Despre naşterea din nou

Am purtat multe discuţii despre naşterea din nou în ultima vreme, dar cum pe noi nu ne interesează opinii omeneşti, am purtat această discuţie cu păstorii noştri şi ei ne-au dat mai multe principii biblice, sprijinite pe Cuvântul lui Dumnezeu care au adus mai multă edificare în această temă.

În Ioan capitolul 3 Domnul vorbeşte cu Nicodim care vrea dovezi că Isus este trimis de Dumnezeu. Citind dincolo de cuvintele lui Nicodim, Domnul merge la rădăcina problemei, explicând modalitatea ca omul să îi aparţină lui Dumnezeu: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” … Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” Ioan 3:3, 5-8.

În Romani, Pavel ne explică natura noastră decăzută care se află în imposibilitatea de a se împăca cu Dumnezeu prin propriile puteri: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Romani 3:23 „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…” Romani 5:12 „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Romani 5:8

Domnul a spus încă pe când era pe pământ că cine L-a văzut pe El, L-a văzut pe Tatăl „Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.”  Ioan 14:9,10 şi că El este singura cale de împăcare cu Dumnezeu „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” Ioan 14:6,7. „Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică.” 1 Ioan 5:9-13. Este clar: cine Îl primeşte în inima sa pe Isus ca Domn, este fiul lui Dumnezeu. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” Ioan 1:12.

Deci, primul pas este acceptarea faptului că suntem păcătoşi şi că singuri nu putem face nimic, aşa că înţelegem nevoia de Dumnezeu. Urmând paşii biblici pentru împăcarea cu Dumnezeu, recunoaştem starea noastră şi imposibilitatea de a face ceva, iar de aici urmează întoarcerea la Dumnezeu. Însă mulţi oameni fac asta sub imperiul emoţiilor, fără seriozitate şi determinarea de a rămâne lângă Dumnezeu. De aceea urmează testarea naşterii din nou. Domnul spune în Ioan 14:21 „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” Pentru că „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Matei 7:21.

Care este, deci, următorul pas?  „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” Marcu 16:16. Pentru că Pavel spune în Romani 10:10,9 „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” Actul botezului este un act de ascultare, de fapt este primul act de ascultare care dovedeşte naşterea din nou. Când ştii ce s-a întâmplat în viaţa ta, când realizezi că Îl vrei pe Dumnezeu şi că fără El nu ai nici o şansă, îţi doreşti să urmezi poruncile Lui, nu din teamă, ci pentru că Îl iubeşti!

Domnul dovedeşte în ce constă ascultarea, care vine din inimă, nu din vârful buzelor: „Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei.” Matei 21:28-31. Iată că cel mai important test al credinţei este ascultarea. Întâi este botezul în apă. Apoi urmează botezul cu Duhul Sfânt. Mulţi creştini se opresc la botezul în apă şi nu merg mai departe. „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” Botezul cu Duhul Sfânt este la fel de important, pentru că este următorul act de ascultare. Neascultarea opreşte revelaţia, Dumnezeu nu ne poate descoperi mai multe despre planul şi voia Lui, dacă noi nu ascultăm.

Pentru că „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.” Iacov 2:19, 20, 26 „Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Galateni 6:7-10

Cu privire la creştinii cu numele, Biblia ne avertizează: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” Matei 7:15-20 Iar în Galateni 5:22-26 ni se explică adevărata roadă a Duhului Sfânt, cum trebuie să fie cel care îşi spune creştin şi care sunt rezultatele unei naşteri din nou reale: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.  Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”

Pasul următor este să ne alăturăm unui grup de credincioşi care urmează Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo vom creşte în cunoştinţă din Cuvânt, acolo vom avea părtăşie cu fraţii, acolo vom începe să lucrăm pentru Domnul, să manifestăm roada Duhului Sfânt şi darurile (talanţii) noastre, dar mai mult decât atât, suntem în ascultare de Domnul intrând în ordinea Lui, atunci când stăm în autoritatea pe care El a pus-o peste noi. Încă de la începutul Bisericii au existat probleme între oameni din cauza firii („Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire. Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” – „Şi eu, al lui Apolo!” – „Şi eu, al lui Chifa!” – „Şi eu, al lui Hristos!” – Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?”  1 Corinteni 1:10-13) dar Biblia ne îndeamnă să trăim în pace unii cu alţii (Romani 12:18 „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.”), să ne respectăm, să nu ne judecăm, să ne acceptăm, să colaborăm în pace, fiecare cu încredinţarea pe care o are.  (Romani cap. 14 „Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră. Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.”)

Testul ascultării aduce biruinţă, atunci când suntem copiii lui Dumnezeu, asta ne dă siguranţa mântuirii, ne dă biruinţă în încercări, ne dă putere şi autoritate, ne dă stabilitate. Dumnezeul nostru este  Dumnezeu al ordinii, al dragostei şi păcii, al echilibrului şi puterii, El este acelaşi ieri, azi şi în veci, dar, ca să fim ca El, noi suntem aceia care avem nevoie de o continuă transformare, schimbare, care să ne aducă tot mai aproape de Creatorul nostru. Slăvit să fie Dumnezeu pentru planul minunat de răscumpărare a omenirii, lăudat să fie El pentru lucrarea desăvârşită la cruce, de acum totul este în mâinile noastre, dar El nu ne lasă singuri, ne-a trimis Duhul Sfânt să ne înveţe, să ne călăuzească, să ne schimbe după chipul Fiului Lui! „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” Romani 8:29