Există o soluție: ”Supuneți-vă
dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
Apropiați-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi.
Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu
inima împărțită!” Un om nu poate sluji la doi stăpâni, ”căci sau va urî pe unul şi va iubi pe
celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui
Dumnezeu şi lui Mamona”. (Matei 6:24) Așadar un creștin nu mai poate da
curs răutăților firii fără să aibă inima împărțită. ”Nu vă
vorbiţi de rău unii pe alţii, fraților! Cine vorbește de rău pe un frate
sau judecă pe fratele său vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă
judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.”, continuă Iacov,
iar pe de altă parte cuvântul ne spune să ne judecăm singuri, ca să nu fim
judecați (Matei 7:1). 1 Corinteni 6:7 atrage atenția asupra reacției
creștinești în fața limbilor otrăvitoare: ”Chiar
faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru
ce nu suferiți mai bine să fiţi nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine
paguba?” Adevărul are o caracteristică: va fi revelat, așa cum toate cele
ascunse ies la iveală atunci când apare lumina. Deci nu ar trebui să ne facem
griji că oamenii vorbesc împotriva noastră, până la urmă, ”fiecare pasăre pe
limba ei piere”, iar ”limba niciun om n-o poate îmblânzi.
Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte”.
Până la urmă este cunoscut faptul că șerpii veninoși nu mor de la propria
otravă, nici dacă se mușcă de limbă, pentru că și-au dezvoltat anticorpi care-i
apără de propriul venin. Așa și unii ”creștini”, și-au dezvoltat acești
anticorpi care se numesc fire și care, cu cât mai mult este hrănită, cu atât
mai mult crește și stăpânește. Pavel spune corintenilor: ”...ne ostenim
şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâți, binecuvântăm; când suntem
prigoniți, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am
ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor.” Iată că nu
doar vouă și nouă ni se întâmplă! Așa este de când lumea, cei care muncesc sunt
criticați și vorbiți de rău de cei care stau pe margine și nu fac nimic (1 Cor
4:12,13). Cu aceeași limbă cu care varsă venin se și roagă, se spală pe gură și
merg la biserică afișând fața de creștin smerit. Se poate aplica aici parte din
versetul din Proverbe cu femeia care păcătuiește, apoi ”se șterge la gură şi apoi zice: „N-am făcut nimic
rău.” (Prov. 30:20). Așa este și omul care se autodenumește creștin dar are
un comportament condamnabil. Dar
biblia ne spune că ne vom cunoaște cu toții după roade. Roadele firii sau
roadele Duhului, roadele urii sau roadele bunătății și răbdării. Și nu oricine
spune ”Doamne, Doamne...n-am făcut noi, n-am dres noi....?” va intra în locul
pregătit pentru cei care au crezut.
Și mai există soluții:
”Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce
vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă
asupresc şi vă prigonesc” (Matei 5:44); „Purtați-vă sarcinile
unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos” (Galateni 6:2); ”Numai
purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie
că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi
că rămâneți tari în acelaşi duh şi că luptați cu un
suflet pentru credinţa Evangheliei” (Filipeni 1:27); ”...binecuvântați
pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi”
(Luca 6:28); ”Încolo, fraților, rugaţi-vă pentru noi ca Cuvântul
Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit, cum este la voi” (2 Tesaloniceni 3:1); ”Rugaţi-vă pentru noi,
căci suntem încredințați că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în
toate lucrurile”. (Evrei 13:18).
Creștinul nu se
răzbună, el are încredere că Dumnezeu se va îngriji de vrăjmașii lui, de
defăimătorii lui, de bârfitorii și calomniatorii lui. Creștinul își păstrează
pacea și nu se lasă tulburat. Creștinul știe și crede că răzbunarea e a
Domnului. ”A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti Când va începe să
le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape Şi ceea ce-i
aşteaptă nu va zăbovi.” (Deuteronomul 32:35);
”Căci ştim cine este Cel ce a zis:
„A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul va
judeca pe poporul Său.”
(Evrei 10:30); ”Preaiubiţilor, nu vă răzbunați
singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris:
„Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul” (Romani 12:19).
Dumnezeul nostru este
Dumnezeu ordinii și echilibrului. El pune ordine și în poporul Lui, astfel că
El rânduiește dregători și slujitori care să mențină ordinea în Trupul lui
Cristos și în societate. ”Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai
înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu.
Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se
împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu, şi
cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o
faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire?
Fă binele şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu
pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia.
El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce
face rău. De aceea trebuie să fiţi supuși nu numai de frica pedepsei, ci şi
din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci
dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba
aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să dați: cui datorați birul,
daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica;
cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.” (Romani 13)
Știm
că: ”Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii,
ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi dorește ca niciunul să nu
piară, ci toţi să vină la pocăință”. (2 Petru 3:9) Așa că, chiar dacă
în sinea noastră dorim măcar un pic de răzbunare pentru ce ni s-a făcut,
Dumnezeu are alte planuri cu oamenii: să-i aducă la mântuire. Iar noi nu avem
decât să iertăm greșiților noștri, ca să fim iertați la rândul nostru pentru
ceea ce am greșit, ca să nu ne asemănăm exact cu aceia care ne-au făcut rău și
care-și vor primi răsplata după faptele lor. Noi suntem datori ”Să veghem
unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.... să ne
îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se
apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința
adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfricoșată
a judecății şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți”. (Evrei 10)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu