Dumnezeu a lăsat rugăciunea ca mijloc de comunicare directă cu El. Rugăciunea este respiraţia sufletului. Rugăciunea activează şi eliberează puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră, este mijlocul prin care experimentăm prezenţa lui Dumnezeu.
1. RUGĂCIUNEA DEVOŢIONALĂ este cheia zdrobirii atacurilor duşmanului. Prin ea îl putem cunoaşte pe Dumnezeu într-un mod personal şi intim, este o formă de rugăciune centrată pe Dumnezeu, axată pe cunoaşterea Lui şi de a-L binecuvânta.
Practic, cum putem să dezvoltăm rugăciunea devoţională? Avem nevoie de rugăciune zilnică, întâi în cămăruţa noastră, apoi de câte ori ni se iveşte ocazia.
Noi nu trebuie să ne rugăm până obosim ci până obţinem victoria, până biruim firea noastră şi intrăm în prezenţa lui Dumnezeu.
Rugăciunea devoţională trebuie să fie diferită de la zi la zi, să nu devină rutină şi mai ales ea trebuie să devină tot mai profundă.
2. AŞTEPTAREA ÎNAINTEA DOMNULUI- cum spunea şi Nicole la Conferinţa de mijlocire şi luptă spirituală, comunicarea cu Dumnezeu nu este o turuială lungă, apoi te-ai întors cu spatele şi-ai plecat.
De multe ori găsim în Biblie: taci înaintea Domnului, ascultă-L! (David). Este esenţial ca noi să aşteptăm timpul lui Dumnezeu, să avem răbdare ca să vedem cum răspunde, cum lucrează El şi să ne alăturăm şi noi. Isus ne-a chemat în odihna Sa, ne-a dat pacea Sa. Aşa cum avem nevoie de transmiterea gândurilor noastre către Dumnezeu, tot aşa avem nevoie să ne cultivăm răbdarea aşteptând răspunsul Lui. Este tot o practică şi liniştea lăuntrică, un lucru de care avem nevoie din când în când. Dacă ne tot agităm riscăm să nu mai auzim glasul Domnului şi să ratăm împlinirea voii Lui. Îl slujim chiar şi stând, atunci când e timpul să stăm. În acest timp putem observa, putem să descoperim viziunea pe care o are Domnul în ce ne priveşte.
3. LAUDA ŞI ÎNCHINAREA în primul rând este o poruncă. Şi până una alta ştim cu toţii că El coboară în mijlocul laudelor noastre, dacă provin dintr-o inimă curată.
Fiecare îl poate lăuda liber, după felul fiecăruia de a fi. Unii sunt mai liniştiţi, alţii sunt mai expansivi, Dumnezeu se uită la inima noastră. Dacă avem motive de întristare, dar noi ne luptăm şi ne depăşim starea pentru a intra în prezenţa Lui, El vede şi ştie acest lucru şi ne binecuvântează, ne umple de bucuria mântuirii şi a prezenţei Sale (Ps. 150). Lauda ne aduce în prezenţa Sa şi ne face să-L sărbătorim.
Închinarea este ca o curgere a dragostei, este exprimarea iubirii la fel ca în Cartea Cântărilor. El ne-a eliberat, ne-a curăţat, iar acum noi venim şi ne închinăm declarându-i dragostea la rândul nostru.
Închinarea ne schimbă, dacă vrem cu adevărat acest lucru. Nu-i uşor, dar dacă Dumnezeu ne-a sfinţit prin prezenţa Sa, noi nu putem rămâne la fel ca înainte, întâlnirea cu El schimbă vieţi, schimbă caractere, dacă nuj înseamnă că nu s-a dorit niciodată cu adevărat acest lucru. El nu obligă pe nimeni să-L primească, dar nici nu poate primi o închinare dintr-o inimă falsă.
4. RUGĂCIUNEA DE MIJLOCIRE pe măsură ce creştem spiritual şi ne întărim paşii pe Cale şi dezvoltăm relaţia cu Domnul ajungem şi în punctul în care purtăm poverile altora.
Dumnezeu ne cheamă la aceasta, depinde de noi dacă vom ajunge până în acest punct, dar trebuie să fim conştienţi că El ne-a chemat să slujim altora prin darurile cu care El ne-a înzestrat. Dumnezeu ne aduce pânmă în acel punct în care simţim suferinţele altora, plângem pentru ei şine rugăm să fie mângâiaţi, pentru că ei , fiind în mijlocul problemelor, nu se pot ridica singuri. Ilie a mijlocit, Avraam la fel, avem destule exemple biblice. Domnul Isus a mijlocit în nenumărate rânduri pentru noi cu lacrimi. Mijlocirea este asemenea dinamitei (dunamis), este puterea aplicată a lui Dumnezeu (Fapte 1:8). Aşa cum aducem cererile noastre înaintea lui Dumnezeu şi aşa cum ne rugăm unii pentru alţii, tot aşa după cum avem un Mijlocitor în Cer, la fel suntem chemaţi să mijlocim unii pentru alţii, sub ungerea Duhului Sfânt.
5. LUPTA SPIRITUALĂ de 2000 de ani este un conflict deschis, puternic între satan şi Biserică. El a fost biruit pe Calvar, dar se luptă în continuare ca să piardă chiar şi pe cei ce sunt aleşi.
Efeseni 6:12 – noi suntem chemaţi să luptăm împotriva puterilor întunericului. Prin această rugăciune agresivă putem birui, detronăm principalităţile demonice şi alungăm întunericul spiritual.
Prima armă este Cuvântul. Isus S-a folosit din plin de această armă atunci când a fost ispitit. Am putut vedea că şi diavolul cunoaşte Cuvântul aşa că trebuie să ne pregătim serios ca să-L cunoaştem şi mai bine şi să putem ţine piept atacurilor celui rău.
A doua armă este Numele lui Isus. Poate că demonii nu se tem de noi, dar de Numele Domnului se tem din cale-afară, Numele Domnului ne protejează şi ne dă autoritate. Atunci când suntem călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu şi rostim ceva în Numele Domnului, acel lucru ia fiinţă.
O altă armă e Sângele lui Isus. El ne-a curăţit şi are putere să curăţească şi astăzi până în veşnicie.
Postul este încă o armă puternică. În timp ce postim ne concentrăm asupra scopurilor lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu