenirii, subliniind faptul că oamenii nu se
pot justifica pentru astfel de fapte, mai ales oamenii care-și spun creștini. Pavel
afirmă că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Aici nu se
adresează unora care n-au auzit niciodată despre Dumnezeu, ci tocmai acelora
care aveau deja o Lege, cu care se și lăudau, dar n-o împlineau. Aceștia erau
evreii din vremea aceea. Putem extinde mustrarea lui Pavel către evrei și către
alții care se numesc acum creștini dar trăiesc și se comportă mai rău decât cei
din lume, care nu au cunoștință despre Dumnezeu. Dar Pavel îi avertizează pe
toți, cu Lege sau fără Lege, că nu se pot dezvinovăți. Ba dimpotrivă, cel care
cunoaște poruncile lui Dumnezeu și nu le trăiește este cel care conduce oamenii
spre iad: ”<i>tu, cel care te măgulești că eşti călăuza orbilor, lumina
celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învățătorul celor
neștiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoștinței depline şi al
adevărului; tu deci, care înveți pe alţii, pe tine însuți nu te înveți?</i>”
Iar continuarea ar trebui să ne dea de gândit: „<i>Căci din pricina voastră
este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris</i>”.
Iată că suntem responsabili ca purtarea și umblarea noastră să atragă oamenii
către Dumnezeu, nu-i să-i conducem pe drumul către iad, chiar dacă este pavat
cu intenții bune! De aceea nu trebuie să ne însoțim cu astfel de oameni!<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">”<i>Căci
cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de
la rău şi buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău şi să
facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească. Chiar dacă aveţi de
suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveţi nicio teamă de ei şi
nu vă tulburaţi! Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi
totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care
este în voi, dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat, pentru
ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine
tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău</i>”. (1 Petru 3) Vor fi mereu
astfel de oameni, chiar în biserică. Noi nu trebuie să ne lăsăm tulburați și
distrași de ei, pentru că își vor lua răsplata. Cu diavolul nu se stă la
taclale și nu se negociază. Trebuie să ne îndepărtăm de ei și de cei care-i
susțin. ”<i>Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa!</i>”
(Proverbe 4:16)</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Pavel îl avertizează
pe Timotei: ”<a href="https://biblia.resursecrestine.ro/2-timotei/3/5#verset-5"><i><span style="color: windowtext;">Să ştii că
în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de
sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi,
nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi,
clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători,
obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de
Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te
de oamenii aceştia</span></i><span style="color: windowtext;">”.</span></a> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">(2 Timotei 3) Recunoașteți tabloul?
Din păcate, pe cei mai mulți dintre aceștia îi putem găsi duminica în biserici.
Nu-i așa? După Timotei, Pavel îl sfătuiește și pe Tit: ”</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif;">După întâia şi a
doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări...</i><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">”. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Slujba creștinului
este să ajute oamenii să-L cunoască pe Hristos, nu să încerce să-i schimbe.
Schimbarea o face Dumnezeu, dacă omul dorește. Creștinul poate doar să
sfătuiască și să învețe pe oameni, în speranța că Dumnezeu le va da pocăința ca
să ajungă la cunoștința adevărului, că venindu-şi în fire, să se desprindă
din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia. Iar în
acest proces trebuie să ne așteptăm la împotrivire. ”<i>De altfel,
toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți</i>.”
Chiar dacă ”<i>oamenii răi şi înșelători vor merge din rău în mai rău, vor
amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi</i>”, Pavel spune: ”<i>Tu să
rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat şi de care eşti deplin încredințat,
căci ştii de la cine le-ai învățat</i>”. Încercarea de a forța nota ca cineva
să se schimbe și să dea cinste lui Dumnezeu, ca un creștin real, nu ne va aduce
decât frustrare și dezamăgiri. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Însă pentru noi, cei
care credem și trăim așa cum credem, Căpetenia și Desăvârșirea credinței
noastre stă la ușă și bate, gata să aducă cu Sine și răsplata, ca să dea fiecăruia
după fapta lui. (Apocalipsa 22:12) Cei ce îşi spală hainele, au drept
la pomul vieţii şi vor intra pe porți în cetate! Iar afară vor
rămâne vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte
minciuna şi trăiește în minciună! Să luăm aminte!<o:p></o:p></span></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-85035322192179370992021-03-15T13:46:00.004+02:002021-03-15T13:46:35.241+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea a X-a (și ultima din serie). Credința<p> </p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 1cm;">Am tot auzit cuvintele ”credința vine în urma auzirii, iar
auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Dar cât de bine auzim
noi? Cum auzim, cu ce auzim? În copilărie ne-au tot spus părinții: ”îți intră
pe-o ureche și-ți iasă pe cealaltă!” când părea că auzim dar nu ascultăm. Cam
așa stau lucrurile și cu credința. În capitolul credinței, Evrei 11, citim: </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 1cm;">”Prin credință pricepem că lumea a
fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut
din lucruri cari se văd.” Dumnezeu a zis, (ne spune Geneza) și totul a luat
ființă. Credința este puterea lui Dumnezeu, este forța care schimbă oamenii,
este un dar al harului lui Dumnezeu. Avem definiția ei în Evrei 11:1 și 11:6.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Știm din Biblie că
Avram este părintele credinței. Cum așa? De ce? Pentru că el crezut pe Dumnezeu
și Dumnezeu i-a socotit această încredere neprihănire. Dicționarul traduce
neprihănirea ca o stare fără păcat, puritate, iar traducerile moderne spus că
neprihănirea este îndreptățire, cu alte cuvinte, putem sta înaintea lui
Dumnezeu, prin credință, fără teamă. Care a fost viața lui Avram cu Dumnezeu?
Dumnezeu l-a chemat, el a auzit, Dumnezeu i-a zis ”du-te” și el a plecat. Unde?
N-a știut unde va merge! (Evrei 11:3-9,11) A plecat fără să știe unde se duce.
A știut doar că Dumnezeu ce promite, face! Și s-a dus. Astăzi noi avem cuvântul
scris. Puțini dintre noi își mai bazează viața și relația personală cu Dumnezeu
pe experiență. Ni se pare că auzim ceva și, ca să ne confirmăm, mergem la Biblie
și căutăm acolo ceva care să confirme ce-am auzit. <b><i>Și numim asta credință</i></b>.
Citim despre Avram că s-a dus și nu știa unde se duce. Când a ajuns acolo, s-a
așezat ”ca într-o țară care nu era a lui”. Cum te simți în viața pe care o duci
acum? Este sufletul tău liniștit? Este totul în regulă? Ești unde ai crezut că
trebuie să fii? Este locul unde te afli acela în care ai crezut că te vei afla?
Ești acolo unde ai crezut că vei merge? Sau nu? DAR, cu toate acestea, ești
încredințat că totul va fi bine?<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">La început, am primit
fiecare, odată cu credința - nașterea din nou și, cu nașterea din nou - Duhul
Sfânt. Am plecat la drum. Dumnezeu, care este Creatorul a tot ce există, a
început să ne pregătească pentru a putea fi ”împreună lucrători cu El”. El a
făcut lumea după niște reguli, după niște legi eterne. Noi funcționăm după
aceleași legi. La început, ca unor copii, ni s-au dau câteva cuburi cu care să
învățăm a construi, dar, din păcate, unii dintre noi nu trec mai departe de
acele cuburi ale copilăriei spirituale, așa că Dumnezeu nu ne poate încredința
materia primă a unei lucrări mai ample. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">În Habacuc 2:2 spune:
”Domnul mi-a răspuns şi a zis: „<b><i>Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca
să se poată citi ușor</i></b>!” Iar în Isaia 30:8, cuvântul lui Dumnezeu spune
același lucru: „Du-te acum”, zice Domnul, „de scrie aceste lucruri
înaintea lor pe o tăbliță şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de
apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci.” Scrie viziunea vieții tale și
pune-o înaintea ochilor tăi pentru a fi focalizat în permanență asupra
realizării ei. Astfel, Biblia spune că noi trebuie să învățăm să ne identificăm
viziunea, dorințele și să le punem pe o tablă, în cazul nostru pe o listă, o
hârtie. Este adevărat că această tăbliță este inima noastră, dar, în ce mă
privește, funcționez mai bine dacă scriu lucrurile, așa ca în verset și le țin
înaintea ochilor, ca să nu le pierd din vedere. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 2.0cm; margin-right: 70.85pt; margin-top: 0cm; text-align: justify;"><b><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Domnul
mi-a răspuns şi a zis: „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată
citi ușor! Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de
împlinire şi nu va minți; dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni şi se va
împlini negreșit.<o:p></o:p></span></i></b></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Ceea ce Dumnezeu ne-a
dat ca viziune sau chemare, am închis în ”cutia” capacității noastre de
înțelegere, ca s-o putem ”citi”. Atât am putut face la vremea aceea, atât am
putut înțelege. După o vreme, credem că împlinirea zăbovește. Atunci începem să
căutăm în altă parte. Ne pierdem răbdarea. Dar nu ne gândim nicio clipă că
poate n-am înțeles noi bine, că poate am avut (și avem încă) o înțelegere
limitată de sufletul nostru. Trebuie să fim flexibili, să putem înțelege tot
mai mult și tot mai clar ceea ce ne spune Dumnezeu, ca să nu oprim sau să
stricăm viziunea pe care am primit-o. Pentru că, având o relație personală cu
Dumnezeu, avem puterea de a înțelege și a duce la îndeplinire ce am primit,
atât cât este partea noastră de făcut, chiar dacă lucrurile nu vor fi, în
final, așa cum am crezut noi că vor fi.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dacă ești confuz cu
privire la viziunea ta, întoarce-te de unde ai plecat, amintește-ți și împrospătează-ți
viziunea, începe să chemi lucrurile care nu se văd ca și cum ele ar fi deja,
pregătește-te să le vezi, chiar dacă ele nu vor arăta așa cum ai crezut tu că
vor arăta. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Cred că cel mai greu
lucru este să ne dăm seama când este Dumnezeu Cel care ne vorbește. Dacă nu-ți
vorbește El ca să cobori din barcă, cum te vei putea întoarce înapoi, în barcă?
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dumnezeu vorbește
exact identității tale. Dacă vei asculta și vei înțelege corect, vei deveni
ceea ce trebuie. Dumnezeu vrea să-ți spună: <o:p></o:p></span></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 1.0cm; margin-right: 42.5pt; margin-top: 0cm; text-align: center;"><b><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dincolo de ceea ce faci, Eu vreau
să fii fericit/ă fiind TU!<o:p></o:p></span></i></b></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0cm; margin-right: -.05pt; margin-top: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Lasă-L pe Dumnezeu să te iubească în
acel unic mod, în care nu iubește pe altcineva. Dacă ești părinte, știi că oricâți
copii ai avea, îi iubești la fel, dar în mod diferit, pentru că sunt toți ai
tăi, dar sunt diferiți. Ca să poți ajuta pe cineva, trebuie ca, mai întâi,
Dumnezeu să fi lucrat în viața ta, ca să aducă schimbarea, vindecarea,
transformarea, devenirea. Nu poți da mai departe decât ceea ce ai! Nu te poți
ruga pentru altcineva ca să fie vindecat, câtă vreme tu ești bolnav! Nu te poți
ruga pentru eliberarea cuiva, câtă vreme tu ești dominat de fire, de pofte, de
păcat sau mai rău. Nu te mai mulțumi cu puțin!<o:p></o:p></span></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 1.0cm; margin-right: 42.5pt; margin-top: 0cm; text-align: center;"><b><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dumnezeu te întreabă azi: ce vrei
pentru tine?<o:p></o:p></span></i></b></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0cm; margin-right: -.05pt; margin-top: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Când te întreabă asta, nu te întoarce
către El să-I spui: ”Ce vrei Tu, Doamne!”, pentru că El te întreabă pe tine. Vrea
ca tu să știi ce vrei. Ca să-I poți cere. Biblia ne spune că nu avem pentru că
nu cerem. Dacă Dumnezeu investește încredere în tine, și-ți cer să-I spui ce-ți
dorești, atunci n-ar trebui să pozezi în ”smerit” – ”nu știu, Doamne, Tu știi!”,
ci ar trebui să te gândești bine ce vrei și să-i ceri. Nu se pune problema să
ceri ceva ce nu este după voia Lui, pentru că, de-acum, ar trebui să știi care
este voia Lui. Ne este greu să-I cerem lucruri, așa-i? Da. Din două motive: din
mândrie (uneori mascată sub o smerenie de tip ”nu merit”) și de frică (”n-o
să-mi dea”). Dar știm foarte bine că merităm, pentru că suntem copiii Lui
preaiubiți, iar frica vine din faptul că știm că ținem în mână lucruri de care
nu avem nevoie, din rutină sau obișnuință și va trebui să le dăm drumul, ca să
primim ceva mai bun. E ca atunci când soțul sau soția te întreabă: ”Ce vrei să
facem azi?” și tu spui ”ce vrei tu, dragă”, apoi toată ziua strâmbi din nas
nemulțumit/ă că nu-ți convine ce-a ales. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 2.0cm; margin-right: 70.85pt; margin-top: 0cm; text-align: justify;"><a name="_Hlk66704825"><b><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Aceasta este lipsă de
responsabilitate și ceri altuia să decidă pentru tine ca să ai pe cine da vina
dacă lucrurile nu merg cum ți-ai dorit. <o:p></o:p></span></i></b></a></p>
<span style="mso-bookmark: _Hlk66704825;"></span>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0cm; margin-right: -.05pt; margin-top: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">El vrea să-ți dea nu numai ceea ce
ai nevoie, ci și ceea ce îți dorești, ceea ce are mai bun pentru tine, pentru
că te iubește și vrea să-ți fie bine! <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="background: white; color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-color-alt: windowtext;">Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine
prin Cuvântul lui Hristos. Dar cât de bine auzim noi, cât de clar, cât de
curat? Și cât din cuvântul auzit va fi filtrat prin mintea, emoțiile, voința și
imaginația noastră și, astfel, pervertit? Biblia ne spune să-L iubim pe
Dumnezeu cu toată inima? Ce înseamnă asta? Înseamnă că mintea, emoțiile, voința
și imaginația trebuie supuse în totalitate Lui! Dacă ar fi așa, am gândi, am
simți, am vrea și ne-am imagina exact ca El. În sufletul nostru nu putem avea
încredere, atâta timp cât nu-I este suspus în totalitate lui Dumnezeu. Cine, în
afară de Fiul, poate spune că are inima toată a Lui? </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="background: white; color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-color-alt: windowtext;">Domnul a avut îndrăzneala să spună: ”Eu și Tatăl
una suntem!” Noi nu putem spune asta, pentru că ne lăsăm distrași de poftele,
dorințele, firea noastră, lucrurile care sunt după voia lui Dumnezeu. Știm că
nu ne calificăm să spunem așa. Dar am putea, nu-i așa?</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="background: white; color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-color-alt: windowtext;">Oare Isus putea să spună nu atunci când a auzit chemarea
să meargă să Se jertfească pentru noi? <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Sigur că putea! Dar n-a făcut așa, ci a mers,
știind că va trebui să plătească un preț. Noi de ce nu putem face la fel? Avem
tot ce ne trebuie, Dumnezeu ne-a echipat pentru ascultare! </span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="background: white; color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-color-alt: windowtext;">”</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Cine
este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă pecețile? Vrednic eşti Tu să
iei cartea şi să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat
pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice
limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție şi preoți
pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăți pe pământ!”<span style="background: white; color: black; mso-color-alt: windowtext;"> </span>(Apocalipsa cap. 5)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Pe ce se baza auzirea
lui Avram? El, Moise, David și toți ceilalți n-aveau un cuvânt scris. Ei își
bazau auzirea și umblarea pe experiență. Singurul lor cadru de referință a fost
acționarea pe baza a ceea ce au auzit, chiar dacă era contrat logicii lor sau
emoțiilor lor sau imaginației lor. În lumea Vechiului Testament oamenii pășeau
în viață prin credință, fără să fi avut o Biblie scrisă, cum avem noi. Chiar dacă
și-au exprimat îndoielile (Sara a râs când a auzit promisiunea), au pășit
bazați pe cuvântul auzit de la Dumnezeu în mod direct. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Oare vrea Dumnezeu să
auzim și noi așa? Sigur că vrea! Și atunci de ce nu auzim? Noi credem că
înțelegem, dar n-am experimentat acel fel de credință. Noi căutăm ca Dumnezeu
să ne schimbe mediul, soțul, soția, copiii, rudele, vecinii, colegii,
circumstanțele, dar nu ne gândim că Dumnezeu vrea să ne schimbe pe noi. A auzit
Isus pe Tatăl corect? Da. Putem și noi auzi mai bine și mai corect? Da. De ce
nu se întâmplă așa? Pentru că toată credința noastră se bazează doar pe niște
versete învățate pe de rost și nu pe experiență. Știm că nu ne putem încrede în
noi, pentru că mai avem o fire nerăscumpărată, dar uităm că în tot procesul
devenirii noastre, Dumnezeu a avut har nemăsurat. Ne-a tolerat greșelile, ca să
putem învăța și să putem crește, să putem sta în picioare. Sufletele noastre
sunt atât de prinse de alte lucruri, de alte priorități, încât nu putem auzi
cum trebuie. Credem cum am fost învățați că ”într-o zi, în cer...” vom fi
vindecați, eliberați, dar Dumnezeu vrea să fim așa aici și acum. Dacă nu ar
vrea așa, de ce ne-ar mai lăsa în viață după ce am fost mântuiți, dacă n-ar fi
așa, <b><i>la ce-ar folosi credința noastră celor de pe pământ</i></b>, unde
ne-ar fi mărturia? Asemeni religioșilor vremii Lui, care nu înțelegeau ce
spunea El și căutau să-L omoare, nici noi nu înțelegem, ei căutau să-L omoare
pentru că a spus ”Eu și Tatăl una suntem”. Noi nu îndrăznim să spunem asta,
chiar dacă știm că suntem copiii Lui, dar pentru asta trebuie să fim acolo, pe
linia aceea, în postura aceea de ascultare totală și dedicare totală. Și nu
vrem. Este incomod. E greu. E imposibil. Ba nu e! Pentru că toate-s posibile
pentru cel ce crede! <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Ioan 14 face referire
la cuvintele Domnului, care a zis că noi vom face lucruri mai mari decât a
făcut El. Înțelegi asta? Fără o credință mai mare, care să vină printr-o auzire
mai clară, nu avem cum să facem astfel de lucruri. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dumnezeu a promis lui
Avram un fiu. Sara n-a avut răbdare și i-a dat-o lui Avram pe Agar. A rezultat
Ismael. Și ție ți-a promis Dumnezeu lucruri. Tu știi care sunt acelea. Dacă nu
s-au împlinit încă, te-ai întors din drum sau ai continuat pe Calea îngustă? Când
Dumnezeu îți vorbește fugi la Biblie să primești confirmarea sau mergi la o
Persoană, la Domnul? Să nu înțelegeți că vă îndemn să nu mai citiți Biblia, dar
<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Isus nu a îndrumat oamenii cât a fost pe
pământ la o carte scrisă, ci la El! El i-a învățat pe ucenici Calea prin
experimentare, nu dintr-o carte, fie ea și Biblia. Dacă treci prin persecuții,
ce faci? Te întorci din drum sau mergi înainte? Ai experimentat multă durere? Sufetul
tău a fost chinuit și a suferit? A fost această durere așa de mare încât să te
întorci din drum?<o:p></o:p></span></p>
<p align="center" class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 3.0cm; margin-right: 70.85pt; margin-top: 0cm; text-align: center;"><b><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dacă dorința de a merge înainte
este mai mare decât durerea, atunci ai ajuns mai departe decât ai crezut.<o:p></o:p></span></i></b></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0cm; margin-right: -.05pt; margin-top: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">În viața de credință suntem ca acel
alergător la maraton. Pornim la drum și alergăm. La un moment dat ajungem la
capătul puterilor, la ceea ce specialiștii numesc ”punctul mort”, de care
simțim că nu mai putem trece. Dar trecem, dacă nu ne oprim. Simți că-n viața ta
ai ajuns la punctul de care nu poți să mai treci? Atunci ai nevoie de trezire!
De o împrospătare, o înviorare, o infuzie de putere. Dacă ceri, o vei primi.
Dacă nu, vei compromite relația cu Dumnezeu și te vei mulțumi cu Ismael, în
locul lui Isac, cel veritabil! Dacă în tine se va vedea imaginea pe care ai
primit-o de la Dumnezeu, atunci ești echipat corespunzător și ai toate
resursele să mergi mai departe, chiar dacă va trebui să urci acel munte pe care
simți că nu-l poți urca. Și chiar dacă n-am primi împlinirea promisiunii în
timpul vieții noastre, ce s-ar întâmpla? Eroii Bibliei nu au primit această
împlinire, această făgăduință, în timpul vieții lor. Și au fost considerați de
către Dumnezeu speciali. Dar nu mai speciali ca noi, pentru că ei au așteptat ca
și noi să fim împreună cu ei la împlinirea făgăduinței: ”Toți aceștia, măcar că
au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese
făgăduit, pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să
n-ajungă ei la desăvârșire fără noi.” (Evrei 11:39,40) <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0cm; margin-right: -.05pt; margin-top: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dacă visul pe care l-a pus Dumnezeu
în inima ta depinde de felul cum asculți, atunci împlinirea acestui vis este
responsabilitatea ta. Dacă Dumnezeu te întreabă ”tu ce vrei pentru tine?”, asumă-ți
răspunderea și spune-I ce vrei. Dacă El îți pune două situații în față și te
pune să alegi, înseamnă că are încredere în tine. Dacă vei greși, te va
corecta. Așa vei învăța și vei înainta. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 0cm; margin-right: -.05pt; margin-top: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Tatăl și Fiul sunt una. Noi suntem
în Fiul. Atunci avem aceeași identitate. Ce vede Fiul pe Tatăl făcând, aceea
face. Acesta este rezultatul identității lor comune! Dumnezeu vrea să aibă încredere
în noi. Dar asta este posibil numai dacă ne vom face și noi partea. Dacă ne
ridicăm dincolo de sufletul nostru, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Îl
putem vedea pe Dumnezeu și vom fi împreună lucrători cu El. Atunci nu-L vom mai
întreba care este voia Lui, pentru că o vom cunoaște! Când îți înțelegi și-ți recunoști
limitările, El poate avea încredere în tine, pentru că voința ta, inima ta este
supusă Lui. El știe că de-acum umbli prin credință și poți coborî din barcă! <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-72665960984653793892021-03-08T15:25:00.000+02:002021-03-08T15:25:06.748+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea a IX-a. Voința și motivația<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Voința
este definită de literatura de specialitate drept ”acel mecanism de
autoreglare, prin intermediul căruia reușim să ne activăm și să ne mobilizăm energia
fizică și neuropsihică în vederea<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>depășirii
obstacolelor pentru satisfacerea stărilor de necesitate (motivație) și
atingerea scopurilor”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Cu
toții cunoaștem rugăciunea arhicunoscută care spune ”facă-se voia Ta...” din Matei
6:10. În cadrul filozofiei și psihologiei, cauza determinantă a voinței
oscilează între liberul arbitru și destin. În cultura populară românească este
cunoscut și repetat des proverbul ”Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus!”, ca și
cum omul s-ar naște cu un destin predeterminat și nu are de ales, trebuie să se
lase purtat de valul vieții. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Actul
de exercitare a voinței presupune existența unor motive, a unei motivații.
Analizarea motivelor până la înțelegerea scopurilor, duce la luare unei hotărâri
și apoi la punerea ei în practică. Cele mai importante trăsături ale voinței
sunt forța, perseverența, consecvența, fermitatea și independența. Forța este
energia necesară de care este nevoie pentru a depăși obstacolele de depășit. Ea
are de-a face cu două categorii de obstacole: interne (impulsuri, tendințe,
tentații, etc.) și externe (naturale, fizice, relaționale, sociale, etc.).
Auzim adesea formulări ca: ”are o voință puternică” sau ”n-are niciun pic de
voință”. În funcție de forța interioară cu care un om își depășește
obstacolele, condiția, își pune în aplicare deciziile, acel om este catalogat
de alții ca având o voință puternică sau slabă. Perseverența este capacitatea
de a depune efortul necesar pentru atingerea obiectivelor, în ciuda piedicilor
apărute. Consecvența este necesară pentru menținerea deciziei luate și a
direcției spre care se dorește a merge. Fermitatea este stabilitatea deciziilor,
iar atunci când scopul este bun, corect, justificat fermitatea are conotație
pozitivă, iar atunci când scopurile sunt nejustificate, refuzul de a schimba
decizia devine o trăsătură negativă, adică încăpățânare. Iar independența este
capacitatea de a-ți duce viața de sine stătător, pe baza hotărârilor și scopurilor
proprii. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Voința
nu apare de nicăieri, ea are la bază o intenție, un impuls, un scop. Sau așa ar
trebui să fie. Atunci când nu ne batem capul să ne cunoaștem, când urmăm
orbește niște impulsuri, niște nevoi, niște tentații este ca și cum motorul
nostru interior ar trece dincolo de rațiune și s-ar impune. Motivele care
declanșează un act de voință sunt diverse. De la nevoi/necesități primare
(foame, sete, nevoi de afirmare, de siguranță, de socializare, etc.) până la
tentații, avem o sumedenie de factori care ne îndeamnă la acțiune. Sau la
inacțiune. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Într-un
articol de pe blogspot, prof. Olga Roateș spune: ”Activitatea voluntară
prezintă obligatoriu motiv, scop și mijloace de realizare. Chiar în desfășurarea
ei, în diferitele sale etape putem constata intervenția celorlalte fenomene
psihice. În prima etapă se actualizează anumite motive și orientarea
preliminară spre anumite scopuri. Motivele pot fi de tot felul (de la organice
la cele superioare, de la cognitive la afective etc.). Legarea motivului de
scop înseamnă dorință, apoi, formularea în cuvinte (limbaj)
ca intenție și în final se construiește planul mintal al
acțiunii. Aici gândirea are rolul hotărâtor. Ea e cea care surprinde
relațiile dintre cerințele obiective și capacitățile subiective, deci
mărimea obstacolului, orientează voința spre scopuri raționale,
realizabile, apreciază modalitățile, mijloacele de execuție a
activității. În etapa luptei motivelor concurente, care îndeamnă omul
către activități (scopuri) diferite, tot gândirea e cea care ajută voința să
aleagă scopul mai valoros, consecințele ce decurg de aici.
Prefigurarea imaginativă a acestui scop valoros susține
deliberarea. În etapa deciziei (alegerea unui motiv valoros și eliminarea/amânarea
celorlalte) intervin trăirile afective (omul resimte efectiv, chiar
dramatic, situațiile implicate în satisfacerea unora și
nesatisfacerea altora). Tot în această etapă a deciziei intervin o serie
de trăsături de personalitate: trăsături temperamentale, nivel de
aspirații, atitudini față de succes/eșec, sistemul personal de valori,
trăsături voluntare de caracter. În etapa execuției sunt mobilizate
toate informațiile (unele din memoria persoanei), operațiile și
capacitățile (aptitudini, inteligență, creativitate) cerute de
activitate. În etapa verificării rezultatului și generalizării schemei de lucru,
spre a putea fi folosită și altă dată, iarăși gândirea revine în prim
plan.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">
Procesele afective sunt și ele beneficiarele acestui tip de
reglaj. Știm că există trăiri pozitive sau negative. Ele sunt energetice
mobilizează și reorganizează resursele energetice ale omului. Reglajul
voluntar se îndreaptă către păstrarea trăirilor ce susțin
activitatea, diminuare sau chiar eliminarea celor ce împiedică
activitatea, atingerea scopului( îngrijorare, neliniște, teama, frustrarea
etc.)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"> Legat
de personalitate, calitățile voinței sunt integrate în structuri mai
complexe și devin trăsături voluntare de caracter.”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Pe
scurt: motivul stă la baza acțiunii. Acest motiv, fie el de origine emoțională,
fie intelectuală, primește un scop, pe care autoarea îl numește dorință. Pasul
următor este intenția și apoi urmează punerea în aplicare a acesteia prin
întocmirea unui plan de acțiune. Deși pare un proces simplu, natural, nu e chiar
așa ușor. ”<i>În etapa deciziei (alegerea unui motiv valoros și eliminarea/amânarea
celorlalte) intervin trăirile afective (omul resimte efectiv, chiar
dramatic, situațiile implicate în satisfacerea unora și
nesatisfacerea altora)</i>.” În această etapă omul decide să
acționeze sau nu, pe baza multor factori. Educația, mediul de proveniență,
sistemul de valori moștenit și autoimpus, sunt cel puțin câteva din variabilele
care vor duce la un rezultat sau altul. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Prof.
dr. Cristina Antoaneta Morjan a publicat un articol despre relația între
motivație și afectivitate într-o revistă a Universității Constantin Brâncuși
din Târgu-Jiu. În acest articol spune: <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">”Motivația se definește
ca fiind fenomenul psihic reglator ce constă în ansamblul necesitaților interne
ce declanșează și susțin activitatea omului, in timp ce afectivitatea este
procesul reglator ce reflectă trăirile subiective, rezultate din satisfacerea
sau nesatisfacerea unor trebuințe. Așadar, dacă motivația poate fi considerată
"motorul" vieții noastre psihice, afectivitatea constituie suportul
sau "combustibilul" energetic și totodată ecoul sau rezonanța în
subiect a stimulilor ce acționează din exterior sau din interior, în funcție de
starea internă a individului la un moment dat. Fiind o entitate în acelaşi timp
biologică, psihică și socială, omul normal se caracterizează printr-o
multitudine de trebuințe, motive, interese, convingeri, etc, pe care însă nu și
le poate satisface integral și imediat, fapt ce-i provoacă o diversitate de trăiri
afective mai simple sau mai complexe, pozitive sau negative, trecătoare sau de
durată, etc. Motivația se exprimă în emoție, dar și emoțiile se repercutează
asupra motivelor, declanșând acțiunea. Dorințele, motivele, aspirațiile omului împreună
cu sentimentele, convingerile sale, generează atitudinile sale, îi conturează
deci caracterul, ele jucând rolul unui selector de informații și situaţii.
(Omul bun, milos, tandru se va comporta altfel decât cel nemilos, distant). De
aceea s-ar putea spune, parafrazând un vechi proverb: "Spune-mi ce interese
ai ca să-ți spun cine eşti". Un alt aspect relevant pentru relația celor
doua fenomene este faptul că toate calitățile proceselor afective se manifestă în
funcție de motivație astfel: polaritatea depinde pe de o parte de realizarea
sau nerealizarea trebuințelor, dorințelor care creează stările afective
pozitive sau negative, iar pe de altă parte, caracterul stenic sau astenic al
acestora este apreciat în relațiile lor cu motivele care pot declanșa și susține
acțiunea sau o pot frâna, bloca, amâna; intensitatea proceselor afective este
dependentă de valoarea obiectului pentru subiect.”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Între
voința noastră și motivele noastre, de oricare ar fi ele, este o legătură certă,
dar nu foarte vizibilă. Poate această legătură este evidentă pentru cei care ne
privesc, lângă care trăim, dar nu este neapărat observată de noi, decât în
măsura în care îi acordăm suficientă atenție. Pentru că se întâmplă toate ”în
ograda noastră”, suntem subiectivi. Trebuie să avem atât inteligență emoțională
cât și maturitate, ca să ne cunoaștem bine și să ne recunoaștem emoțiile și
motivele. Obiectivitatea și capacitatea de a ne detașa, ca să ne putem analiza
motivațiile, sunt de dorit în viața noastră. Una este cunoașterea teoretică și
alta practica. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Oscilația
între credința în predestinare și voința liberă/liberul arbitru a creat atâtea
doctrine și religii în lume. În creștinism există două linii evidente: o parte
din creștini cred că destinul ne este trasat dinainte, alții cred că avem o
voință liberă și este alegerea noastră dacă vrem să-L primim pe Isus ca Domn și
Mântuitor, apoi să ne supunem voința Lui. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Chiar
și în acest lucru vedem că alegerile noastre au motivații diferite. Unii aleg
viața creștină de teama iadului, alții din dragoste față de Dumnezeu și
bunătatea Lui. Alegerile noastre de azi pun temelia pentru omul care vom fi
mâine. La venirea în această lume oamenii sunt echipați cu tot ce este necesar
pentru devenirea lui. De munca pe care va alege să o depună (sau nu) depinde
ceea ce va deveni. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Oamenii
sunt atât de diferiți, vin la Dumnezeu cu un istoric atât de divers, cu mediul
cultural și educația atât de diverse, încât nu se poate trage o linie și să se
concluzioneze că unii sunt corecți iar alții greșiți. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Partea
sufletească a omului, care cuprinde mintea, emoțiile și voința, este partea de
care creștinul trebuie să se ocupe în mod deosebit. Pentru că este partea lui
de lucrat. Dumnezeu este de partea noastră, să ne ajute, dacă noi suntem
serioși în devenirea și maturizarea noastră. Dar trebuie să ne facem partea. Nu
putem aștepta ca Dumnezeu să facă totul în locul nostru, El Și-a făcut deja
partea prin faptul că ne-a dat nașterea din nou. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Filipeni
2:12 spune că este responsabilitatea noastră să păstrăm ce am primit: ”<span class="continut-verset">după cum<span style="box-sizing: inherit;"> totdeauna
ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică<span style="box-sizing: inherit;"> şi cutremur</span></span>”, iar Petru spune
în prima lui epistolă</span>, în versetul 9 care va fi răsplata pentru efortul
nostru: ”<span class="continut-verset">pentru că veți dobândi, ca sfârșit al
credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre”.</span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="background: white; color: black; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%; mso-color-alt: windowtext;">Bibliografie</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><a href="http://psiped-olga.blogspot.com/2016/05/relatia-dintre-vointa-si-celelalte.html"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">http://psiped-olga.blogspot.com/2016/05/relatia-dintre-vointa-si-celelalte.html</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><a href="https://www.utgjiu.ro/revista/dppd/pdf/2016-03/2_Morjan%20Cristina%20Antoaneta.pdf"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">https://www.utgjiu.ro/revista/dppd/pdf/2016-03/2_Morjan%20Cristina%20Antoaneta.pdf</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-84124087107962148102021-03-08T09:16:00.000+02:002021-03-08T09:16:11.379+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea a VIII-a. Emoțiile<p> </p><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-indent: 1cm;">Sfera afectivității
omului este foarte variată. Emoțiile, dispozițiile, sentimentele şi pasiunile
sunt câteva categorii care fac parte din latura emoțională a sufletului uman.</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Emoțiile sunt
trăiri afective cu durată scurtă, cu intensitate în general ridicată, dar
variabilă, şi de obicei apar ca reacție la lucrurile sau gândurile cu care ne
confruntăm. Unele din emoții, groaza, furia, disperarea şi bucuria explozivă se
trăiesc extrem de intens. Ele mai poartă denumirea de emoții șoc tocmai
pentru că, atunci când le trăim, au tendința de a acapara întreaga ființă,
scăpând controlului conștient al omului şi, sub imperiul lor, oamenii săvârșesc
cel mai des fapte necugetate.</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dispozițiile, în
schimb, sunt trăiri afective cu o intensitate mai mică, mai difuze şi
generalizate care pot dura ceva mai multă vreme (ore, zile). Atunci când suntem
bine dispuși avem tendința de a ne bucura mai des, mai mult, pe când atunci
când suntem prost dispuși parcă nimic nu ne intră în voie şi găsim ușor motive
de ceartă şi de nemulțumiri.</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Când vine vorba
despre sentimente, atunci e bine de știut că, aceste sunt trăiri afective
(mai) complexe - pentru că intervin în menținerea şi manifestarea lor şi alte
procese psihice. Au o durata lungă (ani, întreaga viaţă), o intensitate
moderată şi o stabilitate crescută. Ele evoluează din emoții prin repetare şi
cristalizare şi tocmai din acest motiv uneori poartă aceleaşi nume (ură,
iubire). Însă mecanismul de formare constă în faptul că, de exemplu, emoția
îndrăgostirii repetată si stabilizată (la vederea aceleiași persoane dragi) dă naștere,
prin cristalizare sentimentului iubirii, care sentiment se întreține mai apoi
voluntar şi conștient. În cele din urmă pasiunile sunt trăiri afective foarte
intense, de foarte lungă durată (întreaga viaţă), foarte stabile şi care
implică în manifestarea lor întreaga personalitate a omului. Nu de puține ori
se spune că pasiunile îl "stăpânesc" pe om. Ele îi mobilizează omului
întreaga energie către satisfacerea ei. Unele pasiuni sunt nobile si
constructive pe când altele sunt negative (patimi, vicii).</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Prin filtrul celor
cinci simțuri, noi percepem lumea într-un mod unic. Moștenirea noastră genetică,
mediul în care am crescut, familia și școala, toate modelează personalitatea
noastră într-un mod unic. De la perceperea lumii înconjurătoare, până la impulsurile
noastre primare care ne dictează ce să ne dorim, ce nevoi avem, senzațiile se
transformă în emoții, emoțiile se cristalizează prin dispoziții în sentimente,
apoi începem să conștientizăm ce simțim și ce ne dorim, iar aceasta naște
gândul. Gândul produce atitudini iar atitudinile se transformă în
comportamente.</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Tot acest proces de
conștientizare al emoțiilor și sentimentelor poate fi dificil. Uneori nu
înțelegem ce dorim sau ce simțim. Este doar o senzație difuză, confuză, care ne
produce neplăcere și o stare de agitație și este greu să-i dăm de capăt. Dacă
derulăm firul înapoi, așa cum facem și cu gândul, atunci când vrem să-l
conștientizăm, tot așa trebuie să facem și cu emoțiile. Așa cum atunci când ne
este foame simțim acea senzație cunoscută, tot așa fiecare emoție pe care o
simțim are o cauză. Contactul cu oamenii, circumstanțele cu care avem de-a face
zilnic, experiențele pe care le trăim, activitățile pe care le desfășurăm,
toate acestea au potențialul de-a declanșa emoții. Dacă ne uităm puțin în jur,
vedem pe tot locul manifestarea acestor emoții. Aproape toate emoțiile au un
mod de a se exprima, dacă suntem bucuroși, râdem, dacă suntem triști, plângem,
dacă suntem mânioși, țipăm și așa mai departe. Comportamentul nostru este doar
o consecință a acestui proces de trecere de la emoție la gând și apoi faptă.
Când un comportament este neplăcut sau dăunător, tot procesul trebuie derulat
înapoi, până la rădăcina lui. Dacă suntem arțăgoși și certăreți, avem un motiv.
Ce ne-a adus această dispoziție, această stare? Ce ni se pare că ne dorim și nu
avem, care este frustrarea pe care ne-am clădit comportamentul arțăgos? Ne
deranjează cumva vreo situație, vreo persoană, vreo atitudine, vreo nevoie
neîmplinită? De ce n-am vrea să înțelegem cum funcționează emoțiile noastre, ca
să nu le scăpăm de sub control? De ce n-am vrea să ne corectăm comportamentul
și să fim oameni echilibrați și maturi, stăpâni pe noi, siguri pe identitatea
noastră și să nu ne lăsăm purtați de toate toanele? Pentru că e o muncă. Pe
care nu vrem să o facem. Ne-am obișnuit așa și credem că e normal. Până la
urmă, toți au toane și dispoziții schimbătoare, este?</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Doar că nu trebuie să fie așa.
Cercetătorii și psihologii au dezvoltat de curând o scală a inteligenței
emoționale. S-a constatat că unii oameni, deși foarte inteligenți, întâmpină
destul de multe dificultăți în relații sau în circumstanțe care au de-a face cu
emoțiile. Capacitatea de-a ne ține sub control emoțiile se poate măsura. Emoția
apare în zonele inferioare ale creierului, cum ar fi amigdala, iar cunoașterea
apare în centrele cerebrale superioare. Astfel, emoția precedă, de obicei,
cunoașterea. De aceea trebuie să ne cunoaștem, să ne înțelegem, ca să știm de
unde provin emoțiile și, în cele din urmă, acțiunile noastre.</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Pe ”Pagina de
psihologie” am găsit o clasificare a emoțiilor, care sună așa:<br /></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Emoții primare: răspunsuri fie
adaptive – luptă, fugă sau îngheț pentru supraviețuire –, fie dezadaptative –
luptă, fugă sau îngheț care interferează cu supraviețuirea. <br /></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Emoții secundare: reacții la
emoțiile primare. De exemplu, rușinea și furia sunt, de obicei, reacții la
rănire. Emoțiile secundare tind să fie adverse și nedorite și interferează cu
funcționarea eficientă. <br /></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Emoții instrumentale: încercări de
manipulare a mediului. Plânsul pentru a evita pedeapsa așteptată este un
exemplu de emoție instrumentală.</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Fiecare emoție are
trei părți:<br /></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Gândurile noastre: idei sau imagini
care ne apar în minte atunci când simțim o emoție;<br /></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Senzațiile noastre fizice:
modificările fizice ale corpului (de exemplu, ritm cardiac crescut sau greață)
atunci când simțim o emoție;<br /></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Comportamentul nostru: acțiunea pe
care avem chef să o facem atunci când simțim o emoție.</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Căutăm emoții
pozitive, cum ar fi plăcerea, calmul, bucuria, și evităm emoții negative,
precum frica, anxietatea, durerea, jena și rușinea. Emoția dă sens
experienței noastre de viață și ne pregătește să acționăm. Începând din
copilărie, experiența se organizează în „scheme emoționale“ care includ
întotdeauna sentimente, tendințe de acțiune și, uneori, credințe. </span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Conștientizarea
emoțională este foarte importantă. Ea se realizează prin auto-observare. Se
poate ține un jurnal cu scopul de a ajuta la conștientizarea sentimentelor
automate. Unele persoane tind să evite și să nege că au sentimente puternice de
ură sau gelozie și încearcă să nu le recunoască din motive culturale și
religioase. Acceptarea este un ingredient cheie în terapia centrată pe
emoții. </span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><b><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Puterea
vulnerabilității</span></b></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Brene Brown a scris
câteva cărți foarte bune despre minte și suflet. În ”Puterea vulnerabilității”
arată cum putem ajunge în viață la mari realizări permițându-ne să fim
vulnerabili. ”Am descoperit (spune ea) că trebuie să ne lăsăm văzuți în
totalitate, să ne arătăm vulnerabilitățile. Să iubim din suflet,
chiar dacă n-avem nicio garanție.” E greu? Nu! E imposibil!</span></div><div style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Spune autoarea, în
timpul unui discurs: ”Curând, cam după 6 săptămâni de cercetare, am dat peste
un lucru nenumit, care mi-a dezvăluit relațiile într-un mod nemaiîntâlnit,
pe care nu-l înțelegeam. </span><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: EN-GB;">[</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">...] S-a
dovedit a fi rușinea. Rușinea e ușor de privit ca teama de rupere a relației. „E
ceva legat de mine, pe care dacă l-ar ști sau vedea oamenii, nu voi mai fi
demnă de o relație cu ei.” Vă pot spune despre ea că e universală, că toți
o simțim. Cei care nu simt rușine n-au empatie sau capacitatea de a
stabili legături. Nimeni nu vrea să vorbească de ea şi cu cât vorbești
mai puțin de ea cu atât mai mult o simți. La baza acestei rușini, a ideii
„nu-s suficient de bun” – toți știm sentimentul: nu-s destul de imaculat,
de slab, de bogat, de frumos, de deștept, de promovat –, la bază e o <b><i>chinuitoare
vulnerabilitate</i></b>, ideea că, pentru ca relația să se creeze, <b>trebuie
să permitem să fim văzuți cu adevărat</b>.” [...] dacă i-aş lua pe
toţi cei intervievaţi şi i-aş împărţi în oameni care au sentimentul
propriei valori – la asta se reduce: la sentimentul valorii de
sine, aceştia simt puternic iubirea şi ataşamentul – şi oameni care
se chinuie să-l aibă, care se întreabă dacă-s destul de buni. E o singură
variabilă care-i separă pe cei care simt puternic iubirea şi
ataşamentul de cei care se luptă pentru asta. Cei care simt puternic
iubirea şi ataşamentul <i>cred că sunt demni</i> să le
primească. Atâta tot. Sunt convinşi că merită. Pentru mine
partea grea – ce ne împiedică să creăm relații e teama că nu suntem demni
de ele – era ceva ce, personal şi profesional, simțeam că trebuie să
înţeleg mai bine. Aşa că am luat toate interviurile unde am găsit autoapreciere, unde
oamenii trăiau cu acel sentiment, şi le-am analizat doar pe acelea. Ce
aveau oamenii aceia în comun? </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: IT;">[</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">...] Primul cuvânt care mi-a venit în minte
a fost: cordiali. Sunt oameni deschiși, care îşi trag seva din propria
valoare. </span><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: EN-GB;">[</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">...]
Au în comun un sentiment al curajului. Vreau să diferențiez pentru voi
curajul şi vitejia. Curajul, la originea sa, a pătruns în limba
engleză din latinescul „cor”, care înseamnă „inimă”, şi definea
persoanele care acționează din toată inima. Acești oameni aveau curajul să
fie imperfecți. Aveau compasiunea necesară pentru a fi blânzi cu ei în
primul rând, apoi şi cu ceilalţi, pentru că nu putem simți compasiune
pentru alţii dacă nu ne tratăm pe noi înșine cu blândețe, şi în
sfârşit aveau o legătură. Şi – acum vine partea dificilă – ca rezultat al
autenticităţii erau dispuşi să renunţe la cine credeau că trebuie să
fie pentru a fi cine erau cu adevărat, ceea ce e obligatoriu pentru
crearea legăturii. Mai aveau în comun următorul lucru: (Curaj,
compasiune, legătură, vulnerabilitate.) <b><i>acceptau complet
vulnerabilitatea</i></b>. Erau convinşi că ceea ce-i face
vulnerabili, îi face frumoşi. Nu spuneau că vulnerabilitatea le e
comodă, dar nici nu spuneau că ar fi chinuitoare, cum auzisem despre
ruşine, în interviurile anterioare. Spuneau doar că e
necesară. Vorbeau despre disponibilitatea de a spune primii „te
iubesc”, despre disponibilitatea de a face ceva când nu ai nicio
garanţie, despre disponibilitatea de a aştepta telefonul
doctorului cu rezultatul mamografiei. Sunt dispuşi să investească
într-o relaţie care s-ar putea să meargă sau nu. Erau convinși că e ceva esențial. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: IT;">[</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">...] Ne amorțim
vulnerabilitatea. Trăim într-o lume vulnerabilă. Şi un mod de a-i face
faţă e să amorțim vulnerabilitatea. </span><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: EN-GB;">[</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">...] nu poți amorți selectiv emoțiile. Nu
poți spune: „Astea-s emoțiile rele: vulnerabilitatea, durerea, rușinea,
teama şi dezamăgirea. Nu mai vreau să le simt. Nu poți amorți sentimentele
dureroase fără să le amorțești şi pe celelalte. Nu poți amorți
selectiv. Amorțindu-le pe cele dureroase amorțim bucuria, recunoștința,
fericirea. Apoi ne simțim mizerabil şi ne căutăm țelul şi
sensul, apoi ne simțim vulnerabili [...] Şi totul se transformă
într-un cerc vicios periculos. Cred că trebuie să ne gândim de ce şi cum amorțim. Nu
trebuie să fie vorba de vreo dependență. Alt lucru pe care-l facem e să
transformăm orice e incert în certitudine. Religia a trecut de la „cred în
soartă şi mister” la certitudine. „Eu am dreptate, tu nu! Să
taci!” Atât. Să fie sigur. Cu cât ne temem mai mult, cu atât
devenim mai vulnerabili şi ne temem şi mai mult. </span><span lang="IT" style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: IT;">[</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">...] <i>Știți cum e descrisă învinovățirea
în cercetare? Un mod de a scăpa de durere şi disconfort.</i> </span><span lang="EN-GB" style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: EN-GB;">[</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">...] Ne prefacem că acțiunile
noastre nu-i afectează pe ceilalţi. Așa facem în viața personală, așa
facem și la muncă, fie că e sprijin financiar, accident petrolier sau
revocare, ne prefacem că acțiunile noastre n-au impact major asupra
altora. </span><span lang="FR" style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-ansi-language: FR;">[</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">...] Există
şi un alt mod de viaţă. Am descoperit că trebuie să ne lăsăm văzuți în
totalitate, să ne arătăm vulnerabilitățile. Să iubim din suflet,
chiar dacă n-avem nicio garanție. E foarte greu, şi v-o spun ca
părinte că e îngrozitor de greu. Să exersăm recunoștința şi bucuria
în acele momente oarecum terorizante când ne surprindem: „Pot să te iubesc
atât de mult?” „Pot să cred în asta cu atâta pasiune?” „Pot să fiu
neînfricat cu asta?” Doar să ne oprim şi, în loc să ne așteptăm la catastrofe, să
ne spunem: „Sunt doar profund recunoscător, pentru că a fi atât de
vulnerabil înseamnă a trăi.” La urmă şi poate cel mai important, e să fim convinși
că suntem suficienți. Când acționăm cu acest crez – „Sunt destul”
– încetăm să țipăm şi începem să ascultăm. Suntem mai buni şi mai
blânzi cu cei din jur şi cu noi înșine.”<br /><o:p></o:p></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></div>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%;">Bibliografie:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><a href="https://www.paginadepsihologie.ro/conexiunea-dintre-emotii-comportament-si-ganduri/"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">https://www.paginadepsihologie.ro/conexiunea-dintre-emotii-comportament-si-ganduri/</span></a><span class="MsoHyperlink"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><a href="https://www.youtube.com/watch?v=iCvmsMzlF7o">https://www.youtube.com/watch?v=iCvmsMzlF7o</a><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-81296600716318104772021-03-05T13:04:00.003+02:002021-03-05T13:04:45.194+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea a VII-a. Mintea<p> </p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Am
observat adesea tot felul de probleme ale sufletului la creștini. De la blocaje
la dependențe, de la emoții scăpate de sub control la rigiditate în gândire, de
la emoții negative la amărăciune și lista poate continua.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><b><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Gândurile
toxice. <o:p></o:p></span></b></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Joyce
Meier și Caroline Leaf au o serie de interviuri în care doamna Leaf spune: </span></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">”Oamenii cred că sunt controlați.
Unul dintre domeniile mele actuale de cercetare e conceptul de voință liberă.
Încerc să îi fac pe oameni sa înțeleagă că gândul e ceva real. Mulți oameni
cred că gândul e ceva abstract, ceva ce nu poate fi simțit sau atins. Totuși e
ceva real. Când te gândești, tu îți aduni amintiri in creier. Gândurile din
creierul tău arată ca niște copaci. Interesant e că un gând bun, bazat pe ceva
pozitiv, arată altfel decât un gând negativ. Gândurile toxice așa cum le numesc
eu, acele gânduri care îți vor afecta întregul corp, arată diferit și se
formează diferit. Procesul e același, dar acestea se formează cu o altă
cantitate de substanţe chimice, cu combinații chimice diferite. Deci, un gând
toxic arată altfel decât un gând bun, are mici spini. Imaginează-ți că un gând
arată ca un copac. Așa arată celulele nervoase din creierul tău și locul unde
sunt stocate toate amintirile tale, ca ramurile unui copac. Acesta e un gând
bun pentru că cel toxic are spini mici. Asta se datorează unui întreg proces
chimic. Alegi combinațiile chimice greșite și pe memoria ta cresc mici spini De
fiecare data când te întorci la acel gând toxic, acei mici spini își vor
expulza otrava, adică excesul de substanţe chimice, care va circula prin trupul
tău și te va îmbolnăvi. Aceste substanţe chimice urmează o ruta precisă. În primul
rând ele merg la inimă. Viața e în sângele tău, așa că ele încep prin a-ți
afecta inima.. Apoi trec la sistemul imunitar. Am studiat mici strategii
folosite de soldați și modul în care ele se aplică din punct de vedere chimic și
științific corpului uman. Din punct de vedere științific și chimic, în corpul tău
se duce o adevărată bătălie. Fiecare gând care vă trece prin minte are un efect
chimic incredibil de mare asupra corpului tău. Îți schimbă legăturile
neuronale. În 4 zile tu îți poți schimba rețelele neuronale.” În acord cu
cuvântul lui Dumnezeu, Dr. Leaf spune că toxicitatea gândurilor poate fi
schimbată. În Romani 12:2, Pavel ne oferă soluția: ”<span class="continut-verset">Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să
vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine
voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârșită.” Fii atent la gândurile
tale, vorbește din promisiunile lui Dumnezeu pentru tine și așa vor lua ființă.
Nu da atenție gândurilor toxice, înlocuiește răul cu binele. </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><a name="_Hlk65754779"><b><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Trăirea
conștientă</span></b></a><b><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Permite gândurilor să
apară în mintea ta dar nu le lăsa să-și facă cuib, dacă acel gând nu este unul
bun, căci te vei îndepărta de la momentul prezent în care este toată puterea
ta! Biblia spune ”De aceea, cum zice Duhul Sfânt: ‚<i>Astăzi</i>, dacă auziți
glasul Lui, nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii’” (Evrei 3:13). Noi
avem doar ziua de astăzi. Ieri - a trecut. Mâine - nu știm cum va fi sau <i>dacă</i>
va fi. Ne rămâne ziua de astăzi. Fă și tu ca ziua de astăzi să fie prima către
schimbarea ta. Ceea ce decizi și faci astăzi îți definește și modelează ziua de
mâine. Trăirea conștientă înseamnă să acorzi atenţie momentului prezent, conștient,
intenționat. Principala cauză a nefericirii noastre este dependența de
gândurile pe care le întreținem zilnic în spațiul conştienţei noastre, mai ales
cele negative. S-a descoperit că zilnic avem între 30 000 si 60 000 de gânduri.
Pur şi simplu nu ne putem opri din gândit! Şi asta nu ar fi deloc o problemă
dacă 90% dintre gândurile de astăzi nu ar fi aceleaşi sau foarte asemănătoare
cu gândurile de ieri! Majoritatea gândurilor noastre sunt repetitive, automate
şi inconștiente. Matei 6:19-21 ne spune: ”Nu vă strângeți comori pe
pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;
ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi
unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră,
acolo va fi şi inima voastră.” Inima (sau voința) urmează mintea. Analizează-ți
gândurile zilnice și ai să vezi unde se află comoara ta. Degeaba cerem -prin
rugăciuni fierbinți- prosperitate, liniște, iubire, dacă gândurile noastre sunt
opuse și gândim în termeni de sărăcie, deznădejde, neliniște şi desconsiderare!
Supravegherea gândurilor, practica stării de ‘mindfulness’, trăirea conștientă,
devine unicul mod prin care începem să primim ceea ce vine către noi ca şi
răspuns din partea lui Dumnezeu. De asemenea, Biblia spune că ceea ce semănăm,
aceea culegem. (Galateni 6:7). În Geneza 1:11, Dumnezeu instituie o lege, aceea
a rodului după soiul seminței: ”Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul
verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi
care să aibă în ei sămânța lor pe pământ.” Şi așa a fost.” E nevoie să conștientizăm
mereu ce încearcă mintea să facă. Este modul ei de operare. În momentul
în care nu suntem deloc conștienți de ceea ce ni se întâmplă, putem să urmărim
un gând din aproape în aproape, până ajungem să ne “trezim” după jumătate de
oră că am fost total absenți din realitatea curentă. Nu te-ai trezit niciodată
cu gândul dus departe, atât de departe, încât nu mai știi de unde ai plecat?
Trebuie să te chinui să derulezi firul înapoi ca să-ți amintești de unde ai
plecat!<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Primul pas este să devenim conștienți
de ce anume gândim. Conștientizează-ți gândurile, numește-le. Fă liste, notează
gândul, întreabă-te la ce-ți folosește, dacă nu cumva mai mult îți dăunează,
ține un jurnal, sunt atâtea metode! Învață să oprești îngrijorarea, fii
mulțumitor și antrenează-ți bucuria în asta. Fii prezent în orice faci, nu fii
cu gândul dus departe. Psihologii definesc starea de a trăi conștient drept o
stare în care atenția noastră nu este distrasă, fiind caracterizată de angajamentul,
concentrarea și dedicarea către ceea ce avem de realizat. Pentru că mintea noastră
nu are deprinderea de a fi conștientă, trebuie să o disciplinăm să devină
atentă, alertă, conștientă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Mindfulness implică
amintire, <b><i>dar nu înseamnă a locui în amintire</i></b> ci presupune să ne
amintim să ne reorientăm atenția şi conştientizarea asupra experienței curente
cu inima deschisă, în mod receptiv, mindfulness înseamnă conştientizarea experienței
prezente cu acceptare, să-ți cultivi acceptarea, să fii recunoscător pentru
momentul prezent, să înveți cum să simți clipa prezentă înseamnă să descoperi
savoarea imbatabilă a acestui moment. (citate din quantumcoaching.ro și damaideparte.ro)
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">A
trăi atent, conștient, este de dorit. Deși marte parte din timp îl petrecem cu
automatisme, de când ne trezim și mergem să ne spălăm pe dinți, până ne
așternem la somn seara, facem ceea ce trebuie făcut fără să dăm prea multă
atenție. ”Când începi să fii atent la tine, observi că, în diverse contexte, în
diverse situații de viață, faci lucrurile într-o anumită manieră, tot timpul la
fel. Pentru că ai fost atent la toate aceste contexte, dintr-o dată apare o
conștientizare: „Aha, ăsta este un tipar al meu!” Și, tot atunci, pot apărea și
întrebările: „Îl păstrez sau nu? Mă ajută sau nu?”. Conștientizările nu
pot fi învățate din cărți, ele vin foarte firesc, datorită atenției pe care o
exerciți asupra ta. În egală măsură, ești atent la ce este în jurul tău,
la ce se întâmplă în fiecare dintre relațiile tale, doar observând –fără
analiză, fără evaluare, critică, judecată și altele de acest fel- și așa apar
conștientizări despre viață.” (Zoia Zărnescu, interviu)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Intenția
este o dorință, un gând de a face ceva. Când începi să-ți conștientizezi lumea
gândurilor îți dai seama că ai unele planuri, unele nevoi, unele dorințe. Dar,
până să ajungi să le pui în practică, e drum lung. ”Să ai încredere în cine eşti
şi ce ai de făcut pe aici, să ai încredere în ceilalţi oameni – pentru că înțelegi
de ce se manifestă cum se manifestă, să ai încredere în existență – pentru că știi
că funcționează după niște legi valabile de când lumea. Dintr-o dată, cu
aceste înțelegeri, totul este mult mai simplu şi vezi cum funcționează
lucrurile: ai un gând-intenție, vrei să faci ceva, vrei să se întâmple ceva
benefic pentru tine şi pentru alţii, iar atunci când vezi că, zi după zi,
gândul ăsta curat se împlinește, poți să spui că trăiești conștient.” (Extras
din interviu Zoia Zărnescu – Inspire Magazine) <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><b><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Cât
timp trece de la intenție la conștientizare?<o:p></o:p></span></b></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Iată
că nu putem urmări firul gândurilor până acolo unde ne putem înțelege cortegiul
de consecințe. Unele comportamente nu ne plac, nici la alți oameni, nici la
noi. Dar cum ajungem să avem comportamente indezirabile? Dacă ați ascultat
interviul lui Caroline Leaf, ați aflat că orice gând fixat în memorie produce
efecte pe termen lung. Fiecare experiență trăită, fiecare lucru învățat,
fiecare relație, toate lasă urme ale trecerii lor în memoria noastră. Unele lucruri
ne străduim să le uităm, pentru că ne-au afectat. Dar ele nu dispar, rămân
îngropate adânc în memorie și ies la iveală atunci când un eveniment asemănător
are loc, dându-ne acea senzație de deja-vu. Mai ales dacă am crescut într-un
mediu în care nu am avut nici un cuvânt de spus, cu timpul voința ni s-a
”tocit” și am ajuns să nu mai credem că putem decide nici măcar în ce privește
viața noastră. De foarte multe dintre aceste gânduri ”uitate” nu suntem
conștienți și așa ajungem să trăim mecanic, prin acele automatisme despre care
vorbeam mai sus. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Urmăresc
un serial de comedie, ”Big bang theory” și în unul dintre ultimele episoade
văzut mi-a atras atenția un concept: de la intenție la faptă, de multe ori,
trece timp lung sau nu se mai pune intenția în aplicare. Amânarea nu e sinonim
cu răbdarea. E și mai rău când nici nu ne dăm seama de intențiile noastre, de
gândurile noastre, mai ales atunci când sunt rele.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Proverbul
spune: ”Ce poți face azi, nu lăsa pe mâine”. Biblia spune în Matei 23:23 </span></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">”pe acestea trebuie să le faceți,
şi pe acelea să nu le lăsați nefăcute.” Dar interpretarea obișnuită a oamenilor
spune cam așa: ”Ce poți face azi, lasă pe mâine, că poate nu mai trebuie făcut
sau poate face altul!” Am auzit fiecare expresia: ”intenția contează!”, nu? La
ce ne ajută? Probabil cel mai mare inamic al creșterii (în toate domeniile)
este amânarea. Sunt oameni care amână totul, oameni care amână doar lucrurile
care nu le plac și sunt oameni care rar amână un lucru.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Care sunt cauzele
amânării ?</span></i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"> Supraaglomerarea
sau suprasolicitarea cu sarcini, obiective, nevoi; lipsa de energie sau de
resurse: bani, timp; scuzele pe care ni le spunem “nu sunt suficient de bun, nu
sunt suficient de pregătit, etc.”; lipsa de claritate și priorități clare în
activități, obiective; credințele autolimitate: gen nu se poate, nu e important;
lipsa de informare sau cunoaștere a subiectului sau a ce presupune acțiunea
respectivă; lipsa unui mentor sau a cuiva care a atins acel obiectiv, a făcut
acea acțiune; fricile: de necunoscut, de moarte sau de durere, evitarea durerii;
lipsa de încredere și de stima de sine suficientă/sănătoasă; obișnuințele și
starea latenta a corpului/a minții de a intra în zona de confort; așteptarea de
condiții favorabile sau prielnice; dorim să realizăm totul dintr-o singură
lovitură. (citat din ”Cum să oprești amânarea”, Sebastian Bala.)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Cum să combatem
amânarea? </span></i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Fii
atent în primul rând la ceea ce îți spui și gândești despre acea acțiune. Poți
să rezolvi o problemă doar dacă o cunoști sau recunoști că ai o problemă. Iată
o strategie în 3 pași pe care dacă practici te ajută să nu mai amâni
activitățile: Împarte activitățile care se întind pe un timp îndelungat în
porțiuni mai mici de timp a câte 10-15-25 minute; stabilește priorități clare
și cu ce începi; stabilește când începi acțiunea și apucă-te imediat indiferent
dacă ești pregătit sau nu.<i><o:p></o:p></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Care sunt uneltele
tale prin care combați amânarea?</span></i><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">
O listă cu obiective scrise. O listă cu priorități clare. Un plan organizat de
acțiune. Un ceas. Fă acțiunea atunci când ai spus că o faci, indiferent că îți
place sau nu. Sfat practic: Faptul că ești ocupat toată ziua cu diverse
activități, nu înseamnă că ești și productiv. Poate pentru că ești prea ocupat
cu activități prea puțin valoroase, nu ai timp să faci acele activități cu
valoarea ridicată pentru tine și le tot amâni. Fă mai întâi acele activități
importante și valoroase pentru tine. Oricum, nu ai timp să faci totul și asta
pentru că nu tot ceea ce îți propui e neapărat important.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Mintea omul poate fi
cel mai bun prieten al lui sau cel mai mare dușman. Dar, dacă ne asigurăm că
mintea noastră este schimbată după cuvântul lui Dumnezeu, că a dobândit
principii sănătoase de trăire, că înțelege modul de funcționare al sufletului
și care este diferența între suflet și duh, avem toate șansele să trăim din
belșug, conștient, în prezent, lăsând trecutul în trecut și îndreptându-ne spre
viitor cu încredere. În cuvântul lui Dumnezeu găsim manualul de funcționare al
omului, găsim îndreptarul pentru o viață împlinită și eficientă, găsim tot ce
avem nevoie să trăim neinfluențați de oameni sau de circumstanțe. Petru ne
îndeamnă să trăim duhovnicește, dacă am auzit chemarea lui Dumnezeu și să ne
străduim ca prin faptele noastre, oamenii să știe că suntem creștini: ”De
aceea, dați-vă şi voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră
fapta..” (2 Petru 1:5)<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%;">Bibliografie:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><a href="https://www.damaideparte.ro/descoperiri/trairea-constienta-si-beneficiile-acesteia-asupra-rezultatelor-noastre/"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;">https://www.damaideparte.ro/descoperiri/trairea-constienta-si-beneficiile-acesteia-asupra-rezultatelor-noastre/</span></a><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><a href="https://www.quantumcoaching.ro/mindfulness-trairea-constienta"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;">https://www.quantumcoaching.ro/mindfulness-trairea-constienta</span></a><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><a href="https://productivi-tea.com/tag/constientizare/"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;">https://productivi-tea.com/tag/constientizare/</span></a><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><a href="http://www.inspire-magazine.ro/cum-sa-iti-constientizezi-si-sa-iti-depasesti-tiparele/"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;">http://www.inspire-magazine.ro/cum-sa-iti-constientizezi-si-sa-iti-depasesti-tiparele/</span></a><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><a href="https://www.youtube.com/watch?v=VJ1Kh7YhkbU"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;">https://www.youtube.com/watch?v=VJ1Kh7YhkbU</span></a><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><a href="https://www.sebastianbala.ro/cum-sa-opresti-amanarea-sebastianbala-ro/"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; line-height: 107%;">https://www.sebastianbala.ro/cum-sa-opresti-amanarea-sebastianbala-ro/</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 14.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></p><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"></span><p></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-37350829895246620362021-03-03T19:01:00.001+02:002021-03-03T19:01:30.070+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea a VI-a. Sufletul creștinului născut din nou<p> </p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dacă
în zona literaturii ezoterice, de dezvoltare personală, psihologie există mii
de titluri despre cum să primești vindecare, cum să afli cine ești, cum să
crești în maturitate și în inteligența emoțională, în zona literaturii creștine
sunt foarte puține astfel de cărți. Și nu înțeleg de ce. Cum a ajuns sufletul
omenesc să fie tratat ca și inexistent? <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Pot
numi câteva cărți care mi-au folosit foarte mult și am câțiva autori preferați
de la care am avut foarte multe de învățat. Cred că pe primul loc în
preferințele mele stă Lloyd Douglas. Primele trei cărți ale lui pe care le-am
citit sunt ”Obsesia”, ”Parada” și ”Obstacole”. Minunate, profunde, te trimit
direct la Biblie și la autorul ei. Larry Crabb are câteva cărți grozave, de
asemenea. ”Înțelegând oamenii” este pe primul loc în topul meu. Psiholog ca
formare, și-a dat seama că psihologia separată de credință nu face prea mulți
bani și s-a întors la Dumnezeu după ce a străbătut o perioadă de scepticism.
”Schimbare lăuntrică” și ”Vise năruite” sunt alte două comori literare. Apoi,
în zona vindecării sufletești, mai sunt cei </span></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">trei autori: </span><a href="https://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?au=113629" title="Frank Minirth"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Frank
Minirth</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">, </span><a href="https://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?au=113630" title="Robert Hemfelt"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Robert
Hemfelt</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">, </span><a href="https://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?au=113631" title="Paul Meier"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Paul Meier</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">, cu prețiosul volum ”Labirintul
codependenței”, urmat de un manual aplicativ extraordinar. Excelent pentru cei
interesați, este volumul ”Vindecare prin eliberare” al lui Peter Horrobin,
foarte practic pentru consilierii creștini și nu numai. Nu pot lăsa afară din
lista mea seria lui Joyce Meier, ”Vorbind deschis despre.....”, care tratează
probleme ca îngrijorarea, stresul, singurătatea, nesiguranța, frica,
descurajarea. Martyn Lloyd_Jones are câteva titluri foarte bune, ”Depresia
spirituală”, ”Trezirea”, ”Încercarea credinței”, foarte clare și care fac
legătura între sufletul omului și duhul lui, ca să înțeleagă oricine că lupta
asta este normală, reală și se duce la biruință, dacă este dusă corespunzător.
”Cele două fețe ale dragostei” scrisă de Garry Smalley și John Trent,
”Fascinanta aventură a dragostei” de Ed Wheat, ”Cele cinci limbaje ale iubirii”
de Gary Chapman și ”Taina căsătoriei” de Mike Mason sunt de asemenea
preferatele mele în domeniul relațiilor, dar și al descoperirii personale. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Poate fi doar o părere
personală, dar dacă un creștin nu se educă în acest domeniu, are toate șansele
să devină un bigot cu capu-n nori, desprins de viața de aici, de pe pământ,
ascet cu forța, cu o viață limitată și ”superioară”, la nasul căruia n-ajungi
nici cu prăjina, greu de suportat, care va afla când va pleca de pe acest
pământ c-a existat viață și înainte de moarte. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">De ce un creștin n-ar
știi cine este, ce temperament și ce tip de personalitate are, de ce n-ar fi
preocupat de sufletul lui, ca să-și poată înțelege și controla felul de-a fi?
Știați că există o carte ”Învingând temperamentul prin Duhul Sfânt”, de Tim
LaHaye, o carte foarte bună care vă poate ajuta să vă cunoașteți, să vă
înțelegeți, să-i înțelegeți și pe alții și să vă cizelați comportamentul greșit?
Ca și în ”Cele două fețe ale dragostei. Fermitatea și tandrețea” în care
autorii pun pe tapet cele patru tipuri de temperament principale, de asemenea
recomandă echilibru chiar dacă se spune că temperamentul este înnăscut și nu se
schimbă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Spune psalmistul: ”<span class="continut-verset">Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este
sprijinul sufletului meu!” (Psalmul 54:4). În relația personală cu El, Dumnezeu
ne dă revelație personală zilnic, acea pâine de toate zilele, cum spune Biblia,
dar câți creștini primesc acea mană din cer zilnic? Câți o cer, de fapt, pentru
că dacă ar cere-o ar primi-o! Pe lângă asta, eu am considerat necesar să mă
educ, să înțeleg oamenii, așa cum spune Crabb, să țin cont de experiența
acestor autori și de studiile lor de-o viață, să iau din toate numai ce este
bun pentru mine și să cresc în maturitate și în credință. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Așa
cum un om care n-a experimentat nașterea din nou nu poate vorbi despre acest
fenomen, nici un om care n-a experimentat relația cu Dumnezeu nu poate vorbi
despre ce nu cunoaște. Eu cred că nu este nimic nou sub soare și Dumnezeu ne dă
suficiente resurse să putem să creștem și să ne maturizăm, să zidim pe temelia
pusă de Cristos și de cei care au zidit după El. Niciun om nu știe totul,
fiecare are nevoie de educare și este bine când avem atâtea materiale la
dispoziție care să ne ajute în creșterea noastră și-n umblarea noastră pe acest
pământ. Dacă afirmăm că suntem născuți din nou și avem o relație personală cu
Dumnezeu, atunci am primit și Duhul Sfânt care ne spune ce e bine și ce e rău.
Avem roada Duhului și darurile Lui, printre care este și darul deosebirii
duhurilor. Așa că nu putem greși când alegem ce să facem, cum să trăim, ce să
citim. Greșim doar când ne comparăm cu alții, când credem că experiența altora
ni se potrivește mănușă, sau că experiența noastră se poate aplica altora, când
luăm o viziune care ne gâdilă urechile și încercăm să ne-o însușim, când urmăm
orbește un lider sau altul, o doctrină sau alta. Dar, atâta vreme cât Dumnezeu
este în controlul vieții noastre, nu putem greși. <o:p></o:p></span></span></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-44895743169873045832021-03-02T15:32:00.000+02:002021-03-02T15:32:18.801+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea a V-a. Omul are un suflet sau este un suflet?<p> </p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Chiar dacă în viața de
zi cu zi experimentăm multe lucruri legate de trup, care trebuie hrănit, care
muncește și obosește, care trebuie îngrijit și așa mai departe, destul de
devreme în viață realizăm că este ceva dincolo de trup, că nu avem doar acest trup,
ci mai este ceva pe lângă el, dincolo de el. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">În cartea Genezei 2:7
citim: ”<span class="continut-verset">Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului,
i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un
suflet viu.”<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="background: white; color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-color-alt: windowtext;">Sufletul omenesc este în centrul identității personale
a unei ființe omenești. Așa cum a spus C.S. Lewis: „Nu ai un suflet. Ești un
suflet. Ai un trup." Cu alte cuvinte, identitatea personală nu se bazează
pe a avea un trup, ci este necesar un suflet. În mod repetat în Biblie oamenii
sunt numiți „suflete".</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="background: white; color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-color-alt: windowtext;">Există adesea confuzie între duhul și sufletul
omului. În anumite locuri, Scriptura pare să folosească termenii
interschimbabil, dar în mod sigur există o deosebire subtilă. Altfel cum ar
putea Cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă „până acolo că desparte sufletul și
duhul" (Evrei 4.12)? Când Biblia vorbește despre duhul omului, de obicei
vorbește despre o forță lăuntrică care animă omul într-o direcție sau alta. În
mod repetat e prezentat ca un imbold, o forță dinamică (de exemplu în Numeri
14.24).</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"> “Ce-i
folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar
putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (<em>Marcu 8, 36-37</em>)<span class="continut-verset"> </span><span style="background: white; color: black; mso-color-alt: windowtext;">(</span></span><a href="https://www.gotquestions.org/Romana/omenesc-sufletul.html"><span style="background: white; font-family: "Times New Roman",serif;">https://www.gotquestions.org/Romana/omenesc-sufletul.html</span></a><span style="background: white; color: black; font-family: "Times New Roman",serif; mso-color-alt: windowtext;">)</span><span style="background: white; font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Tema sufletului a
preocupat cu intensitate, de-a lungul secolelor, atât știința, cât şi
filozofia. Un doctor american susține că sufletul ar cântări 21 de grame, iar
alți oameni de știință sunt convinși că au dovada că sufletul chiar există. În
anul 1907, doctorul american Duncan McDougal din Haverhill,
Massachusetts, a cântărit trupurile a șase pacienți bolnavi de
tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă părăsirea sufletului în
momentul morții are vreun impact asupra greutății corporale. În urma acestui
experiment, echipa de cercetători condusă de McDougal a stabilit că în momentul
morții fiecăruia din cei 6 subiecți umani, greutatea corporală a acestora a
scăzut, invariabil, cu 21 de grame. Doctorul a repetat experimentul pe 15
câini, la care nu a înregistrat nici o schimbare de greutate în momentul
morții. Teoriile lui McDougall au fost abordate în filmul „21 de grame“. În
1988, o serie de alte experimente conduse de revista „Noetic Science” au dus la
concluzia că sufletul uman are 0,01 grame. Cercetările au fost efectuate de
specialiști germani care au cântărit mai mult de 200 de pacienți muribunzi,
înainte şi după moartea lor. Când cercetătorii moderni vorbesc despre suflet în
afara acestui context cultural şi psihologic, în general, tratează termenul de
suflet ca un sinonim poetic pentru minte. Cartea lui Francis Crick (laureatul
premiului Nobel pentru descoperirea structurii moleculare a ADN-ului),
„Uluitoarea Ipoteză“ (1994), spre exemplu, are subtitlul „Știința caută
sufletul“. Crick susține că cineva poate învăța tot ce se poate cunoaște despre
sufletul uman prin studierea funcționării creierului uman. Depinzând astfel de
credințele cuiva privind relația dintre suflet şi minte, descoperirile în
neuroştiinţă pot fi relevante în înțelegerea sufletului. Știința a făcut de
atunci numeroase progrese în domenii ce permit evaluarea dovezilor care
contestă sau atestă existența sufletului. Perspectiva creștină asupra
sufletului este bazată atât pe învățăturile Vechiului, cât şi ale Noului
Testament. După învățătura creștină, sufletul este o substanță reală, vie,
imaterială sau spirituală şi nemuritoare. El străbate prin trupul material şi
este legat de el, dar transcende materialitatea trupului. Omul este „cineva“ nu
numai „ceva“, tocmai datorită sufletului său. Omul este cineva prin acest
substrat înzestrat cu conștiința şi cu capacitatea de reacții conștiente şi
libere. Sufletul omului, nu-l putem defini în esența lui, ci îl putem doar
descrie în manifestările lui, ca fapt esențial care face pe om un
subiect conștient şi voluntar, unic şi de neînlocuit.<span style="background: white; color: black; mso-color-alt: windowtext;"> Dar studiind felul în care
cuvântul <i>suflet</i> este folosit în Scriptură, putem ajunge la
câteva concluzii. Exprimat simplu, sufletul omenesc este partea unei persoane
care nu este de natură fizică. Este partea fiecărei ființe umane care rămâne
veșnic, după ce trupul experimentează moartea. </span><span style="background: white;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">(</span><a href="https://adevarul.ro/locale/turnu-severin/ce-este-fapt-sufletul-omului-cantareste-teoriile-oamenilor-stiinta-invatatura-crestina-despre-suflet-1_553aa3e7cfbe376e3585a3e9/index.html"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">https://adevarul.ro/locale/turnu-severin/ce-este-fapt-sufletul-omului-cantareste-teoriile-oamenilor-stiinta-invatatura-crestina-despre-suflet-1_553aa3e7cfbe376e3585a3e9/index.html</span></a><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">N-am pretenția să fac
o analiză a sufletului, nici din punct de vedere a alcătuirii lui din rațiune,
simțire și voință, nici din punct de vedere al etimologie cuvântului (care vine
din latinul suflitus – suflare). Dicționarul numește suflet totalitatea
proceselor afective, intelectuale<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și
voliționale ale omului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="isus"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">În Evanghelia
după Ioan aflăm că, prin credință, putem primi o naștere nouă, din Duh și
astfel ne împăcăm cu Dumnezeu: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă</span></span><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"> </span></span><span class="isus"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">nu se naște cineva
din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3:5)</span></span><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Deși
oamenii care cred în jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus ”sunt socotiți neprihăniți,
fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos
Isus.” (Romani 3:24), iar </span>”...</span><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"> tuturor celor ce L-au primit,
adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui
Dumnezeu;</span></span> <span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">născuți nu din sânge, nici din voia firii lor,
nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu</span>” (</span><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Ioan
1:12.13</span>), </span><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">în <span class="continut-verset">1 Petru 1:9 citim: ”veți dobândi, ca sfârșit al
credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre.” Pavel spune filipenilor: ”Astfel
dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până
la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de
faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.” (Filipeni 2:12) Iată, aici aflăm
că avem și noi câte ceva de făcut în ceea ce privește sufletul nostru.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span class="continut-verset"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">În
biserici auzim mereu vorbindu-se despre nașterea din nou și mântuire. Ni se
spune că trebuie să avem grijă de sufletele noastre, că altfel mergem în iad.
Dar, din păcate, în foarte puține biserici se tratează problemele sufletului.
Odată născut din nou, creștinului i se predică teorie, fără să i se spună cum
să aplice practic ceea ce aude. Nu e de mirare că bisericile noastre sunt atât
de slabe, atât de duplicitare, atât de firești. Omul este tratat ca și cum după
nașterea din nou ar trebui să plutească pe norișori, ca un îngeraș, să ignore
complet viața dinainte, să se poarte ca și cum s-ar fi născut și ar fi crescut
direct în banca din biserică. De cele mai multe ori, relația creștinului cu
pastorul/liderii săi se rezumă la predica pe care o aud duminica. Dacă ne uităm
la cei trei ani și jumătate de slujire ai Domnului pe pământ, vedem că a fost nedezlipit
de ucenicii Săi. N-am pretenția ca și acum să fie la fel, dar mi-ar plăcea ca
pastorii să fie mai apropiați de congregație, să fie mai interesați de viața și
problemele oamenilor, să nu se mulțumească cu predica pe care le-o servesc
duminica. Dar despre astea, în partea următoare. <o:p></o:p></span></span></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-84068863286064118952021-03-02T08:38:00.001+02:002021-03-02T08:38:06.627+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea a IV-a. Să stai drept într-o lume strâmbă<p style="text-align: justify;"> <span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;">Pastor Dee spunea
deunăzi că trăim într-o lume ciudată, de parcă am fi în ”zona crepusculară”.
Făcea o comparație cu ceea ce simți atunci când zbori la distanță mare și te
confrunți cu diferența de fus orar. Când vine timpul de masă sau mers la somn
în zona din care ai plecat, trupul tău obișnuit cu ritmul acela, se simte
îmboldit să-și urmeze obiceiul. Dar acolo unde te afli acum e zi, nu-i vremea
de mers la culcare, nu-i vremea de masă! Iar, dacă stai mai mult acolo, începi
să te obișnuiești cu ritmul nou și când te întorci acasă o iei de la capăt. Tot
dezorientat ești, tot ai senzația că plutești...că nu știi pe ce lume te afli!
O altă pildă pe care ne-a dat-o, foarte actuală, de altfel, este aceea că,
uneori, în viață te simți ca într-o mulțime mare și compactă, care merge într-o
direcție anume. Dacă tu vrei să mergi în direcția opusă, chiar dacă reușești să
te întorci spre direcția în care vrei să mergi, tot valul mulțimii te va purta
încotro merge ea! Lumea de azi se schimbă rapid. Iar noi trebuie să trăim așa
cum spunea Pavel corintenilor, prin înțelepciunea lui Dumnezeu descoperită în
Duhul Său, prin care trebuie să trăim zi de zi, clipă de clipă. Trebuie să fim
ca acel șofer sau pilot profesionist care știe exact când trebuie să schimbe
direcția de mers, când să se ferească de obstacolele care-i ies în cale. În
Efeseni capitolul 5, într-un context în care se descrie modul de viață al
lumii, Pavel ne sfătuiește să răscumpărăm timpul, să înțelegem care este voia
lui Dumnezeu, ca s-o trăim. Asta înseamnă să trăim cu Dumnezeu în inimă, cu
capul pe umeri și mulțumitori pentru tot ce avem și suntem.</span></p>
<span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-fareast-language: EN-US; mso-fareast-theme-font: minor-latin;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%;"> Ceea ce ne-a adus până
aici, ne va duce și mai departe. Ce te-a adus până aici? Trecutul tău, traumele
tale, ADN-ul strămoșilor tăi? Dacă așa este, atunci să știi că mai este
speranță, pentru că ”<span class="continut-verset">toate lucrurile lucrează
împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce<span style="box-sizing: inherit;"> sunt chemați după planul Său.</span></span>”
(Romani 8:28) și că toate-s posibile pentru cel ce crede (Marcu 9:23). Ce crezi
tu? În ce crezi? Crezi că trecutul tău te-a făcut ceea ce ești? Sau crezi că
acest lucru se poate schimba? Crezi că, dacă părinții tăi n-au reușit mare
lucru în viață și tu ești condamnat să trăiești la fel? Sau crezi că ai un
Dumnezeu care poate orice, dacă-I ceri? Întrebarea este, Îi ceri oare ceva? Sau
te resemnezi să trăiești ca un învins? Ai încercat până acum să faci ceva cu
viața ta, ca să conteze? Dacă ai încercat și ai eșuat, de unde ți-ai luat
puterea și resursele? Până acum ai crezut în ”puterea minții” (autosugestiei)
sau crezi că este un Dumnezeu care te poate ajuta? ”Căci cine se apropie de
Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplătește pe cei ce-L caută.</span>”
(Evrei 11:6) Dacă n-ai făcut-o până acum, încearcă. Ai să rămâi surprins de
ceea ce poate El să facă. Lumea numește această atitudine slăbiciune, spune că
acești oameni sunt slabi și au nevoie de o ”cârjă” pe care să se sprijine,
pentru că nu se pot ține pe picioare singuri. Dar Biblia numește aceasta <b><i>credință</i></b>.
Acea credință care este venită tot de la El și fără de care este cu neputință
să-I fim plăcuți Lui (Evrei 11:1, 6). Asta nu înseamnă că, dacă nu credem, El
nu ne iubește! El ne iubește și atunci. Dar nu poate lucra în viața noastră
transformare, restaurare, vindecare, propășire, biruință, dacă nu credem. El
vrea ca noi să dorim să-L ascultăm și să alegem voia Lui, nu ne-a făcut roboței
sau clone care să fie manevrați de sfori, ca o păpușă de lemn. Nu v-ați
întrebat de ce unora le merge mai bine ca altora? Sau de ce unii, care nu par
să fie oameni de succes, sunt oameni simpli, dar au așa o pace și o bucurie de
a trăi? Dumnezeu face diferența în viața omului. Ești conștient/ă de asta? Dacă
până acum nu te-ai gândit la așa ceva, poate este timpul să începi să te
gândești. Poate ar trebui să îți deschizi puțin orizontul spiritual și să
începi să crezi. Să crezi că este Cineva care te iubește, care îți vrea binele,
care te vrea întreg, sănătos și fericit, care vrea să ai o viață din belșug, să
fii o epistolă vie pentru cei din jurul tău. Ăsta este succesul. ”Domnul te va
face să fii cap<span style="box-sizing: inherit;">, nu coadă; totdeauna vei fi
sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului
Dumnezeului tău, pe care ți le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini</span>
şi nu<span style="box-sizing: inherit;"> te vei abate nici la dreapta, nici
la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astăzi...” (Deut. 28:13,14)
Aceasta este promisiunea Lui pentru cei ce-L cred pe cuvânt. N-ai vrea să te
numeri și tu printre ei? </span></div></span>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-57122711074693879762021-03-02T08:36:00.004+02:002021-03-02T08:36:58.486+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea a III-a. Scrie promisiunea pe tăbliță, ca să fie mărturie<p style="text-align: justify;"> <span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;">Habacuc 2:2 spune: ”Domnul
mi-a răspuns şi a zis: „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată
citi ușor!” Iar în Isaia 30:8, cuvântul lui Dumnezeu spune același lucru:</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;">„Du-te acum”, zice Domnul, „de
scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță şi sapă-le într-o carte, ca
să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci.” Scrie
viziunea vieții tale și pune-o înaintea ochilor tăi pentru a fi focalizat în
permanență asupra realizării ei. </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;">Astfel,
Biblia</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;"> spune că noi trebuie să învățăm să ne identificăm viziunea,
dorințele și să le punem pe o tablă, în cazul nostru pe o listă, o hârtie. Când
scrii o listă, pe care să o faci în credință, cu obiectivele tale, cu dorințele
tale, cu prioritățile tale, cu proiectele tale, le vezi, le citești, le ai în fața
ochilor în fiecare zi, ca să știi cum să te rogi și ce să faci. Atenție: </span><b style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;">aceste
lucruri trebuie să fie în acord cu ce vrea Dumnezeu să împlinești în viața ta</b><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;">.
Altfel, te aliniezi </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;">fruntașilor
veacului acestuia, care vor fi nimiciți (1 Cor. 2:6).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif;">În lumea de azi sunt pline bibliotecile de cărți cu titlul ”XYZ...
pentru idioți/tonți (dummies în engleză)”
(în care acea carte te învață să faci orice); 1,2,3,n,x.. reguli ca să ai
succes; etc. Toate aceste ”manuale” chiar pot fi scrise la inspirație divină,
dar asta nu este o garanție că acele reguli vor funcționa și pentru tine. Viața
ta e unică, chemarea ta e unică, viziunea ta e unică, așa că și ”cartea vieții
tale” va fi unică. Dumnezeu nu a creat clone. A creat ființe unice, într-o
diversitate care este proprie creației divine.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-align: left;">Ca să urmez acest ”trend” spiritual care a urmat
anului ”covid”, am</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-align: left;"> pus și eu pe listă după Anul Nou tot ceea ce-mi doresc să împlinesc în
perioada care urmează, voi face un afiș, ca să mă pot ruga și pentru să pot
bifa ceea ce se va împlini. Uneori, în condiții ca acestea, este necesar un
imbold suplimentar pentru a ne trezi din amorțeală și a ne reporni motoarele. Dacă
Dumnezeu te inspiră să te rogi pentru un lucru, trebuie să știi că acel lucru
poate deveni realitate. Perseveranța în rugăciune este dovada că îți pasă de
anumite lucruri. Dacă nu perseverezi, dacă nu revii asupra unor lucruri în
rugăciunile tale, înseamnă că nu mai sunt importante pentru tine. Dacă nu știi
ce să faci, dacă ai ajuns să stagnezi în viața ta spirituală (și nu numai),
dacă lâncezești, să știi că Dumnezeu nu S-a oprit din activitate! El lucrează
și acum, chiar dacă tu nu poți vedea deocamdată acest lucru. Dacă pare că
timpul s-a oprit în și nu se mai întâmplă nimic, poate că trebuie să te apropii
mai mult de Dumnezeu. Dacă nu mai auzi nimic proaspăt și relevant de la El,
poate e zgomot prea puternic în mintea ta. Dacă nu ai pace, dacă nu ai bucurie,
probabil sufletul tău e frământat de lucrurile firii, ești agățat de trecut sau
ești afectat de nemulțumiri și frustrări, iar izvorul de pace din tine este
firav pentru că nu-i mai dai atenția cuvenită. </span></p>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-41128276285996313502021-03-02T08:35:00.002+02:002021-03-02T08:35:36.894+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea a II-a. Ceva nou, care e gata să se întâmple pentru prietenii lui Dumnezeu<p> <span class="continut-verset" style="text-align: justify; text-indent: 1cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Trăim
timpuri interesante. Timpuri în care versetele din </span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify; text-indent: 1cm;">Isaia 43 ”Iată, voi face ceva nou
și-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin
pustie și râuri în locuri secetoase. Nu vă mai gândiți la ce a fost mai
înainte și nu vă mai uitați la cele vechi!” (versetele 19 și 18) - par extrem
de relevante și actuale. Când totul pare pierdut, mort, uscat, fără viață,
Dumnezeu restaurează, învie, recuperează pentru noi. Ceva nou este pe cale să
se întâmple!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Dumnezeu a descris
relația Sa cu Avraam: „<i>Avraam, prietenul Meu</i>” (Isaia 41:8). La fel şi
Noul Testament ne spune: „Avraam a crezut pe Dumnezeu…şi el a fost numit
„prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23). Isus Își numește ucenicii <i>prieteni</i>.
Faptul că Dumnezeu i-a numit pe acești oameni prietenii Săi, pare ceva dincolo
de înțelegerea omenească, dar cu cât mai mult ne apropiem de Cristos, cu atât
mai mare devine dorința noastră de a trăi plenar în prezența Sa, ca să
înțelegem gândurile Lui și planurile Lui cu privire la noi. Avram a fost un om
ocupat, avea multe responsabilități și o familie mare. Dar, în ciuda tuturor
acestor lucruri, Avram a găsit timp pentru relația cu Dumnezeu, El a fost o
prioritate pentru Avram. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 1.0cm;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;">Cunoști tu gândurile
lui Dumnezeu pentru tine? Ieremia 29:11 spune că ”<span class="continut-verset">Căci Eu știu gândurile pe
care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de
nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Proorocii lui Dumnezeu din
vechime au avut o relație specială cu Dumnezeu. Prin Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu, ei primeau instrucțiuni și revelații directe, pe care le dădeau mai
departe poporului. Azi trăim vremuri de har, în care fiecare creștin născut din
nou are Duhul Sfânt și capacitatea de a auzi direct de la Dumnezeu planurile
Lui cu privire la viața noastră. </span>În epistola după Iacov găsim
scris: ”Nu aveți pentru că nu cereți” (Iacov 4:2). Odată cu nașterea din
nou, creștinul primește în inima lui și viziunea de la Dumnezeu pentru viața
nouă pe care a primit-o. Te rogi tu pentru lucrurile pe care ți le dorești în
viață? Știi care este viziunea pe care ți-a dat-o Dumnezeu? Care sunt planurile
Lui pentru viața ta, știi? Osea 4:6 spune ”Poporul Meu piere din lipsă de
cunoștință.” <o:p></o:p></span></p>
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"> Înțelepciunea
lumii este contrară înțelepciunii lui Dumnezeu. Dacă citim cu atenție capitolul
2 din prima epistolă către Corinteni, aflăm că lucrurile lui Dumnezeu pot fi
cunoscute numai prin Duhul lui Dumnezeu. Dar atunci când, asemeni profeților
din vechime, cunoaștem lucrurile lui Dumnezeu de la El, Dumnezeu va face
imposibilul posibil. ”Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți
este o <i>înțelepciune, dar nu a veacului acestuia</i>, nici a <a name="_Hlk65513460">fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți</a>.
Noi propovăduim <i>înțelepciunea lui Dumnezeu</i>, cea tainică şi ținută
ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
şi pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci,
dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar, după cum
este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit
şi la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit
Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” <i>Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit
prin Duhul Său</i>. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale
lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului,
afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște
lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi <i>noi n-am primit duhul
lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu</i>, <i>ca să putem cunoaște
lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.</i>”</span>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-89193885347271091482021-03-02T08:34:00.001+02:002021-03-02T08:34:28.699+02:00Seria ”Împrospătează-ți viziunea”. Partea I. Un viitor și o nădejde, în ciuda circumstanțelor<p> <span style="font-family: times; font-size: medium;"><span style="text-align: justify; text-indent: 1cm;">Anul 2020 va fi mereu
amintit ca ”anul covid”. Dar, pe lângă toate minusurile, acest an ne-a dat
prilejul de a ne analiza, de a ne cerceta, de a ne reinventa. Omul este o
ființă adaptabilă. Știu asta atât din proprie experiență cât și din experiența
celor din jurul meu. Ocazia pe care ne-a oferit-o pandemia este una destul de
rară: ocazia de a ne privi cu un ochi critic, obiectiv, de a ne măsura după
ceea ce spunem că știm și credem. Dumnezeu nu ne măsoară numai după realizările
noastre, dar urmașului lui Cristos i se măsoară credincioșia după fapte. Mai
spune Dumnezeu că El ne dă un viitor și o nădejde, că dorește să avem viață și
nu orice fel de viață, ci viață din belșug. Dacă Dumnezeu n-ar vrea să-L
reprezentăm cu cinste pe acest pământ, ne-ar lua la El imediat după nașterea
din nou. Dar rămânem aici încă o vreme ca să fim epistole vii, așa cum spune
Pavel către cei din Corint: ”</span><span class="continut-verset" style="text-align: justify; text-indent: 1cm;">Voi sunteți
epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toți
oamenii. (2 Cor. 3:2”)</span></span></p>
<span class="continut-verset"><span style="line-height: 107%;"><span style="font-family: times; font-size: medium;">La începutul umblării cu Dumnezeu, atunci când experimentăm acea
dragoste dintâi, suntem plini de râvnă, nu mai vedem și nu mai auzim nimic în
afară de Dumnezeu, dar apoi ne pierdem entuziasmul - dacă lucrurile nu merg cum
vrem noi - și sfârșim în fire, dacă nu suntem atenți. Pentru mine, anul 2020 a
fost un an al trezirii, un an al împrospătării viziunii, principiilor după care
îmi conduc viața. Am constatat un lucru important: dacă te lași distras de
lucrurile lumii, pierzi din vedere ce e mai important. Oamenii aleargă în
stânga și-n dreapta în căutare de relevanță. Parcă, măcar din când în când,
ne-aducem aminte că am vrea să lăsăm ceva în urmă după trecerea noastră pe
acest pământ. Nu știu cum sunteți voi, dar eu, din când în când, de regulă la
trecerea dintre ani, îmi scriu o listă cu lucruri de făcut în anul care începe
și fac o analiză a anului care a trecut. În anii trecuți, când mi-am afișat
așteptările, viziunea și dorințele mele pe frigider, am constatat credincioșia
lui Dumnezeu an după an, am constatat că ce-a pus pe inima mea s-a împlinit.
Dar am mai constatat un lucru: Dumnezeu este un Dumnezeu al restaurării. Cu ani
în urmă, la o conferință la Chișinău cu tema ”Fără limite, fără granițe”, Don
Clowers a amintit participanților că lui Dumnezeu Îi pasă chiar și de dorințele
noastre. Spunea atunci acest om al lui Dumnezeu (care este acum destul de
înaintat în vârstă) că în tinerețe avusese foarte multe dorințe și planuri, pe
care, cu timpul, luat de valul vieții, le-a uitat pe-un ”raft” și s-au prăfuit
acolo. Acum (în momentul conferinței), ne spunea că Dumnezeu i-a amintit de
toate acele lucruri uitate și le-a adus la viață. Cu umor, ne povestea cum a
început să le ”dea jos de pe raft” și să le împlinească, rând pe rând. De
curând și pastorii noștri ne-au amintit de acest lucru: că lui Dumnezeu îi pasă
atât de mult de noi, încât vrea să readucă la viață tot ce am uitat, tot ce-a
contat odată pentru noi și-am uitat sau am pus de o parte pentru o vreme. El le
va reanima pentru noi toate dorințele sau pasiunile care, cândva, ne-au
însuflețit. A fost o vreme de acalmie destul de lungă, care m-a făcut să uit
prioritățile, care m-a făcut să uit să pun pe ”tăbliță” dorințele puse de
Dumnezeu pe inima mea. </span></span></span>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-23581607114390581632020-07-23T12:54:00.002+03:002020-07-23T12:54:37.894+03:00Draga mea prietenă<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Draga mea prietenă,<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Mă aplec cu smerenie și recunoștință peste
aceste taste pentru că vreau să-ți mulțumesc pentru că ești în viața mea!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Cum nimic nu se întâmplă la întâmplare,
Dumnezeu te-a adus în viața mea cu un scop. El știe acel scop și ar trebui să-l
știm și noi, pentru că El nu ține nimic ascuns de copiii Lui. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Deci, draga mea prietenă, îți mulțumesc că
faci parte din viața mea și că am așa de multe de învățat de la tine. De la
toți oamenii care trec prin viața noastră avem câte ceva de învățat, dacă
suntem învățabile și suficient de smerite ca să învățăm. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Eu sunt genul de persoană care se simte
îndreptățită să răspundă la provocări. Așa m-a lăsat Dumnezeu și mi-a dat o
minte iscoditoare, capabilă să analizeze lucrurile și să caute răspunsuri la
întrebări.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Prezența ta în viața mea m-a ajutat să
răspund la câteva din aceste întrebări și să înțeleg că de la oameni putem
învăța ”așa da” și ”așa nu”, dacă-ți aduci aminte din copilărie acele gazele de
perete care afișau modele pozitive sau negative de trăire.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">De la tine am învățat dragostea și
bândețea. Am învățat ce înseamnă controlul asupra firii răzvrătite. Am învățat
ascultarea față de autoritate. Am învățat gustul și culoarea blândeții. Am
învățat cum să te pui pe tine în poziția de slujire fără să te plângi și fără
să ai așteptări de la oameni. Am învățat să las în mâna Domnului cele rele și
să iau înapoi doar cele bune, ca să fiu o femeie schimbată. Am învățat să fiu o
mamă dedicată dar echilibrată, care nu-și pune copiii mai presus de Domnul și
care știe să se respecte și să se îngrijească, pentru că-și ia în serios rolul
de Templu pentru Duhul Domnului. Am învățat să mă respect și să mă îngrijesc,
să nu pun la inimă răutățile gratuite ale invidioșilor, pentru că-mi cunosc
locul și identitatea. Am învățat că a fi soție și mamă este o mare onoare și că
nu toate femeile se ridică la nivelul acestei responsabilități, dar că o femeie
creștină poate să se ridice la acest nivel de excelență fără să se considere
martiră.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">De la tine am învățat jertfirea. Am învățat
loialitatea, indiferent de prețul care trebuie plătit. Am învățat că, dacă am
făcut un jurământ, trebuie să-mi țin cuvântul dat. Am învățat că pot să sufăr,
dar nu trebuie să-mi împovărez prietenii cu suferința mea, ca să o pot duce. Ci
că trebuie să las suferința mea la cruce, ca să o poarte Domnul, pentru că așa
pot trăi cu bucurie, fără să mă simt martiră în fiecare clipă. Am învățat să-mi
țin frustrările pentru mine și să nu le fac publice, sub masca unei false
neprihăniri. Am învățat că dezamăgirile mă întăresc și mă fac mai puternică, nu
mai plină de amărăciune și resentimente. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">De la tine am învățat hotărârea și
curajul. Am învățat să nu mă las învinsă de nici o greutate. Am învățat să-mi
cer iertare când greșesc și am învățat că mândria și demnitatea sunt două
lucruri diferite. Am învățat să nu mă las călcată în picioare de nimeni și să
nu calc pe nimeni în picioare, ci, atunci când lucrurile nu merg bine, să mă
retrag în tăcere, fără să fac valuri și fără să mă plâng. Am învățat să nu mă cred
mai importantă decât alții și că oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu,
indiferent de rolul pe care-l au. Am învățat să respect autoritatea pe care a
așezat-o Dumnezeu în viața mea, fără să cârtesc și să mă prefac că ascult.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat să fiu învățabilă și să-mi văd
și să-mi accept limitele. Am învățat să-L las pe Dumnezeu să mă vindece și să
mă modeleze după chipul Lui. Am învățat să-mi depășesc limitele și să țintesc
mai sus, pentru că o femeie aducătoare de vești bune reprezintă un model și un
soldat dintr-o mare oștire. Am învățat că nu toți oamenii sunt învățabili și nu
folosește la nimic să-mi pierd timpul și energia încercând să rezolv cauzele
pierdute, ci că de fiecare se va ocupa Dumnezeu la rândul cetei lui.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat ce înseamnă un caracter frumos
și un duh blând și liniștit. Am învățat să-mi duc nemulțumirile și frustrările
la cruce și să nu mă cert sau să fac aluzii. Am învățat să-mi recunosc emoțiile
și să mă cunosc, să-mi controlez firea și sentimentele și să ofer, fără să cer
nimic în schimb. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat să iert și să uit, ca să nu-mi
înveninez sufletul cu răutăți. Am învățat că nu toate predicile și învățăturile
sunt bune, ci am învățat să triez ceea ce nu este de la Domnul, pentru că am
Duhul Sfânt care să mă învețe.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat de la tine să nu mă întorc din
drumul pe care am pornit, chiar dacă unii din cei dragi ai mei rămân în urmă
sau mă părăsesc. Am învățat că pe această Cale este loc de o singură persoană
și, dacă cei dragi aleg să rămână în urmă, eu aleg să-i iubesc și să nu le reproșez
nimic sau să-i bat la cap că trebuie să mă urmeze.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat că fiecare are ritmul său și că
oamenii trebuie să fie lăsați în pace.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat că, dacă Domnul te pune
responsabil în viața cuiva, asta nu îți dă dreptul să-i comanzi ce are de
făcut, ci trebuie să-l mustri cu blândețe și să-i atragi atenția unde a greșit,
dar în același timp, să-l lași să persiste în greșeală, dacă așa vrea. În
definitiv, el/ea răspunde înaintea lui Dumnezeu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat că nu e bine să vorbesc la
nervi și că, uneori, unele lucruri pot să rămână nespuse atunci când spiritele
sunt încinse, pentru a fi lămurite mai târziu, când va fi momentul potrivit.
Pentru că, tot de la tine am învățat că lucrurile nespuse și nelămurite sapă
prăpăstii mari care separă oamenii și rup relațiile. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat de la tine să smulg din inima
mea orice rădăcină de amărăciune, care dă roade stricate, pentru că răspunsul
oamenilor nu depinde de mine, ci doar de ei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat că dacă voi încerca să fiu un
exemplu, și alții vor încerca la fel. Și am mai învățat că dacă iert nimeni
nu-mi va mai putea face rău. Am învățat că nu folosește la nimic să mă plâng și
să mă consider nedemnă și nenorocită, pentru că am în cer un Tată și în tine o
prietenă, care mă sfătuiește de bine și mă ajută să-mi port poverile. Am
învățat că gândurile mele negative pot fi ținute sub controlul Duhului Sfânt și
pot fi înlocuite cu gândurile Domnului, gânduri pentru un viitor bun și o
nădejde. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat că nu folosește la nimic să mă
ascund, pentru că oamenii vor vedea cine sunt din vorbele și faptele mele. Așa
că, am învățat să nu spun una când fac alta, ci am învățat ca să FIU, mai
întâi, ceea ce vrea Dumnezeu și apoi voi putea să-mi susțin vorba cu fapta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am mai învățat de la tine că oamenii sunt
în viața noastră nu numai cu un scop, ci și pentru un timp, așa că mă bucur de
timpul pe care-l am cu tine. Am învățat să păstrez ce este bun din relația
noastră, fără să o idealizez, ci doar să trec cu vederea lucrurile mai puțin
bune, așa cum faci și tu, pentru că ești un model de ”dragostea acoperă totul”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu aș fi învățat nimic din toate astea,
dacă nu erai tu în viața mea, draga mea prietenă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Am învățat multe de la tine și sunt
curioasă dacă în cele scrise de mine pentru tine, te recunoști în câteva
descrieri. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Te iubesc, draga mea prietenă și Îl rog pe
Domnul să te țină mult în viața mea, ca să mai învăț și alte lucruri de la
tine.<o:p></o:p></span></div>
<br />elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-40734424637061844032020-07-23T09:54:00.000+03:002020-07-23T09:54:01.909+03:00Cercetarea de sine<br />
<div class="MsoNormal">
<span style="background: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica; font-size: 9.5pt;">PREIA CONTROLUL ASUPRA MINȚII TALE<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="background: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica; font-size: 9.5pt; mso-ansi-language: RO;">Ai gânduri în mintea ta care te supără, dar nu pare
că nu poți scăpa de ele? Ai vreodată gânduri care te fac să te simți tristă sau
singură? Deprimată sau anxioasă? Sau descurajată? Te-ai simțit vreodată atât de
rău cu tine și viața ta, încât nu ai vrut să mergi nicăieri și să n-ai vrut să
vezi pe nimeni? Am avut și eu astfel de gânduri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="background: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica; font-size: 9.5pt; mso-ansi-language: RO;">Mulți oameni gândesc așa câteodată. Alții au multe
astfel de gânduri. Dușmanul vrea să avem gânduri rele tot timpul. Dar Dumnezeu
nu vrea să gândim deloc așa. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="background: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica; font-size: 9.5pt; mso-ansi-language: RO;">Și eu credeam că fiecare gând care vine în mintea
mea este real. Dacă eram deprimată credeam că trebuie să trăiesc cu acea
emoție. Așa eram și eu și nu am putut face nimic să schimb lucrurile. Dar greșeam. Și
credeam o minciună. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO" style="background: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica; font-size: 9.5pt; mso-ansi-language: RO;">Stormie Omartian<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Este timpul cercetării de sine, surorile
mele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Este timpul să punem în fața noastră o
oglindă care să arate doar reflexia noastră și să încetăm să mai arătăm cu
degetul către alții pentru nefericirea noastră. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Este timpul să ne cercetăm serios și să ne
verificăm nașterea din nou. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Biblia spune că ”Duhul necurat, când
a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o
găseşte. Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’ Şi, când
vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el
alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo,
şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.
Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">”Ori faceţi pomul bun şi rodul lui
bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău; căci pomul se cunoaşte după rodul
lui. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi
sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate
lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele
din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da
socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din
cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
(Matei cap. 12)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Rostim cuvinte mari, pe care nu le trăim.
Viața noastră arată, cum spunea Stormie, tristețe, descurajare, avem gânduri
negative despre noi și despre alții și cuvintele noastre arată clar asta.
Exemplul nostru de trăire este mai rău decât al celor din lume. Iar viața
noastră alungă oamenii, în loc să-i îndemne să-L cunoască pe Dumnezeul nostru,
Cel pe care spunem că-L reprezentăm.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Cine și-ar dori un astfel de dumnezeu?
Plin de ranchiună, judecată, acuzații, răutate pură, manipulare și control,
dispreț și pretenții nefondate? Unii oameni nu sunt învățabili. Orgoliul
personal îi orbește și nu suportă corectarea. Și se autointitulează creștini.
Sunt în stare să-ți recite versete, ascultă toată ziua predici, nu lipsesc de
la adunări, dar sunt plini de ”orice fel de nelegiuire, de viclenie, de
lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ceartă, de înşelăciune, de porniri
răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, obraznici, trufaşi, lăudăroşi,
născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de
cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă...”. (Romani cap. 1)
Și lista poate continua. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Aceasta este oglinda noastră, din
nefericire. Putem să le luăm pe rând și să ne analizăm. Cu sinceritate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ce este nelegiuirea? Dicționarul dă câteva
exemple: josnicie, mișelie, mîrșăvie, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Josnicia este lipsă de demnitate, mișelia
este răutate gratuită, mârșăvia este lipsă de scrupule (adică nu se dă la o
parte de la nimic pentru a-și urmări scopul).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Viclenia nu mai are nevoie de definiție.
Este stratagema prin care un om își urmărește propriile agende, adică
manipulare, control, dominare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Lăcomia? Nici asta nu are nevoie de
definiție. Dicționarul o numește dorința nestăpânită de a-și face o poftă, o
pasiune, o plăcere. Cu alte cuvinte, nu-mi pasă ce vrei tu, eu VREAU și voi
obține ce vreau. Și dacă nu vrei să-mi dai, te bat la cap până-mi dai, te
șantajez sau pun presiuni pe tine până capăt ce vreau. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nu mai zic de răutate sau ceartă. Dacă nu
obțin ce vreau, sar la beregată. Adun toate slăbiciunile tale, reale sau
închipuite și ți le zvârlu în față. Și asta merge mână în mână cu obrăznicia,
lauda de sine și aroganța (trufia). Nimeni nu-i ca mine! Așa zice un trufaș. Un
om născut din nou, un ”pocăit”, cum îi zicem noi, se uită la sine și se
privește în oglinda lui Dumnezeu. Nu există în el cuvinte de contraatac de
genul ”poate și tu greșești” când cineva îți atrage atenția, în mod bine
intenționat. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Oglinda noastră ne spune cine suntem.
Oglinda noastră nu sunt oamenii, ci Dumnezeu. Ar face El ce fac eu? S-ar purta
El cum mă port eu? Și-ar trata aproapele cum îl tratez eu? Ar gândi cum gândesc
eu? Ar acționa cum acționez eu?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Faptele mele sunt rezultatul caracterului
meu. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ce arată faptele mele? Mă plâng mereu de
alții sau îmi plâng ”soarta” nefericită? Rostesc mereu ”cu mine cum rămâne?
Până când voi suporta cutare sau cutare...?” Sau am o atitudine pozitivă, plină
de credință, iar oglinda (respectiv postările mele, ceea ce distribui, ceea ce
citesc și vorbesc, ceea ce fac) spun că sunt un om smerit, curat la suflet,
care dorește și vede binele din oameni, deloc preocupat de sine. Un om care ia
în serios capitolul din Corinteni 13 și învață, pas cu pas, cum să iubească așa
cum iubește Dumnezeu. Fără interese ascunse, fără motivații personale. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Acuma, mesajul meu pare dur. Pare că
”oglinda” asta este deformată. Am spune că noi nuuuu ne purtăm așa. Noi nu
suntem mârșave, nici josnice, nici obraznice, nici trufașe. Oare?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Oglinda aceasta este Cuvântul lui
Dumnezeu, care desparte sufletul de duh și analizează motivele ascunse ale
inimii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Îmi doresc o viață mai bună? Oricine își
dorește. Cum ajung la acea viață? Tocând la cap pe cel apropiat și impunându-i
nevoile mele? Sau mă rog ca Dumnezeu să intervină și <b><i>să ia de la mine</i></b>
<b><i>nevoile la care nu pot primi imediat împlinire</i></b>? Îmi analizez eu
nevoia care îmi aduce frustrare? Sau vreau numai să o văd împlinită? De ce am
mereu nevoia aceea? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Să zicem că nevoia mea este cea de
valorizare. Vreau să mă simt iubită și aprobată. De ce? Pentru că nu am
încredere în mine, nu am respect de sine și, mai grav, spun că Dumnezeu mă
iubește și mă acceptă, dar nu o cred, pentru că încă mai vreau și mai aștept aprobarea
oamenilor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Și ăsta este doar un exemplu de
autoanaliză.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Alt exemplu. Limbajul meu este petrecerea
timpului, care include o comunicare reală. Soțul meu nu este dispus să-mi ofere
timpul acesta de calitate. Limbajul lui sunt cuvintele de apreciere și lui îi
este suficientă o vorbă bună să se simtă iubit. Nu-i place să vorbească și nu
înțelege de ce trebuie să stea cu mine ore în șir de vorbă, de ce am eu nevoie
să despic firul în 20, după ce vine obosit după 10 ore de muncă. Lună după
lună, an după an, îl bat la cap și îl forțez să-mi împlinească nevoile, deși el
nu înțelege rostul tuturor acestor lucruri. Și atunci ce fac? Distribui chestii
pe net despre cum ar trebui să se poarte soțul ideal. Sau chestii despre
”suferința” și ”martirajul” meu. Orice rezonează cu frustrările mele distribui,
parcă dinadins, poate, poate, vede și el și înțelege ce vreau eu. Dacă nici
asta nu-i manipulare, atunci ce e? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Alt exemplu. Mă deranjează corectarea. Am
o prietenă sau o rudă, ca să nu mai zic autoritate. Aceasta îmi vede starea,
pentru că o exprim de atâta vreme, în mod repetitiv, același lucru, ca o placă
zgâriată. Începe să-mi pună întrebări, doar-doar, îmi dau seama de starea mea
și îmi doresc schimbarea care să reflecte caracterul lui Dumnezeu. Și eu ce
fac? ATAC! N-am argumente, dar ripostez. ”Oare numai eu greșesc? Poate greșim
amândouă! Etc.” Și nu-mi tace gura. Pe urmă, în loc să-mi verific imaginea din
oglindă, pentru că știu că are dreptate, pozez în martiră. Doamne ferește să
recunosc că sunt greșită și că am nevoie de ajutor, ca să nu mai trăiesc o
viață deplorabilă, de om învins. Nu! Atac! ”Ce știe ea? Ce știe cineva cu ce mă
confrunt eu zi de zi? Cum poate să mă acuze de ceva? Trece ea prin ce trec eu?
Stai să fie în papucii mei, să văd, ea cum ar reacționa?” Și așa mai departe.
Cum aș descrie eu astfel de situație, ca un observator din afară? Uite-așa: ”Poate
că prietena ta nu știe exact cu ce te confrunți, dar Dumnezeu știe. Încearcă și
El și ea să-ți spună că atitudinea ta negativă are două rezultate: nu folosește
la nimic și îndepărtează pe toți din jurul tău. Ești transparentă, toată lumea
vede cine ești și cum trăiești, numai tu nu ai oglinda proprie în fața ta și
refuzi să te vezi, pentru că asta presupune că trebuie să te schimbi. Și nu
vrei. Îți place mocirla în care te complaci. Cum zice și dr. Caroline Leaf, nu
există nu pot, există doar nu vreau, pentru că-mi place așa. Atunci nu te mai
mira că viața ta bate pasul pe loc, că relațiile tale, rând pe rând, se
deteriorează iremediabil, că se satură oamenii să te audă cum îți plângi de
milă, se satură să-ți spună că greșești și atunci tu-i ataci. Se retrag. Ghici
ce? Se schimbă ceva? NU! Tu ești martira, geniul neînțeles!” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Noi, oamenii, suntem atât de diferiți.
Dumnezeu ne-a creat diferiți, unitate în diversitate. Diferențele nu ar trebui
să ne despartă. Și nici nu ne despart. Ne despart valorile personale și
caracterul. Deși atât de diferiți, creștinii ar trebui să se asemene. Ar trebui
să aibă în ei caracterul lui Cristos. Ar trebui să manifeste dragoste, bucurie,
pace. Ar trebui să erupă din ei îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine.
Ar trebui să exprime credincioșie, blândețe, să aibă autocontrol. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Poate că așa trebuia să încep meditația
mea, pentru că aceasta ne e oglinda: roada Duhului. Dacă privim în ea și ne
măsurăm acolo, vom vedea cine suntem. Vom vedea care este rezultatul nașterii
din nou și cât de aproape sau departe suntem de adevăr. Vom vedea dacă viața
noastră oglindește această naștere din nou sau oglindește firea nestăpânită ori
un caracter decăzut. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Și concluzia de final ar fi că trebuie să
ne cercetăm. Suntem UNDE ar trebui să fim? Sau ne căutăm justificări că nu am
ajuns acolo din cauza altora? Suntem CUM ar trebui să fim? Sau dăm vina pe
trecut sau pe oamenii care nu ne ajută și nu ne împlinesc nevoile? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Trebuie să ne cercetăm și este chiar
răspunderea noastră. Pentru că, dacă nu veghem, starea noastră de după va
ajunge mult mai rea decât starea dintâi. ”Duhul necurat, când a ieşit
dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.
Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’ Şi, când vine în
ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte
şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea
din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va
întâmpla şi cu acest neam viclean.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Să ne cercetăm și să verificăm dacă nu
cumva ne facem vinovate de viclenie. Dacă nu cumva până acum ne-am jucat de-a
creștinele și nu L-am luat pe Dumnezeu în serios. Dacă nu cumva am greșit și,
în loc să regretăm, să ne cerem iertare și să renunțăm la firea noastră
păcătoasă, am ales să-i dăm curs, aducând rușine numelui de creștin. Dacă am
făcut asta, există rezolvare: pocăința. Și nu mai trebuie să ne învelim
vinovăția în aroganță, ca să nu ne mai doară păcatul așa tare (credem noi).
Haideți să ne privim în oglinda din Galateni 5 și să nu mai credem o minciună! Căci din
prisosul inimii vorbeşte gura, adică faptele și vorbele noastre arată exact ce avem în
inimă. Faptele (acțiunile), gesturile și cuvintele noastre ne trădează, pentru
că urmăm ceea ce avem în inimă. Și ceea ce facem arată exact încotro se
îndreaptă gândurile noastre. <o:p></o:p></span></div>
<br />elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-53227131858600096812014-12-08T12:12:00.001+02:002014-12-08T12:12:24.383+02:00Cum răspundem noi în faţa Marii Trimiteri? <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Cum răspundem noi în faţa Marii Trimiteri? 1<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Matei 28:18-20 „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a
zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi
faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că
Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Domnul ne-a dat Marea Trimitere ca pe o poruncă, nu ca pe o rugăminte.
„Duceţi-vă”, „faceţi” şi „învăţaţi-i” sunt verbe la imperativ. Dicţionarul
prezintă imperativul ca pe „<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Mod_(gramatic%C4%83)" title="Mod (gramatică)">mod</a>ul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Verb" title="Verb">verbal</a> personal și
predicativ care exprimă o acțiune realizabilă, prezentată ca poruncită”. Marea
Trimitere nu este o rugăminte, este un mod de viaţă care se cere celui care se prezintă
drept creştin, cuvânt care înseamnă urmaş al lui Cristos, nume dat pentru prima
dată în Antiohia. Fapte 11:26 „Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele
de creştini în Antiohia.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Să reluăm: „duceţi-vă” înseamnă mergeţi la ei, nu înseamnă chemaţi-i la
voi. Prea mult biserica de azi, cea limitată între zidurile unei clădiri îşi
adoarme conştiinţa „chemând”, „invitând” la „evanghelizare” vecinii, rudele,
prieteni, prin asta crezând că se achită onorabil de porunca Domnului de a
evangheliza. Ne minţim singuri! Ne arătăm aşa doar lenea, ne e mai comod să-i
chemăm între zidurile bisericii ca alţii, mai calificaţi, să vorbească de la
amvon pentru că viaţa noastră nu vorbeşte despre credinţa noastră! E clar că nu
răspundem Marii Trimiteri chemând oamenii la programe. Pentru că în aceeaşi
propoziţie Domnul spune: „faceţi ucenici”. Două ore la un program al bisericii
nu înseamnă ucenicizare. Domnul a stat cu ucenicii 3 ani şi jumătate. A face
ucenici înseamnă a te pune la dispoziţia Domnului ca El să-ţi indice pe cei
aleşi de El pentru această lucrare. Dovada este în propoziţia următoare:
„învăţaţi-i să păzească…”. Ca să înveţi pe cineva sunt necesare de îndeplinit
câteva condiţii: să trăieşti ceea ce spui este una. Altfel, nu te califici. Eşti
doar un învăţător mincinos despre care Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează.
Apoi, trebuie să te dedici trup şi suflet celui căruia îi slujeşti şi care are
nevoie de tine. Aşa cum a făcut Domnul: „Apoi a turnat apă într-un lighean şi a
început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care
era încins. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu
să-mi speli mie picioarele?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu
nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi
vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea
parte deloc cu Mine.” „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar
şi mâinile şi capul!” Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are
trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi
curaţi, dar nu toţi.” Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a
zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.” După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat
hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am
făcut Eu? Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci
sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi
voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat
o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun că
robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce
l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” Ioan
13:5-17. El ne-a dat o pildă de slujire. Când slujim nu culegem doar roade
frumoase şi arătoase ci, înainte de asta, adunăm şi mult gunoi, aşa cum au
adunat şi alţii după noi! Nouă ne place partea culesului, dar în ce mă priveşte
pe mine şi pe soţul meu, Domnul ne-a spus printr-o prietenă dragă cu mulţi ani
în urmă: „Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim:
„Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!” Ieremia 4:3.
Desţelenirea este munca de jos, pregătirea terenului pentru arat şi semănat. Pare
o muncă ingrată, neobservată, grea, dar ştim că aceea ne-a fost încredinţată.
Acesta este modul nostru de a „spăla picioare”. Fiecare are propria chemare
care reprezintă spălarea picioarelor cuiva. „Învăţaţi-i” începe cu noi. Nu poţi
învăţa ce nu ştii şi nu ştii cu adevărat până nu practici. Abia atunci eşti
gata să înveţi pe alţii, aşa cum cere Domnul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Cum răspundem noi în faţa Marii Trimiteri? 2<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Marcu 16:15-20<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la
orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va
crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în
Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi;
dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste
bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei,
S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au
propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin
semnele care-l însoţeau. Amin.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">„Iată semnele…”. Ce semne se văd la tine că eşti cu adevărat copilul lui
Dumnezeu? Cum arăt eu prin faptele mele că Îl am pe Domnul în viaţa mea? La
câţi idoli am renunţat şi pe câţi îi mai car după mine? Care sunt ei, idolii
mei? Prietenii la care nu vreau să renunţ şi cu care îmi pierd timpul prin
baruri? Banii care au pus stăpânire pe mine în aşa măsură încât nu mă mai
interesează modul în care îi câştig? Familia – soţul/soţia şi copiii pe care îi
idolatrizez şi pe care îi pun înaintea relaţiei mele cu Domnul, uitând că
oamenii nu ne aparţin ci sunt cu noi doar pentru o vreme? Numim idoli doar
dumnezeii falşi, icoanele şi chipurile cioplite, uitând că idol este orice
trece înaintea lui Dumnezeu ca importanţă. Ne săpăm singuri groapa prin modul
nostru de viaţă idolatru şi ne mirăm de ce rugăciunile noastre nu trec de tavan
iar apoi Îl acuzăm pe Dumnezeu de toate relele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">„Iată semnele…”. Ce semne se văd la tine că eşti cu adevărat copilul lui
Dumnezeu? Scoţi tu draci, ajutând la eliberarea oamenilor de sub întăriturile
celui rău, prin rugăciune făcută cu credinţă? Pui tu mâinile peste bolnavi şi
îşi primesc vindecarea? Te rogi tu înainte de a mânca şi ceri binecuvântarea
Domnului peste orice bagi în gură ca să te asiguri că nu-ţi va face rău? Cum
întăreşte Dumnezeu Cuvântul lui propovăduit de tine prin semnele care te
însoţesc? Este credinţa ta vie? Sau e doar o teorie? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Cum răspundem noi în faţa Marii Trimiteri? 3<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Iacov 2:14-26<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">„Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are
fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră
sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice:
„Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele
trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are
fapte, este moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi
eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa
mea din faptele mele.” Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi
dracii cred… şi se înfioară! Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa
fără fapte este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit
neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că
credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns
desăvârşită. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe
Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui
Dumnezeu.” Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai
prin credinţă. Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită
prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? După cum
trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Dacă „şi dracii cred… şi se înfioară”, care e diferenţa între ei şi noi?
Sunt vorbele şi declaraţiile noastre urmate de fapte? Suntem noi vasele prin
care Domnul lucrează la mântuirea, vindecarea şi eliberarea oamenilor? Credinţa
fără fapte este moartă. Dacă Dumnezeu este veşnic viu, dacă Domnul a înviat şi
stă la dreapta Tatălui, atunci şi credinţa care vine de la El trebuie să fie
vie. Credinţa este motorul care pune în mişcare faptele noastre, pentru că ea
vine de la Dumnezeu şi schimbă totul, dând viaţă celui ce crede şi transformă
oasele uscate în trupuri vii, prin care slava domnului să se arate! (Ezechiel
37). Credinţa nu e vorbărie goală, ci Evanghelia este puterea lui Dumnezeu
manifestată! Romani 1:16, 17 „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui
Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care
crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o
neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după
cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Cum răspundem noi în faţa Marii Trimiteri? 4<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Există dovada vie a credinţei în viaţa mea sau sunt doar vorbe goale, fără
conţinut? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">2 Timotei 3:1-7 „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci
oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi,
hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste
firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de
bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât
iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.
Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii care se vâră prin case
şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite
pofte, care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina
cunoştinţă a adevărului.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">„Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea…” este descrierea
multor grupuri de credincioşi din ziua de azi. „Aaaa… păi Dumnezeu nu mai face
azi minuni… nu mai este nevoie de ele ca în biserica primară… doar atunci a
fost nevoie de minuni pentru zidirea bisericii, azi avem Cuvântul scris….” – am
auzit mulţi creştini sinceri spunând aceste cuvinte. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">2 Tesaloniceni 2:1-12 „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi
strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi
aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de
vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului
ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni
înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul
fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se
numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în
Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă
spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l
opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii
a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din
drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va
nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne
şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe
calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o
minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în
nelegiuire, să fie osândiţi.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Lepădarea de credinţă începe cu negarea puterii ei. Credinţa fără fapte
este moartă. Faptele noastre trebuie să susţină cuvintele noastre, să fie
dovada cuvintelor noastre. Caracterul uni om se vede în fapte, nu în vorbe. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">1 Ioan 1:6-10. „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric,
minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este
în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui,
ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi
adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi
drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem
că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Dacă ne mărturisim păcatele şi renunţăm la ele umblăm în lumină. Dacă
ascundem umblarea în întuneric şi credem că nu vom fi descoperiţi, ne înşelăm
singuri. Trebuie să venim sincer în faţa lui Dumnezeu şi să recunoaştem
răzvrătirea noastră, mândria, neascultarea, obrăznicia, gândurile rele şi tot
ce nu-I aduce cinste lui Dumnezeu şi să trăim eliberarea pe care ne-o dă
adevărul. Numai adevărul ne face liberi! De ce am alege să trăim în minciună!
Adevărul e Unul şi e Absolut. Numai în mintea noastră pervertită de minciună
putem crede că adevărul e relativ! Ne întoarcem la Dumnezeu, Îl invităm să vină
să ia domnia vieţii noastre şi apoi…. o luăm înapoi, punând eu-l nostru înapoi
pe tron prin trăirea noastră în fire, prin răzvrătirea faţă de autoritate, prin
fapte ale naturii păcătoase, prin justificări şi autoîndreptăţire, prin
arătarea cu degetul către alţii. De când diavolul a reuşit să păcălească omul
să se răzvrătească faţă de Dumnezeu, omul tot asta face: dă vina pe alţii. Ei
mi-au greşit, de aia am plecat, de aia m-am retras, de aia păcătuiesc… Patetic.
Fiecare dă socoteală doar pentru sine însuşi. Şi nu putem spune înaintea lui
Dumnezeu: „Am vrut să fac binele dar cutare nu m-a lăsat!” Pentru că răspunsul Lui,
binecunoscut de altfel, va fi: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la
Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Matei 7 :21-23 „Nu oricine-Mi zice:
„Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui
Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne!
N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am
făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu
v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Cum răspundem noi în faţa Marii Trimiteri? 5<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">2 Timotei 2:1-19 “Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în
Hristos Isus. Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează
la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. Suferă
împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Niciun ostaş nu se încurcă cu
treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste. Şi cine
luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. Plugarul
trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele. Înţelege ce-ţi spun; Domnul
îţi va da pricepere în toate lucrurile. Adu-ţi aminte de Domnul Isus
Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru
care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui
Dumnezeu nu este legat. De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei
să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.
Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi
împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de
El, şi El Se va lepăda de noi. Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne
credincios, căci nu Se poate tăgădui singur. Adu-le aminte de aceste lucruri şi
roagă-i fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de
cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă. Caută
să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care
n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul
adevărului. Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin
vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade
ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la
adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora. Totuşi
temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul
cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se
depărteze de fărădelege!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Fărădelegea este trăirea în afara legii. În afara caracterului lui
Dumnezeu, care este dragoste, neprihănire, pace, răbdare, bucurie, bunătate,
autocontrol, facere de bine. Certurile, neînţelegerile, judecata, bârfa sunt fărădelegi.
Răzvrătirea (punerea la îndoială a autorităţii) este fărădelege. Găsim în
Cuvânt liste întregi de ceea ce reprezintă faptele firii, naturii păcătoase,
dar cel mai important lucru este să cunoaştem pe Dumnezeu, iar atunci putem
spune cu certitudine când firea ne duce în afara voii Lui. „…ce-ai auzit de la
mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie
în stare să înveţe şi pe alţii…” Ne întoarcem la Marea Trimitere care ne
porunceşte să învăţăm pe alţii. „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al
lui Hristos. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă
celui ce l-a înscris la oaste. Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă
nu s-a luptat după rânduieli.” Ţinta noastră trebuie să fie oglindirea în
imaginea lui Cristos, lăsând în urmă „treburile” lumii şi privind la o cauză
mult mai înaltă decât noi, înaintarea Împărăţiei. Iar asta cere răstignirea
firii, lucru imposibil prin puterea omenească şi posibil doar prin puterea
Duhului Sfânt, care trebuie să fie la cârma vieţii noastre. Rânduiala, ordinea,
face parte din caracterul lui Dumnezeu. Haosul a fost adus pe pământ de
diavolul. „De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete
mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică. Dacă răbdăm,
vom şi împărăţi împreună cu El.” Dacă vrem ca viaţa noastră să aibă un sens
veşnic, trebuie să trăim după rânduieli. Răzvrătirea poate duce la pierderea
mântuirii, nu pentru că Dumnezeu ia înapoi ce ne-a dat, ci pentru că noi o
părăsim. Dacă primim un dar şi nu-l deschidem ca să ni-l asumăm, tot aşa e şi
cu mântuirea, este acolo, trebuie să o primim şi să o trăim ca să ne aparţină. „…
roagă-i fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de
cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă. Caută
să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care
n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul
adevărului. Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin
vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade
ca cangrena.” Bârfa, judecata, acuzaţiile vin de la diavolul care este tatăl
minciunii, pârâşul fraţilor. Nimeni nu este perfect, cu toţii suntem pe calea
sfinţirii, de aceea nu putem acuza pe nimeni, judeca pe nimeni, vorbi de rău pe
nimeni, pentru că ne facem pasibili de pedeapsa dată unui criminal. Domnul
judecă. Nouă ni se porunceşte doar să iubim. „Oricine rosteşte Numele Domnului
să se depărteze de fărădelege!” Fărădelegea este trăirea în afara legii
Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca, privind în oglinda lui Dumnezeu să se vadă în
noi prinzând contur chipul lui Cristos!</span></div>
elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-19003690045580768012014-12-04T19:59:00.001+02:002014-12-04T19:59:12.684+02:00Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">"Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe
înţelepciunea ta" este un verset drag inimii mele. Zi de zi îmi dau seama
de câtă înţelepciune am nevoie să gestionez corect chestiunile vieţii, mai ales
în ce priveşte relaţiile, dar nu numai. Unii oameni fac tot ce pot să strice şi
să plece, alţii fac tot ce pot sa rămână. Depinde doar de noi să facem ceea ce
trebuie. Dumnezeu e credincios. Omul nu prea. Când iau o decizie trebuie să
stau înaintea Domnului pentru că numai El ştie răspunsul, altfel... voi regreta.
Să ne ajute Dumnezeu să-I cerem sfatul înainte de a lua o decizie, oricare ar
fi ea. "Nu te bizui pe înţelepciunea ta" ar trebui să fie rostit
întreaga zi dacă vrem să fie bine. Nu putem iubi oamenii fără dragostea lui
Dumnezeu, dar cu El putem. Chiar şi aici avem nevoie de înţelepciune. Unii
oameni nu au nevoie de iubirea noastră şi trebuie lăsaţi în pace. Domnul spune
în Cuvântul Lui: "Eu stau la uşă şi bat...". El nu intră neinvitat.
Nici noi nu ar trebui să facem asta. Nu poţi intra cu bocancii în viaţa unui
om, dacă el nu te invită înăuntru. Lucrurile astea se văd, nu trebuie spuse,
dar atunci când sunt spuse, trebuie să ne retragem. E de bun simţ. Dacă omul nu
ne vrea, iar faptele şi vorbele spuse de el arată asta clar (chiar şi tăcerea
este un mesaj cât se poate de răspicat) nu ne rămâne decât să ne vedem de drum.
Până la urmă, fiecare dă socoteală înaintea lui Dumnezeu şi nu suntem puşi să
judecăm pe nimeni. Cine alege să rămână închis şi să-şi plângă de milă se minte
pentru că se dă pe mâna celui rău şi îi crede minciunile. Caută justificare la
cei ca el şi sprijin acolo. Nimeni nu poate sta singur şi omul se va îndrepta
spre cei care simt şi gândesc la fel ca el. Cine se aseamănă se adună, bine
zice proverbul. Viaţa unui om este suma faptelor sale. Vorbele sunt egal cu
zero atâta timp cât nu dovedeşte cu viaţa lui ceea ce spune. Don Clowers spunea
într-o conferinţă: "Caracterul unui om se dovedeşte în 6 luni".
Uneori nu este necesar nici măcar atât, omul se deconspiră imediat. Cu toţii
avem micile noastre probleme, suntem pe acest pământ să creştem în imaginea lui
Cristos. Dacă am vreo certitudine în viaţă, atunci aceea este că Dumnezeu nu se
schimbă şi ceea ce promite, face. Sunt momente când trebuie să privim ţintă la
El şi atât, să nu ne lăsăm distraşi de alţii sau de circumstanţele lor. Să nu
privim la opinia nimănui, ci doar la a Domnului. Lui să Îi aducem mulţumire
prin ascultare de El. Şi El nu ne va lăsa singuri. Ne va aduce oameni lângă noi
care să ne sprijine, să ne înveţe, să ne ajute să creştem. Şi dacă nu ar fi
nimeni, El ne-a promis că nu ne va lăsa, ci va fi cu noi în toate zilele.
Oamenii vin şi oamenii pleacă. El rămâne! Oamenii au motivele lor pentru care
ni se alătură. El este sincer şi dezinteresat, urmăreşte doar binele nostru.
Oamenii judecă, acuză şi condamnă, vânând greşeli, Domnul mângâie, ridică,
zideşte şi corectează. El nu e om să fie supus greşelii. El e perfect şi ne
cere şi nouă să fim ca El, să fim buni, să fim sfinţi iar asta ţine de alegerea
noastră. El e drept şi noi trebuie să fim ca El şi să căutăm dreptatea Lui. El
iartă, dar nu aşa ca noi, ci şterge totul, El spune totul la timp, nu ascunde
gunoiul sub covor. El e adevărul şi, dacă spunem că suntem creştini înseamnă că
şi noi trebuie să spunem numai adevărul. Creştin înseamnă ucenic al lui
Cristos. Ce păcat că pentru mulţi acest nume şi-a pierdut greutatea! Dar, slavă
Domnului că unde este El minciuna nu rămâne în picioare, nici întunericul, nici
confuzia. Să ne rugăm pentru prinşii de război şi pentru cei căzuţi ca să se
poată rupe din cercul lor vicios în care îi ţine firea şi să se întoarcă la
Dumnezeu cu toată inima. El îi aşteaptă cu braţele deschise. Cu toţii am avut
asemenea momente de rătăcire, dar Domnul ne-a primit înapoi. Când ne-am băgat minţile
în cap şi ne-am pocăit renunţând la "dreptatea" noastră, El a lucrat.
În ultimele trei săptămâni L-am văzut pe Domnul făcând lucruri mari. Am văzut
oameni regretând sincer neiertarea, renunţând la judecată şi primindu-şi
vindecarea şi restaurarea totală. Domnul e credincios, dar nu ne forţează să
trăim liberi. El ne spune ce avem de făcut şi aşteaptă să ne dorim noi
libertatea. Cine nu este liber nu trăieşte conform adevărului, pentru că
adevărul ne face liberi. Cine nu trăieşte liber trăieşte în minciună, alege să
creadă mai bine minciuna firii lui nemulţumite de cine ştie ce, decât să-L
creadă pe Dumnezeu pe cuvânt! Diavolul
pune juguri grele pe noi, aduce boli şi neputinţe care sunt rezultatul
neiertării, bârfei, judecăţii, idolatriei. Numai dacă ne pocăim sincer şi
renunţăm la felul nostru deşert de vieţuire, Domnul ne restaurează. Restaurarea
nu este pentru toţi, doar pentru cei care o cer. Domnul e bun şi credincios.
„Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la
capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” Să ne ajute Dumnezeu să vedem
asta şi să o trăim zilnic în vieţile noastre! <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-29954550065552716392014-11-28T08:01:00.001+02:002014-11-28T08:01:13.221+02:00Mânia <div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; font-family: Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;"> De câte ori în viaţa ta de creştin te-ai lăsat condus de ceea ce simţi, spunând „dar nu mă pot abţine”? Cu toţii avem voinţă liberă şi putem lua decizii! Dacă decidem prost, să nu dăm vina pe alţii, aşa cum au făcut Adam şi Eva! Putem să ne abţinem, putem să ne controlăm. Roada Duhului Sfânt, care este autocontrolul, ne-a fost dată ca să ne ajute să ne ţinem sun control. Pe noi înşine. Dacă lăsăm emoţii ca nemulţumirea, supărarea, judecata să se transforme în mânie, ajungem să scăpăm de sub control. Ca şi creştin, nu-mi permit luxul de a trăi după ceea ce simt. Lăsându-ne pradă emoţiilor nu facem decât să comitem sinucidere spirituală: ucizi tot ce vrea Dumnezeu să facă în viaţa ta. Încercăm să schimbăm ceea ce simţim şi nu putem. Atunci trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne schimbe pe noi, ca să fim mai puternici decât emoţiile noastre, ca să le putem controla. Nu trebuie să negăm ce simţim, ci trebuie să negăm dreptul a ceea ce simţim să deţină controlul asupra noastră. Să ne mâniem nu e păcat, ci felul în care răspundem la mânie ne face să păcătuim. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; font-family: Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;"> Biblia ne învaţă să biruim răul prin bine. Când eşti ispitit să te mânii, du-te şi fă un bine cuiva. Dacă Dumnezeu îngăduie situaţii în care să te mânii, în loc să dai curs mâniei, scoţând pe gură venin, acţionând impulsiv, mai bine ai observa tiparul care există în viaţa ta şi mai bine ai cere lui Dumnezeu să smulgă rădăcinile mâniei, neiertării şi amărăciunii din tine, tocmai acelea care te împiedică să trăieşti ceea ce afirmi că eşti: creştin. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; font-family: Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;"> Cuvântul creştin nu poate fi asociat cu cuvântul mânie. Este o contradicţie în termeni. Un creştin nu-şi plânge de milă, cerşind compătimire prin cuvintele, faptele sau atitudinile sale. Acesta este egoism. El se încrede în Cuvântul Domnului care spune „n-am să te las, nu te voi părăsi”. Un creştin nu îşi vorbeşte de rău aproapele care l-a dezamăgit sau s-a dovedit mai puţin spiritual şi mai mult uman. Asta este răzvrătire şi judecată care duce la dezbinare. El alege să iubească. Cuvântul „ofensă” are la bază cuvântul grec „skandalon” care înseamnă momeală. Mânia, judecata, amărăciunea sunt momelile diavolului prin care ne agaţă să ne ducă spre dezbinare şi distrugere. Chiar dacă mânia poate fi justificată, Dumnezeu ne spune că are pentru noi o cale mai bună. Unde nu-i pace, nu-i putere. Când eşti mânios prea mult timp, nici nu mai ştii că eşti mânios. Şi spui ca fetiţa din reclamă: „dar nu mă pot abţine!”. Te porţi ca un puşti răzgâiat, care se dă cu fundul de pământ dacă nu obţine ce vrea. Pentru un copil este normal. Dar la un adult arată rău! </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; font-family: Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.3199996948242px;"> Prea multe părţi din Biblie ştim, cântăm, cităm, dar prea puţine le trăim cu adevărat! Când mai simţi că nu te poţi abţine să simţi ce simţi, du-te la Dumnezeu şi spune-I: „Doamne, nu voi lăsa ceea ce simt să pună stăpânire pe mine, ştiu că Ţie nu-Ţi place să acţionez aşa şi nu-Ţi aduce cinste. Mă voi încrede în Tine să rezolvi această situaţie cum vrei Tu, iar între timp, eu voi continua să fac ceea ce Tu mi-ai cerut: Îţi voi sluji Ţie. Îţi mulţumesc că nu mai trebuie să am eu grijă de mine, ci acum ai Tu grijă de mine şi poţi face asta mult mai bine decât aş putea eu!”.</span></div>
elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-81134277858092826572014-02-20T08:14:00.001+02:002014-02-20T08:14:40.906+02:00Compromis sau manipulare?<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: RO;">Cuvântul “compromis” sugerează
un acord bazat pe cedări reciproce. Dar ştim bine că acest cuvânt se foloseşte
şi atunci când spunem că cineva lasă deoparte convingerile personale ca să se
alinieze unui alt curs al lucrurilor, din motivaţii diverse. Din păcate,
motivaţia generală pentru compromis este nevoia de acceptare. Facem orice de
dragul de a fi incluşi. În grup, în club, în orice. Asta presupune să lăsăm
deoparte orice valoare personală, orice credinţă, orice convingere, orice
direcţie am avea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: RO;">Din păcate, experienţa m-a
învăţat că acesta este totală pierdere de vreme şi o sursă nesfârşită de suferinţe
provocate nouă înşine, cât şi celorlalţi care sunt implicaţi în jocul nostru
de-a apartenenţa. Putem renunţa pentru o vreme la valorile personale (sau, de
ce nu, la nonvalorile personale, chiar dacă noi le percepem altfel) dar, mai
devreme sau mai târziu, ceea ce suntem de fapt va ieşi la iveală dezgolind
adevăratul nostru eu, acoperit pentru o vreme de compromis. Atunci lăsăm în
urmă prăpăd, durere, rupturi, dezbinare. Şi toate astea pentru că nu ne
cunoaştem suficient ca să ştim ce vrem şi ce preţ suntem dispuşi să plătim,
până unde suntem în stare să mergem ca să ne facem acceptaţi. Iar apoi când
impulsurile interioare, mai puternice decât noi, ne împing în altă direcţie,
lăsăm în urmă ravagii. Aşa că, din compromisul făcut rămânem şifonaţi,
compromişi, caracterul nostru iese la iveală şi ajungem să fugim de noi înşine
mulţumindu-ne cu surogate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: RO;">Dar ce ne facem cu cei care
recurg la compromis ca rampă de lansare pentru manipulare? Ei sunt cei mai periculoşi. Au deja scenariul
în minte şi îl urmăresc cu orice preţ, cu răbdare. Dacă din categoria celor
care fac compromisul că nu ştiu altfel sau pentru incluziune (care sunt naivii
mai bine sau mai rău intenţionaţi), aceştia din urmă, care recurg la compromis
ca platformă pentru a-şi atinge anumite scopuri, fac parte din categoria „sociopaţilor”
care premeditează crima îndelung înainte de a o comite. Altfel, cum să denumesc
o persoană care leagă relaţii având în minte un întreg scenariu care implică
atragerea celorlalţi în jocul său, crezând că este cel mai grozav, iar ceilalţi
nu ştiu ce este mai bine pentru ei?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: RO;">Dacă nu aş fi cunoscut astfel de
oameni nu aş fi ştiut cum stau lucrurile, dar am avut ocazia să cunosc oameni
de tot felul. Manipulatori subtili, care apelează la coarda sensibilă, care
târăsc după ei un întreg cortegiu de scuze, de lamentaţii, de necazuri, care
mereu îşi plâng soarta… oameni care, confruntaţi, îşi iau angajamente pe care
nu sunt în stare să le respecte şi când se satură de compromis lovesc şi pleacă
fără să-şi recunoască instabilitatea şi motivaţiile greşite. (Şi Domnul
Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din
care îţi poruncisem să nu mănânci?” Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai
dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”</span><span lang="RO" style="font-family: Arial;"> </span><span lang="RO" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: RO;">Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?”
Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” Geneza 3) De când
e omul pe pământ, de când s-a îndoit el de Dumnezeu şi a ales să asculte de
şarpe, de atunci se repetă acelaşi scenariu, ca pe-o placă zgâriată: altul e de
vină pentru eşecurile mele şi pentru deciziile mele, el m-a făcut să greşesc,
sau m-a amăgit…! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: RO;">Ne luptăm cu toţi şi toate,
căutând să ieşim deasupra tuturor mereu, să dovedim că avem dreptate, că suntem
mai buni, să împroşcăm cu noroi în cei care ne-au produs iremediabil rău, în
loc să învăţăm să recunoaştem adevărata luptă… cu noi înşine, cu zidirea
caracterului nostru, care lasă de dorit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: RO;">De când l-am auzit pe pastorul
Don Clowers afirmând: „caracterul unui om se poate verifica în şase luni”, am
meditat la aceasta mereu şi am înţeles că îndelunga experienţă a dânsului a
fost cea care l-a îndreptăţit la această afirmaţie. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: Arial; mso-ansi-language: RO;">De ce să ne batem capul când
lucrurile nu merg? De ce să ne agăţăm ca scaiul de oaie de relaţii nepotrivite,
compromise? De ce să nu ne cerem iertare, să iertăm şi să mergem mai departe? De
ce să nu învăţăm din lecţiile de viaţă ca să putem înainta? De ce să nu ne însoţim
cu oameni ca noi, ca să nu mai fim obligaţi la compromisuri? E chiar aşa de
greu? Nu e! Trebuie doar să învăţăm să
recunoaştem adevărata luptă… Care se dă întâi cu noi înşine!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-18445372913283275182014-01-06T10:00:00.000+02:002014-01-06T10:00:01.589+02:00La mulţi ani, 2014!<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">La mulţi ani celor care azi împlinesc o…. vârstă…
ca membri oficiali în Împărăţia lui Dumnezeu, ca noi! Prin noi spun eu, soţul
meu, mama, fiul meu… celor care au făcut botezul în apă în ziua de Bobotează.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">De la începutul anului Dumnezeu ne vorbeşte şi cu ocazia
aniversării noastre, vreau să pun pe hârtie (şi în spaţiul virtual) direcţiile
pe care le-am primit de la Dumnezeu pentru acest an. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO"><a href="https://www.facebook.com/marlene.mcguirk"><span style="color: black; text-decoration: none; text-underline: none;">Marlene McGuirk</span></a> a postat o
profeţie pentru anul 2014. Am tradus-o: “Va fi uşor să te mişti în Duhul în
2014 iar slava Domnului va fi văzută. Pe măsură ce-L căutăm, vom vedea apăsarea
(persecuţiile) în natural căzând şi vom intra într-o perioadă cu totul nouă. Va
fi cel mai bun an din punct de vedere spiritual de până acum, atât fizic cât şi
financiar. Vom atinge cu Evanghelia mai mulţi oameni ca niciodată. Vom fi
binecuvântaţi şi vom fi o binecuvântare. Marcu 11:23 spune: </span><span lang="RO">Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva
muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în
inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Citez din motivele de rugăciune lansate de Alfa Omega:
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">„2014 este un an de cotitură pentru ţara noastră.
Motivele de rugăciune ale anului sunt: Pentru Biserică<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">-pentru intrarea deplină în mandatul dat de Domnul legat de propovăduirea
Evangheliei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">-Familii - mântuirea întregii familii, restaurarea relaţiilor şi unitate
între soţi, protecţie, restaurarea relaţiilor între generaţii (Mal. 4:6), copii
şi tineri- radicali pentru Cristos.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">-Unitate în şi între biserici, unitate în Trupul lui Cristos din România.
Restaurarea şi vindecarea relaţiilor dintre creştini, întregirea Bisericii
Domnului din România, eliminarea dezbinărilor şi neiertărilor care duc la
fragmentare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">-Extinderea revelaţiilor despre: identitatea în Cristos,
autoritatea spirituală, dimensiunea închinării şi rugăciunii, a
principiilor binecuvântării Domnului, a valorilor Împărăţiei lui Dumnezeu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">-Ieşirea Bisericii dintre ziduri cu mesajul Evangheliei, al
speranţei, către comunitate, în localităţile ţării, ca fiecare creştin să
fie un misionar activ în sfera sa de influenţă şi acţiune. Ne rugăm pentru
seceriş şi pentru lucrători la secerişul cel mare. Este un an al mântuirii
pentru mulţi!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"> Pentru România<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">-Trezirea şi mântuirea în masă a românilor. Să proclamăm pe Isus
Cristos ca Domn şi Stăpân peste România, ca Împărăţia lui Dumnezeu să vie, ca
Voia Tatălui să se facă, precum în cer, aşa şi pe pământ, în România. Să
declarăm: România închinată Domnului Isus Cristos!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Când am stat cu familia înaintea Domnului la
începutul anului, iată ce ne-a vorbit Domnul fiecăruia:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Emanuel: Ioan 10:10 „Eu am venit ca oile să aibă
viaţă, şi s-o aibă din belşug.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Elena: Filipeni 4:13,6 „Pot totul în Hristos care
mă întăreşte. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile
voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. ”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Leo: Isaia 66:1,5 “Cerul este scaunul Meu de
domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ascultaţi cuvântul
Domnului, voi care vă temeţi de cuvântul Lui: „Iată ce zic fraţii voştri care
vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: „Să-Şi arate Domnul slava, ca
să vă vedem bucuria!” – Dar ei vor rămâne de ruşine!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Raluca: Apocalipsa 21:5 “Cel ce şedea pe scaunul
de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie,
fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Noemi: Apocalipsa 1:8 „Eu sunt Alfa şi Omega,
Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce
era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Iată cum conturează Dumnezeu anul 2014, ca an de
biruinţă în El: apăsarea cade, lipsa încetează şi belşugul vine prin credinţă,
creştinii ies pe câmpul Evangheliei, împlinindu-şi chemarea, Biserica va reveni
la ceea ce Dumnezeu a intenţionat ca ea să fie: Trupul Său unit, barierele cad,
competiţia pleacă şi îi ia locul colaborarea, judecata şi bârfa pleacă şi vine
dragostea, dezbinarea cade şi o înlocuieşte unitatea, îndoiala pleacă şi lasă
loc trăirii prin credinţă, conducerea omului dispare făcând loc manifestării
Duhului lui Dumnezeu şi slavei Lui, cele vechi se duc, iată că Domnul face
toate lucrurile noi!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Dumnezeu este acelaşi ieri, azi şi în veci, noi
suntem cei care au nevoie de schimbare, El este credincios promisiunilor Lui,
El a vorbit, oare noi vom asculta, vom crede şi ne vom supune? <o:p></o:p></span></div>
elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-43573683338677640382013-12-20T09:35:00.001+02:002013-12-20T09:35:14.900+02:00Concert de colinde la Casa de cultură Hunedoara<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/ISDkGfpmro4?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-38846762254141643112013-11-05T09:36:00.000+02:002013-11-05T09:36:23.777+02:00Care este mărturia noastră?<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><i><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">3 Ioan</span></i></b><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"> - <i>Prezbiterul, către preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc în adevăr.<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă
bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. A fost o
mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti
credincios adevărului şi că umbli în adevăr. Eu n-am bucurie mai mare
decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr. Preaiubitule, tu
lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată. Ei
au mărturisit despre dragostea ta înaintea bisericii. Vei face bine să
îngrijeşti de călătoria lor, într-un chip vrednic de Dumnezeu; căci au
plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva de la neamuri. Este
datoria noastră, dar, să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună
cu adevărul.<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să
aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. De aceea, când voi
veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe
rele. Nu se mulţumeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică
şi pe cei ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din biserică.<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele
este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu. Toţi, chiar şi
Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; şi noi mărturisim despre el; şi
ştii că mărturisirea noastră este adevărată. Aş avea să-ţi spun multe lucruri,
dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei.<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Nădăjduiesc să te văd în curând, şi atunci vom vorbi gură
către gură. Pacea să fie cu tine. Prietenii îţi trimit sănătate. Spune sănătate
prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.</span></i><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Scrisoarea lui Ioan către Gaiu
este şi azi oglinda bisericilor noastre şi a fraţilor noştri. Relaţiile între
oameni sunt mereu dificile când nu este Duhul Sfânt în control. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Scrisă în preajma anului 90 d.H.,
scrisoarea lui Ioan conţine multe învăţături pentru noi, conţine tipare şi
modele pe care le observăm şi astăzi foarte clar. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Cum primim noi pe cei trimişi de
Dumnezeu? Asemeni lui Diotref, căruia îi place să deţină controlul, acţionând nedemn
de chemarea pe care ar trebui să o aibă un creştin, sau asemeni lui Dimitrie,
care are o mărturie bună între oameni? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Gaiu, ospitalier şi deschis,
trăieşte în acelaşi mediu cu opozantul Diotref, care, cu aroganţă, respinge pe
cei trimişi de Dumnezeu în ajutorul bisericii locale. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Mândria lui Diotref este
demascată de Ioan, care supraveghea creşterea bisericii şi dată pe faţă, aşa
cum lumina dă pe faţă orice este din întuneric. Diotref este împotrivitor,
arogant, defăimător şi, pe lângă faptul că respinge pe cei trimişi, îi şi
ameninţă cu eliminarea din biserică pe cei care îndrăznesc să-i primească. Totuşi,
Ioan nu se opune în mod direct răzvrătitului, ci alege să lase pe Dumnezeu să
rezolve situaţia, Ioan fiind recunoscut pentru spiritul său blând şi iubitor. El
rămâne ancorat în adevăr şi cere lui Dumnezeu să facă dreptate şi să scoată
adevărul la iveală, aşa cum ar trebui să ne rugăm şi noi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Ascultarea de Dumnezeu aduce binecuvântare
şi belşug, deşi vor exista şi vremuri de lipsă, pentru că avem nevoie să creştem
în credinţă, în dependenţă de Dumnezeu şi să nu ne mai bazăm pe forţele
proprii, nici pe alţi oameni. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Dacă trăim punând mai presus
Împărăţia lui Dumnezeu şi ne vom face partea, El Se va îngriji de toate nevoile
noastre. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Chemarea lui Dumnezeu de a duce
mai departe Cuvântul Lui este însoţită de o condiţie: puritatea transmiterii
Cuvântului, necompromiterea lui prin acceptarea de ajutor din partea necredincioşilor
sau a celor care nu trăiesc conform adevărului, ci conduşi de fire. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Care este mărturia noastră? Ce
văd oamenii când privesc la noi? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Văd dragostea lui Dumnezeu şi
adevărul necompromis sau văd că ne facem frate cu oricine ne susţine interesele
personale? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Punem la dispoziţia fraţilor
resursele noastre sau ne bazăm pe alţii ca să ne ridicăm şi să ne facem un
nume? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Investim în lucrarea lui Dumnezeu
sau ne vedem doar propriul interes? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Administrăm cu înţelepciune
resursele lui Dumnezeu sau le folosim în scopuri proprii şi ca să ne susţinem
doar propria existenţă? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Întrebăm pe Dumnezeu ce să facem
cu resursele Lui sau le împărţim după bunul plac, ca să ne zidim doar reputaţia
şi să ne construim relaţii în lume? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Ce spune felul nostru de viaţă
despre relaţia noastră cu Dumnezeu? Apărăm adevărul sau propriile interese?
Ascultăm de Dumnezeu sau de cei care ne măgulesc? Urmăm chemarea lui Dumnezeu
sau pe cei care ne pot îmbogăţi material? Suntem sinceri cu noi şi cu Dumnezeu
sau ascundem adevărul sub diverse scuze, căutând să ne însoţim cu cei care ne
susţin, ca să avem justificare? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Nimic nu este nou sub soare, tot
ce a fost va mai fi. De aceea avem Cuvântul lui Dumnezeu ca îndreptar. Deschide
ochii să vezi cine este din Dumnezeu şi cine nu este, ca să nu fie prea târziu
pentru tine. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<b><i><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Apoc. 3:14-19</span></i></b><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"> -<i> Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este
Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui
Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O,
dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în
clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am
îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit,
sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca
să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă
ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să
vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă,
dar, şi <b>pocăieşte-te</b>!<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Soluţia este pocăinţa, până mai
este har şi nu se închide uşa. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<b><i><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Apoc. 3:1-3</span></i></b><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"> </span><span class="isus"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">-<i> Îngerului
Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale
lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că<b> îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.</b></i></span></span><span class="apple-converted-space"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></i></span><span class="isus"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Veghează şi
întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, <b>căci
n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu</b>.</span></i></span><span class="apple-converted-space"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></i></span><span class="isus"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Adu-ţi aminte, dar,
cum ai primit şi auzit! Ţine şi <b>pocăieşte-te</b>!
Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste
tine.</span></i></span><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-83288653057533673242013-11-04T11:25:00.003+02:002013-11-04T11:25:09.244+02:00Fiţi treji şi vegheaţi!<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">1 Petru 1:13 <i>De
aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată
nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">În multe pasaje biblice găsim
avertismente care ne atrag atenţia asupra importanţei vegherii. Acum 2000 de
ani Dumnezeu a oferit totul ca noi să putem umbla pe calea Lui. Ne-a dat pe
Fiul Său, ca prin credinţa în El să ne putem împăca cu Tatăl ceresc, să putem
nu numai să avem viaţa veşnică, ci şi aici pe pământ să trăim o viaţă din
belşug. Partea noastră este acceptarea lui Isus ca Domn şi Mântuitor, apoi vom
fi născuţi din nou, din natura neprihănită a lui Dumnezeu şi vom fi înfiaţi în
marea Familie a lui Dumnezeu care este Biserica. De la etapa de bebeluş
spiritual trebuie apoi să creştem până la statura de om mare şi să trăim
conform îndemnurilor Duhului care trăieşte în noi. Şi atunci, de ce să veghem?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">1 Petru 5:8 <i>Fiţi
treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un
leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Câtă vreme încă nu facem alegerea
să trăim pentru Dumnezeu, diavolul se joacă cu noi dar nu prezentăm un pericol
real pentru el. Dar când luăm decizia să aparţinem Domnului şi să lucrăm pentru
El, diavolul se supără tare. De acum nu mai este pentru el o joacă de-a pisica
şi şoarecele, pentru că devenim duşmanii lui declaraţi şi, în momentul în care
am pronunţat „Doamne, vino în inima mea şi fii Mântuitorul şi Domnul meu” i-am
declarat război. Chiar dacă ştie că ne-a scăpat din mână, el nu va înceta pe
orice cale să ne corupă, să ne intimideze, să ne descurajeze, să ne facă să
renunţăm. Se va folosi de fiecare slăbiciune a noastră ca să dea cu noi de
pământ. De aceea trebuie să urmăm exemplul fecioarelor înţelepte:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Matei 25:1-13 <i>Atunci
Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi
au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci
înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele
untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi
untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au
adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în
întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit
candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din
untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au
răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine
duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele
să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în
odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte
fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns,
le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi
ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Uşa s-a închis în timp ce
întârziatele încercau să recupereze timpul. Tot aşa a fost şi pe vremea lui Noe:
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Geneza 6:13,18,22 7:1,5,15,16 <i>Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât
înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc
împreună cu pământul. Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi
fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. Aşa a şi făcut
Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu. Domnul a zis lui Noe: „Intră în
corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în
neamul acesta de oameni. Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul. Au intrat
în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de
viaţă. Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte
femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. <b>Apoi Domnul a închis uşa după el.</b></i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">De asta este foarte important să
auzim vocea Domnului, să ascultăm de El şi să facem ce avem de făcut. Este
important să facem tăcere în noi înşine ca să-L putem auzi pe El. Nu trebuie să
dăm mereu vina pe diavolul pentru toate falimentele nostre, pentru că cele mai
multe eşecuri le experimentăm atunci când lăsăm firea noastră să preia
controlul. Când ne bazăm pe emoţiile noastre, când credem că ştim totul, când
punem la îndoială autoritatea lui Dumnezeu contestând pe cei pe care i-a pus în
autoritate peste noi şi noi ne-am angajat faţă de ei, atunci lăsăm firea
noastră să preia controlul şi ieşim de sub protecţia lui Dumnezeu. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Romani 8:1,2 <i>Acum,
dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc
după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr,
legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a
morţii.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Cel care trăieşte după
îndemnurile Duhului nu greşeşte. Acelaşi Duh care L-a înviat pe Isus din morţi
locuieşte în mine. El m-a izbăvit de păcat şi moarte şi m-a aşezat în Familia
lui Dumnezeu, unde voi creşte, voi primi hrană spirituală, unde îmi voi
exercita darurile spre folosul altora, unde voi învăţa ce înseamnă să trăieşti
într-o familie, unde îmi va fi testată credinţa, unde îmi va fi testat
caracterul, integritatea, loialitatea. Însă diavolul nu va sta cu mâinile
încrucişate, ci va căuta să mă înşele, de aceea trebuie să veghez mereu şi să
compar tot ce mi se întâmplă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Iată cum vine duşmanul
şi înşeală şi, dacă nu veghem, ne poate păcăli. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Iosua 9:3-20 <i>Locuitorii
din Gabaon, de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii
Ai, <b>au întrebuinţat un vicleşug</b> şi
au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii
lor şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite, iar în picioare
purtau încălţăminte veche şi cârpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe
ei; iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi
mucegăise. S-au dus la Iosua în tabără la Ghilgal şi i-au zis lui şi
tuturor celor din Israel: „<b>Noi venim
dintr-o ţară depărtată</b>, acum deci faceţi legământ cu noi.” Bărbaţii lui
Israel au răspuns heviţilor acestora: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru,
cum să facem noi legământ cu voi?” Ei au zis lui Iosua: „Noi suntem robii tăi.”
Şi Iosua le-a zis: „Cine sunteţi voi şi de unde veniţi?” Ei i-au răspuns:
„Robii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată, pentru faima Domnului Dumnezeului
tău; căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt şi de ce a
făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul
Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era la Aştarot. Şi bătrânii
noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: „Luaţi cu voi merinde
pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor şi spuneţi-le: „Noi suntem robii
voştri; acum deci faceţi legământ cu noi.” Iată pâinea noastră: era caldă
când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, şi
acum s-a uscat şi s-a mucegăit. Burdufurile acestea de vin, când le-am
umplut, erau noi de tot şi iată-le s-au rupt; hainele şi încălţămintea noastră
s-au învechit de lungimea prea mare a drumului.” <b>Bărbaţii lui Israel au luat din merindea lor şi n-au întrebat pe Domnul</b>. Iosua
a făcut pace cu ei şi a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu
viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta<b>. La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel
au aflat că erau vecini cu ei şi că locuiau în mijlocul lor.</b> Căci
copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile
lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. Dar nu i-au bătut,
pentru că fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel că-i
vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cârtit împotriva
căpeteniilor. Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe
Domnul Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei. Iată ce
le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n-aducem peste noi mânia Domnului, din
pricina jurământului pe care li l-am făcut.”<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Vegherea este vitală. Iată cum un
moment de neveghere a permis duşmanilor să intre drept în mijlocul poporului,
după ce Dumnezeu poruncise ca nici unui neam păgân să nu i se dea voie să se
amestece cu poporul ales. Dar copiii lui Dumnezeu s-au lăsat păcăliţi şi au dat
voie idolatrilor să intre în ţara lor, pe pământul lor, în familia lor. Aşa ne
porunceşte Dumnezeu şi astăzi, să dăm afară din viaţa noastră orice păcat,
orice compromis, orice legătură străină de El, orice rădăcină care ne ţine
legaţi de situaţii sau relaţii nedumnezeieşti. De aceea ne-a dat Duhul Sfânt ca
să ne fie învăţător, călăuzitor, sfătuitor. Dacă prin naşterea din nou am
primit Duhul Sfânt care acum locuieşte în noi, nu mai avem nici o scuză să
păcătuim. Şi nici să dăm vina pe alţii că ne-au făcut să păcătuim. Dacă ei aleg
să trăiescă în păcat sau după alte principii decât cele biblice, este mai bine
să-i lăsăm să plece, chiar dacă pentru suflet doare pe moment. Este mai bine să
suferim acum decât pentru veşnicie. Nu trebuie să fim ca omul acela care,
chemat de Isus să-L urmeze a vrut să se întoarcă să îşi ia rămas bun de la
familie iar Domnul l-a mustrat, ştiind că legăturile sufleteşti au mare putere
să ne tragă înapoi (Luca 9:61). Să veghem ca să nu permitem duşmanului să se
insinueze subtil în viaţa noastră, în familia noastră, în acţiunile noastre, în
deciziile noastre, în relaţiile noastre. Şi, mai ales, să ne asumăm răspunderea
pentru păcatele noastre şi să ne pocăim, să nu dăm vina pe alţii pentru ceea ce
ni se întâmplă. Dacă cineva alege să trăiască greşit, este între el şi
Dumnezeu, sau între el şi diavolul, nu este treaba noastră să analizăm viaţa
nimănui, decât a noastră, pentru că vom da socoteală pentru viaţa noastră şi
atât. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Atunci când suntem în voia lui
Dumnezeu El ne va ajuta cu tot ce avem nevoie. Ne va echipa şi ne va da resurse
ca lucrarea şi voia Lui să se facă. La Dumnezeu nimic nu este imposibil, pentru
că în mâna Lui e totul. El poate face ca şi timpul să stea în loc atunci când
copiii Lui fac lucrarea Lui, ca să le vină în ajutor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Iosua 10:12-<i>15
Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe amoriţi în
mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te, soare,
asupra Gabaonului, şi tu, lună, asupra văii Aialonului!” Şi soarele s-a
oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul şi-a răzbunat pe
vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele
s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.
N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să
fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel. Şi Iosua şi
tot Israelul împreună cu el s-a întors în tabără la Ghilgal.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Vegherea este importantă pentru
înaintarea noastră. Hotărârea noastră de a rămâne în picioare este suficientă
ca Dumnezeu să ne ţină. Atitudinea inimii noastre de a dori să facem ceea ce
ne-a cerut Dumnezeu este vitală ca El să ne poată sprijini. Când Petru a păşit
jos din corabie nu a păşit pe ape, ci pe credinţă. Asta l-a ţinut. Este
important să înţelegem călăuzirea Duhului Sfânt pentru că ceea ce facem din
fire nu este plăcut Domnului. Aptitudinile noastre nu ne sunt suficiente să
înaintăm pe Cale, chiar dacă „dăm bine” în faţa oamenilor. Mai devreme sau mai
târziu resursele ni se vor epuiza şi ne vom trezi în punctul din care am
plecat, sau mai rău. Nu suntem aici să facem plăcere oamenilor, ci lui
Dumnezeu. Dacă rămânem singuri pe Cale nu este o pierdere aşa de mare pentru că
suntem în voia lui Dumnezeu şi, după ce trecem testul, Dumnezeu ne va da o
Familie. Calea bună este îngustă, nu încap doi oameni pe ea şi nici bagajele.
Dar, dacă alegem să plăcem oamenilor, vom fi cu adevărat singuri, pentru că
oamenii ne vor dezamăgi cu siguranţă. Când urmăm chemarea lui Dumnezeu s-ar
putea să nu avem prea mulţi susţinători, pentru că uneori Dumnezeu ne testează
hotărârea de a-L urma şi nu ne lasă nici să ne luăm rămas bun de la familie,
nici să ne „îngropăm morţii” pentru că ştie că asta ne-ar abate din drum. Dar
dacă ne încăpăţânăm şi insistăm, ne lasă în voia minţii noastre şi apoi să nu
ne mirăm dacă ne întoarcem şi găsim uşa închisă. Nu ştim când uşa se va închide
şi vom rămâne pe dinafară, cu scuzele noastre penibile cu tot! Slavă Domnului
că încă avem har! Important este să ştim cu siguranţă ce ne-a cerut Dumnezeu să
facem şi încotro mergem şi să afirmăm asta cu toată tăria, cu riscul de a
rămâne singuri. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Evrei 12:3 <i>Uitaţi-vă,
dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire
aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi
de oboseală în sufletele voastre.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: RO;">Este important să fim atenţi ce
facem şi cu cine ne însoţim ca să nu ne lăsăm distraşi de uneltirile celui rău
şi de firea noastră vulnerabilă încă la rău. Putem trăi biruitori încă înainte
să murim şi să urcăm la cer, dar asta presupune ascultare în toate de Domnul.
El ştie ce este mai bine pentru noi, El ştie când va închide uşa în nasul
nostru, deci să fim atenţi să nu ne trezim prea târziu, când uşa arcei va fi
sigilată de Domnul şi noi vom rămâne în ploaie. El vrea ca noi să fim protejaţi
de ploaie în interiorul arcei, El vrea ca noi să scăpăm din potop ca să dăm
apoi rod de acelaşi fel cu noi, înmulţindu-ne şi stăpânind pământul. La fel ca
pe vremea lui Noe, El face astăzi curăţenie pe pământ şi în poporul Lui. De
aceea trăim vremuri atât de dificile. <o:p></o:p></span></div>
<span lang="RO" style="font-size: 14pt;">2 Timotei 4:1-5 <i>Te rog fierbinte,
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi
morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul,
stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată
blândeţea şi învăţătura. Căci <b>va veni
vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă</b>; ci îi vor
gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele
lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri
închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul
unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.</i></span>elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-2069372198460160592013-11-02T20:19:00.002+02:002013-11-02T20:19:23.834+02:00Eşti în arcă sau pe dinafară? <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Trăim vremuri ca Noe, când Dumnezeu, sătul de păcatul omenirii i-a spus lui
Noe: „Iată specificaţiile navei pe care trebuie să o construieşti. Voi da un
potop care va rade de pe faţa pământului omul, pentru că răutatea lui a ajuns
până la Mine!” Şi acum răutatea oamenilor ajunge până la cer, dar Dumnezeu nu
va mai da un potop, pentru că a promis că nu o va mai face. Dar este sigur că
El pregăteşte ceva important. A fost un an greu, de cernere, de separare, de
triere, de regrupare. A fost greu să rămânem în picioare, dar am rămas, chiar
dacă de câteva ori am fost îngenuncheaţi. Am auzit glasul Domnului care a spus:
„Iată ce voi face, eşti tu dispus să plăteşti preţul?” Sunt vremuri în care
Dumnezeu porunceşte construirea unui arce, care este Biserica, familia Lui.
Sunt vremuri în care El dă indicaţii specifice, exacte şi noi trebuie să le
urmăm, fiecare la rândul cetei lui. Eşti tu gata? Ţi-ai găsit „ceata”? Ţi-ai
găsit familia? Ştii unde aparţii, aşa încât, atunci când Dumnezeu va închide
uşa arcei să fii înăuntru? Sau te vei trezi că ţi se închide uşa în faţă?
Copilul lui Dumnezeu aude vocea Tatălui aşa cum oaia cunoaşte glasul
păstorului. Păstorul ştie care îi sunt oile, pentru că ele ascultă vocea lui,
el lasă să treacă la odihnă pe poarta staulului doar oile, nu şi caprele sau
lupii. Dumnezeu are ordine în toate şi, aici pe pământ a lăsat ca model pentru
Împărăţia Lui Biserica şi familia. Aşa cum copilul nu iese din casă fără să
spună unde merge, cu cine şi cât va sta, Biserica trebuie să aibă disciplina ei.
Fiecare trebuie să-şi cunoască locul, rolul şi să plătească preţul. Eşti tu
dispus ca, pentru o mîntuire aşa de mare, să plăteşti preţul? Sau rămâi
nepăsător, căutându-ţi autoîndreptăţirea prin justificări izvorâte dintr-o fire
nerăstignită? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">“De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de
lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă
Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi
orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă
stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită
întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o”. Evrei 2:1-3<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Eşti o oaie rătăcită? Caută-ţi turma şi aşează-te bine
acolo, caută-ţi familia în care să creşti, în care să te hrăneşti, în care să
pui umărul la efortul de-a construi Casa lui Dumnezeu! Un cărbune scos din foc
se stinge. Fiecare din noi trecem prin deşert din când în când, face parte din
procesul de mântuire, când suntem încercaţi şi testaţi, dar dacă mereu repetăm
aceleaşi greşeli şi nu ne trezim, s-ar putea ca uşa să se închidă în faţa
noastră. Este posibil să fim născuţi din nou şi totuşi să alegem să trăim ca
înainte de a fi fost născuţi din nou, dar pentru toate vom da socoteală, pentru
că Împărăţia lui Dumnezeu este dragoste, este ordine şi echilibru dar şi
dreptate. Şi poruncile Lui nu sunt grele, decât pentru firea care nu se lasă
răstignită. Dumnezeu separă lumina de întuneric, aşa cum a făcut-o încă de la
crearea lumii. Atunci a separat ziua de noapte, acum separă lumina spirituală
de întunericul spiritual. Tu unde te afli, în arcă sau preferi să înoţi de unul
singur, sperând să supravieţuieşti? Sau nici măcar nu eşti încă un copil al lui
Dumnezeu, înfiat prin Sângele lui Isus? Caută Faţa Lui şi El se va lăsa găsit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Dumnezeu a lăsat modele ca în toate să ştim ce avem de
făcut. Aşa cum un bebeluş nou născut aruncat în stradă nu va supravieţui, nici
un creştin nu poate creşte în afara Familiei lui Dumnezeu. În cel mai bun caz,
bebeluşul va fi luat de pe stradă şi dus într-un centru de stat unde i se va
asigura creşterea în felul lumii, i se va asigura hrana, îmbrăcămintea şi
educaţia, în cel mai bun caz, dar nu va ştii ce este aceea o familie, nu va
ştii ce înseamnă să aparţii undeva, nu va ştii ce înseamnă ordinea, ascultarea
de autoritate şi supunerea. Dacă nu eşti integrat în Familia lui Dumnezeu ca să
nu dai socoteală nimănui, înseamnă că nu vrei să asculţi nici de Dumnezeu,
pentru că El a poruncit ca fiecare să-şi găsească locul în Trup. Eşti răzvrătit
şi deci în neascultare. Te aştepţi ca Dumnezeu să te asculte când te rogi?
Rugăciunile tale nu vor trece de tavan pentru că Dumnezeu a stabilit toate
lucrurile cu un scop: pentru binele tău. Dumnezeu nu se lasă batjocorit, nu vă
înşelaţi singuri: ce seamănă omul, aceea va secera. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Dumnezeu pregăteşte ceva important, ceva măreţ. Eşti în
arcă sau pe dinafară? <o:p></o:p></span></div>
elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4419951588135325129.post-57574310834047787992013-10-23T13:46:00.001+03:002013-10-23T13:46:59.425+03:00Vremurile de mare tulburare aduc schimbare<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Străbatem vremuri de mari tulburări, de revolte şi
dispute. Vedem în jurul nostru peste tot certuri, neînţelegeri, frământare,
rupturi şi dezbinare. Sunt vremurile de cernere promise şi aşteptate. Viteza cu
care se desfăşoară totul ne-a luat pe mulţi prin surprindere şi ne-a buimăcit.
Ca şi cum am fi prinşi într-un vârtej, ne-a apucat ameţeala înainte să ne dăm
seama ce se întâmplă. Şi-n toate astea, am uita că Dumnezeu e suveran! Şi că El
e în controlul tuturor lucrurilor! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Mă simt ca Petru care a coborât din barcă! Şi, uitând
de ce mă aflu în valuri, m-am temut şi m-am scufundat! Dar amintindu-mi că
Domnul e lângă mine, L-am strigat, El a întins mâna şi m-a scos din acele ape
mari şi frământate. Vasul de lut trântit la pământ se sparge! Am încercat să
adun cioburile şi să lipesc vasul la loc, dar nu s-a mai putut. Nu mai e
acelaşi lucru! Vasul spart şi lipit nu mai ţine apa! Domnul a promis că din
inimile noastre vor curge râuri de apă vie, dar cum dacă vasul e crăpat? 2
Corinteni 5:17 spune: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.
Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Psalmul 26:2
spune că avem şi noi partea noastră de făcut: „Cercetează-mă, Doamne,
încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!” Stând înaintea
Lui cu inima deschisă, hotărâtă să primească cercetarea, mustrarea şi
îndreptarea, avem mereu o şansă la El! Drumul spre Ţara Promisă trece prin
deşert şi acolo este încercată credinţa noastră şi încrederea neclintită în
lucrurile care nu se văd! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">„Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină
şi suferă durerile naşterii.” Romani 8:22 Dacă ştim că totul este în controlul
lui Dumnezeu, de ce ne mirăm că nelegiuirea noastră a ajuns până la El? El nu
face decât să aducă lucrurile în ordine! Încă din primăvară am auzit cum
scutură Dumnezeu tot ce nu este după voia Lui. Începuse de mult acest proces
iar acum „şocul” exploziei trezirii ajunge la noi. Avem una din două alegeri de
făcut: prindem valul şi ne lăsăm duşi de el în ţara promisă de Tatăl nostru Cel
ceresc sau ne împotrivim şi ne ducem la fund, murind înecaţi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Apocalipsa 12 ne avertizează cu privire la vremurile
pe care le trăim. Diavolul încearcă să ne fure chiar naşterea din nou, dacă îi
dăm voie. Aduce tulburare, lupte, încercări şi, dacă suntem atenţi, vedem cum
întreg pământul se scutură, se cutremură, pentru că ceea ce se întâmplă în
spiritual se răsfrânge şi asupra materiei. Totul este creaţia lui Dumnezeu şi
totul este în controlul Lui. Să ne păzim „până la capăt mântuirea cu frică şi cutremur”.
Filipeni 2:12 <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Este mai mult decât oricând imperios necesar să avem
mare grijă ce facem cu mântuirea noastră. 1 Petru 5:8 spune că diavolul dă
târcoale căutând victime. Avem nevoie de credinţă şi de harul lui Dumnezeu
clipă de clipă, nu putem permite firii să ne conducă, ci trebuie să trăim
proclamând adevărul, în dependenţă totală de Dumnezeu, sub călăuzirea necurmată
a Duhului Sfânt. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Sunt vremuri de cernere. Sunt vremuri în care Dumnezeu
aşează noi temelii unei biserici corupte de interese materiale şi doctrine
false. Tinerii au visuri profetice, învăţătorii şi predicatorii bisericilor
proclamă sfinţirea şi curăţirea, cei care stau lângă Dumnezeu sunt tot mai
puţini, pentru că drumul este tot mai îngust şi tot mai greu. Dumnezeu ne arată
că pe calea îngustă nu încăpem cu bagaje, El ne aduce ocazii în care să lăsăm
bagajele jos, dar dacă ţinem cu încăpăţânare de ele, El ne va lăsa în pace! Aşa
cum a lăsat şi pe tânărul bogat să aleagă lucrurile materiale (Luca 18). Inima
tânărului era aplecată asupra lucrurilor care-i ofereau o falsă siguranţă şi el
nu a fost dispus să le lase de dragul Domnului. Cămila nu trece prin urechile acului
cu bagaje după ea, dar liberă de bagaje va trece, la Domnul toate-s posibile! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Vara acestui an a adus în viaţa noastră o revelaţie
proaspătă. Am aflat încă odată că împreună cu Dumnezeu suntem nelimitaţi. Un
nou nivel de revelaţie este eliberat celor care au urechi de auzit pentru că
viziunea noastră trebuie ajustată ca să ţină pasul cu planul lui Dumnezeu.
Trecutul rămâne în urmă cu tot cortegiul lui de răni şi traume, iar Dumnezeu
aşează peste copiii Lui o mantie de vindecare şi restaurare. Dacă ne împotrivim
şi Îi rezistăm, nu vom primi revelaţia, dar dacă ascultăm, deschidem o uşă
largă către noi vremuri de restaurare, vindecare, binecuvântare. Ascultarea ne
descoperă noi strategii de luptă împotriva celui rău şi armatelor lui.
Ascultarea aduce fiecare piesă din puzzle la locul ei perfect. Ascultarea aduce
înţelegerea greşelilor din trecut şi a efectelor lor, ca să putem cere
vindecarea. Ascultarea măreşte credinţa noastră şi încrederea că Dumnezeu este
în control şi ştie ce face. Ascultarea aduce tăcere peste fire şi descoperiri
noi din Cuvânt. Ascultarea aduce biruinţă asupra duşmanului şi armatelor lui,
aduce curăţenie în noi şi în jurul nostru, la toate nivelurile, de la cel
spiritual, la cel psihic/emoţional, la cel fizic/trupesc şi la cel relaţional. Ascultarea
ne arată care este locul nostru în economia lui Dumnezeu. Ascultarea aduce
roada Duhului Sfânt, care este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, înfrânarea
şi pune în noi dorinţa după părtăşie reală, împreună cu cei aleşi, dorinţa ce
cooperare cu fraţii şi surorile, pentru că suntem împreună lucrători cu El şi
cu ceilalţi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Înaintea tratamentului, doctorul descoperă cauza şi
apoi oferă reţeta. Înaintea tratării simptomelor, înainte să semănăm şi să
zidim, trebuie să smulgem, să tăiem, să dărâmăm şi să nimicim întăriturile
celui rău, rădăcinile şi buruienele din viaţa noastră (Ieremia 1:10). Ca
balonul nostru cu aer cald să se poată înălţa, trebuie să aruncăm din nacelă
sacii cu balast. Şi dacă noi nu facem asta, o va face Dumnezeu în felul Lui
suveran, dacă în viaţa noastră a existat acel moment în care să fi spus:
„Doamne, sunt la dispoziţia Ta, iată-mă, trimite-mă!” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Odată ce I-ai încredinţat viaţa ta Lui, să nu te miri
de felul în care El lucrează şi să nu cârteşti, ci să-I mulţumeşti, pentru că toate
lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Şi vei
vedea roadele mai târziu. Noi nu trăim prin vedere, ci prin credinţă! Tu ai
grijă să semeni sămânţa bună care nu putrezeşte (1 Corinteni 15), să aduni
comori care nu sunt roase de molii şi rugină (Matei 6). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Firea aduce suferinţă, trăirea în fire aduce moarte.
Pentru că plata păcatului este moartea şi firea este coruptă de păcat. De aceea
spune Dumnezeu „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor,
Dumnezeu i-a lăsat <i>în voia minţii lor
blestemate</i>, ca să facă lucruri neîngăduite.” Romani 1:28 şi în Romani 12:2
Pavel ne învaţă: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă
prefaceţi, prin <i>înnoirea minţii voastre</i>,
ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Ceea ce Dumnezeu avea de făcut, a împlinit acum 2000
de ani, de acum este alegerea noastră să facem ce trebuie, iar El va fi mereu
cu noi să ne ajute: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la
sfârşitul veacului” Matei 28:20.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Tranziţia prin care trecem este, dacă stăm să privim
atent, universală. Înainte ca Dumnezeu să lărgească teritoriile Bisericii, El
curăţeşte terenul şi cheamă lucrătorii. Peste tot, cei care sunt călăuziţi de
Duhul care este totul în toţi, vorbesc aceeaşi limbă! Înainte ca totul să
crească, trebuie întâi să scadă la unitatea reală, la acordul divin din care să
rodească adevărul. 1 Corinteni 1:10 „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele
Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi
dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o
simţire.” Dumnezeu nu vrea să zidească pe o temelie crăpată. El nu vrea ca
pereţii Templului Lui să fie fisuraţi, ci vrea o Biserică pe care porţile locuinţei
morţii să nu o poată birui! Matei 16:18 - „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe
această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor
birui.” Pe acest Petru care s-a lepădat de 3 ori, Dumnezeu îl restaurează de 3
ori şi apoi zideşte pe el! Nu pe Iuda, vânzătorul, care a trădat şi apoi,
copleşit de vinovăţie, s-a spânzurat. Dumnezeu nu alege pe cei perfecţi, ci
perfecţionează pe cei aleşi! Unitatea se vede şi se simte prin Duhul Domnului,
oamenii se recunosc unii pe alţii - cei care sunt de acelaşi fel! Cu toţii avem
locul perfect în ogorul Domnului, cu toţii avem chemarea personală şi numai
împreună suntem tari! <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="font-size: 14.0pt;">Mă rog ca Dumnezeu să aducă restaurare peste copiii
Lui, mă rog ca Domnul să curăţească şi să sfinţească Biserica Sa, mă rog pentru
o revelaţie proaspătă şi pentru o ungere nouă, mă rog pentru putere şi izbândă
în aceste vremuri de adâncă tulburare, mă rog pentru prinşii de război ca să
vină înapoi la Domnul, lăsând firea deoparte, mă rog pentru o nouă temelie
fundamentată pe adevăr şi Cuvânt, pe Duhul Sfânt, mă rog pentru claritate în
înţelegerea planului lui Dumnezeu şi pentru strategii noi. Amin! <o:p></o:p></span></div>
elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0