Acum ceva vreme, un an sau doi, am primit de la o soră dragă o scrisoare. O postez aici ca să vă bucuraţi şi voi de venirea primăverii:
“Nicidecum n-am să te las; cu nici un chip nu te voi părăsi – Evrei” 13:5
În câte o iarnă grea, ca aceata, ni se pare că nu vom mai vedea primăvara niciodată ! Nori, frig şi ploaie sunt ceea ce caracterizează marea majoritate a sezonului de toamnă şi iarnă. Iar în sistemul nostru psihic se instalează încet, încet câte puţină depresie… Şi, totuşi, când întoarcem filele calendarului şi vedem 1 Martie, parcă totul începe să primească o culoare deosebită : mergem afară şi simţim că aerul “s-a schimbat”, vedem culorile cu alţi ochi, în câteva zile galbenul narciselor galbene şi mireasma zambilelor de toate culorile vor schimba optica noastră şi, dacă avem noroc şi de puţin soare printre nori, vom exclama absolut convinşi : “A venit primăvara” !
Dar, până la bucuria exclamaţiei de mai sus, uneori drumul este foarte lung şi nu lipsit de întrebări . Îmi amintesc de una din acele interminabile ierni când, cu mulţi ani în urmă, fiica mea m-a întrebat cu vocea-i gingaşă de copil : “Mamă, crezi că anul acesta vom mai avea primăvară ? Oare anul acesta vor mai înfrunzi copacii, vor mai înflori florile şi vom mai avea liliac în vază ?” Am rămas fără răspuns pentru câteva secunde : Ce idee năstruşnică!! După iarnă, întotdeauna vine primăvara !!
Dacă ne vom uita la istoria civilizaţiei umane, ne vom da seama de ceva foarte simplu : în ciuda războaielor, a molimelor, a dezastrelor naturale sau a tragediilor personale, în ciuda cancerelor sau a căderilor de avioane – constanta neschimbată a tuturor timpurilor a rămas, este şi va fi faptul de necontestat că, după iarnă, primăvara întotdeauna şi-a făcut apariţia şi prezenţa simţită. Întotdeauna !
Poate că ni se pare că şi viaţa noastră nu este altceva decât un nesfârşit şir de zile de întristare şi durere. Chiar şi judecata şi discernământul pe care ne bazăm, uneori, pot să ne facă figuri; emoţiile ce le simţim ne pot conduce la stări depresive sau negative care, în final, ne pot duce la o stare de disperare… Şi, totuşi, pomii vor înfrunzi, florile vor înflori şi vom avea liliac în vaze, fără excepţie !
În clipa în care vom realiza că Dumnezeu va face toate aceste lucruri pentru pământul acesta care odată va trece, ne vom da seama de încă ceva foarte important şi anume că, în ceea ce ne priveşte, El ne-a fost întotdeauna credincios în trecut, este cu noi în prezent şi, chiar dacă invizibil, are sub control viitorul nostru !
Cu siguranţă că şi popoarele care trăiesc în ţările calde, la Ecuator sau în climate tropicale, au simbolurile lor în ceea ce priveşte schimbările suferite de natură. Pentru mine, însă, primăvara este simbolul anual care îmi reaminteşte că, chiar dacă toate vor cădea, chiar dacă toţi cei dragi mă vor părăsi, Dumnezeu niciodată nu mă va uita, nu mă va neglija şi nici nu mă va părăsi !
Să Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că Îşi arată în atâtea feluri credincioşia Lui faţă de noi ! Aşa cum natura revine la viaţă cu atâta strălucire în fiecare primăvară, tot aşa şi noi ştim că avem o viaţă nouă în Hristos. Să Îi mulţumim pentru că este cu noi şi ştim că, chiar şi în ciuda circumstanţelor poate uneori nefavorabile, noi avem o speranţă în Domnul Isus Hristos. Da, ştim şi credem că pomii vor înfrunzi, florile vor înflori şi vom avea liliac în vaze şi anul acesta!
Dar, până la bucuria exclamaţiei de mai sus, uneori drumul este foarte lung şi nu lipsit de întrebări . Îmi amintesc de una din acele interminabile ierni când, cu mulţi ani în urmă, fiica mea m-a întrebat cu vocea-i gingaşă de copil : “Mamă, crezi că anul acesta vom mai avea primăvară ? Oare anul acesta vor mai înfrunzi copacii, vor mai înflori florile şi vom mai avea liliac în vază ?” Am rămas fără răspuns pentru câteva secunde : Ce idee năstruşnică!! După iarnă, întotdeauna vine primăvara !!
Dacă ne vom uita la istoria civilizaţiei umane, ne vom da seama de ceva foarte simplu : în ciuda războaielor, a molimelor, a dezastrelor naturale sau a tragediilor personale, în ciuda cancerelor sau a căderilor de avioane – constanta neschimbată a tuturor timpurilor a rămas, este şi va fi faptul de necontestat că, după iarnă, primăvara întotdeauna şi-a făcut apariţia şi prezenţa simţită. Întotdeauna !
Poate că ni se pare că şi viaţa noastră nu este altceva decât un nesfârşit şir de zile de întristare şi durere. Chiar şi judecata şi discernământul pe care ne bazăm, uneori, pot să ne facă figuri; emoţiile ce le simţim ne pot conduce la stări depresive sau negative care, în final, ne pot duce la o stare de disperare… Şi, totuşi, pomii vor înfrunzi, florile vor înflori şi vom avea liliac în vaze, fără excepţie !
În clipa în care vom realiza că Dumnezeu va face toate aceste lucruri pentru pământul acesta care odată va trece, ne vom da seama de încă ceva foarte important şi anume că, în ceea ce ne priveşte, El ne-a fost întotdeauna credincios în trecut, este cu noi în prezent şi, chiar dacă invizibil, are sub control viitorul nostru !
Cu siguranţă că şi popoarele care trăiesc în ţările calde, la Ecuator sau în climate tropicale, au simbolurile lor în ceea ce priveşte schimbările suferite de natură. Pentru mine, însă, primăvara este simbolul anual care îmi reaminteşte că, chiar dacă toate vor cădea, chiar dacă toţi cei dragi mă vor părăsi, Dumnezeu niciodată nu mă va uita, nu mă va neglija şi nici nu mă va părăsi !
Să Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că Îşi arată în atâtea feluri credincioşia Lui faţă de noi ! Aşa cum natura revine la viaţă cu atâta strălucire în fiecare primăvară, tot aşa şi noi ştim că avem o viaţă nouă în Hristos. Să Îi mulţumim pentru că este cu noi şi ştim că, chiar şi în ciuda circumstanţelor poate uneori nefavorabile, noi avem o speranţă în Domnul Isus Hristos. Da, ştim şi credem că pomii vor înfrunzi, florile vor înflori şi vom avea liliac în vaze şi anul acesta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu