miercuri, 29 februarie 2012

Impact

Ruben a sugerat câteva teme de discuţie pentru luna martie. Cea care mi-a atras întâi atenţia este cea despre impact. Găsim în dicţionar diverse explicaţii la cuvântul impact şi dacă stai să le citeşti cu gândul la tema discuţiei noastre unele par amuzante:
IMPÁCT: Ciocnire a două sau mai multor corpuri. 2. Influență, înrâurire a unei idei, a unei lucrări etc. asupra unei persoane, asupra evenimentelor etc. 3. Șoc; surpriză.
IMPÁCT: coliziune a două sau a mai multor corpuri, dintre care cel puțin unul este în mișcare. 2. ciocnire, incidență. 3. (fig.) efect de șoc, de surpriză. ◊ influență, efect. ◊ contact, lovire. 4. relație; întâlnire, incidență. 5. prezență.
Iar mai jos în DEX apare „urme de impact”. Despre astea voi scrie. Despre „urmele” pe care le-au lăsat cei care au trecut prin viaţa mea. Nu ştiu cum se aşteaptă Ruben la o jumătate de pagină, pentru că mie îmi va lua un roman şi tot nu aş putea epuiza subiectul.
Aşa că, încep cu începutul: familia. Cea care mi-a marcat copilăria a fost bunica. Din partea mamei. O femeie micuţă, ageră plină de viaţă şi energie dar şi plină de smerenie şi credinţă. De la ea am învăţat despre Dumnezeu. De la ea am învăţat că un creştin trebuie să fie diferit, că în viaţa lui trebuie să se vadă Dumnezeu. Altfel, să nu-şi mai spună creştin. Am învăţat că, în rândurile creştinilor, versetele din 1 Tesaloniceni capitolul 1 trebuie să fie adevărate: „ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.... aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.”
Deşi copilăria mea la ţară a părut la vremea aceea cel puţin o corvoadă, dacă nu chiar o pedeapsă, pentru că bunicii nu aveau televizor şi lângă casa noastră nu erau copii, totuşi, ce îmi amintesc din acele vacanţe sunt cântecele pe care le învăţam ca să le cântăm duminica şi pe care le ştiu şi acum. Blândeţea şi răbdarea bunicii care întrece tot ce am citit despre bunici, de asemenea lacrimile ei cu care întotdeauna ne acompania plecarea, toate mi-au rămas întipărite în minte.
Şi, ceea ce este mai sigur ca orice, rugăciunile ei ne-au adus pe drumul cel bun, ne-au călăuzit spre Dumnezeu şi ne-au păzit de lume.
Mai multe lucruri despre bunica, aici:

Femeia invizibilă

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...