Care este mărturia noastră?

3 Ioan - Prezbiterul, către preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc în adevăr.

Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr. Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr. Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioşie în tot ce faci pentru fraţi şi pentru străini totodată. Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea bisericii. Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într-un chip vrednic de Dumnezeu; căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva de la neamuri. Este datoria noastră, dar, să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul.

Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din biserică.

Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu. Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; şi noi mărturisim despre el; şi ştii că mărturisirea noastră este adevărată. Aş avea să-ţi spun multe lucruri, dar nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei.

Nădăjduiesc să te văd în curând, şi atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine. Prietenii îţi trimit sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.

Scrisoarea lui Ioan către Gaiu este şi azi oglinda bisericilor noastre şi a fraţilor noştri. Relaţiile între oameni sunt mereu dificile când nu este Duhul Sfânt în control.

Scrisă în preajma anului 90 d.H., scrisoarea lui Ioan conţine multe învăţături pentru noi, conţine tipare şi modele pe care le observăm şi astăzi foarte clar.

Cum primim noi pe cei trimişi de Dumnezeu? Asemeni lui Diotref, căruia îi place să deţină controlul, acţionând nedemn de chemarea pe care ar trebui să o aibă un creştin, sau asemeni lui Dimitrie, care are o mărturie bună între oameni?

Gaiu, ospitalier şi deschis, trăieşte în acelaşi mediu cu opozantul Diotref, care, cu aroganţă, respinge pe cei trimişi de Dumnezeu în ajutorul bisericii locale.

Mândria lui Diotref este demascată de Ioan, care supraveghea creşterea bisericii şi dată pe faţă, aşa cum lumina dă pe faţă orice este din întuneric. Diotref este împotrivitor, arogant, defăimător şi, pe lângă faptul că respinge pe cei trimişi, îi şi ameninţă cu eliminarea din biserică pe cei care îndrăznesc să-i primească. Totuşi, Ioan nu se opune în mod direct răzvrătitului, ci alege să lase pe Dumnezeu să rezolve situaţia, Ioan fiind recunoscut pentru spiritul său blând şi iubitor. El rămâne ancorat în adevăr şi cere lui Dumnezeu să facă dreptate şi să scoată adevărul la iveală, aşa cum ar trebui să ne rugăm şi noi.

Ascultarea de Dumnezeu aduce binecuvântare şi belşug, deşi vor exista şi vremuri de lipsă, pentru că avem nevoie să creştem în credinţă, în dependenţă de Dumnezeu şi să nu ne mai bazăm pe forţele proprii, nici pe alţi oameni.

Dacă trăim punând mai presus Împărăţia lui Dumnezeu şi ne vom face partea, El Se va îngriji de toate nevoile noastre.

Chemarea lui Dumnezeu de a duce mai departe Cuvântul Lui este însoţită de o condiţie: puritatea transmiterii Cuvântului, necompromiterea lui prin acceptarea de ajutor din partea necredincioşilor sau a celor care nu trăiesc conform adevărului, ci conduşi de fire.

Care este mărturia noastră? Ce văd oamenii când privesc la noi?

Văd dragostea lui Dumnezeu şi adevărul necompromis sau văd că ne facem frate cu oricine ne susţine interesele personale?

Punem la dispoziţia fraţilor resursele noastre sau ne bazăm pe alţii ca să ne ridicăm şi să ne facem un nume?

Investim în lucrarea lui Dumnezeu sau ne vedem doar propriul interes?

Administrăm cu înţelepciune resursele lui Dumnezeu sau le folosim în scopuri proprii şi ca să ne susţinem doar propria existenţă?

Întrebăm pe Dumnezeu ce să facem cu resursele Lui sau le împărţim după bunul plac, ca să ne zidim doar reputaţia şi să ne construim relaţii în lume?

Ce spune felul nostru de viaţă despre relaţia noastră cu Dumnezeu? Apărăm adevărul sau propriile interese? Ascultăm de Dumnezeu sau de cei care ne măgulesc? Urmăm chemarea lui Dumnezeu sau pe cei care ne pot îmbogăţi material? Suntem sinceri cu noi şi cu Dumnezeu sau ascundem adevărul sub diverse scuze, căutând să ne însoţim cu cei care ne susţin, ca să avem justificare?

Nimic nu este nou sub soare, tot ce a fost va mai fi. De aceea avem Cuvântul lui Dumnezeu ca îndreptar. Deschide ochii să vezi cine este din Dumnezeu şi cine nu este, ca să nu fie prea târziu pentru tine.

Apoc. 3:14-19 - Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!

Soluţia este pocăinţa, până mai este har şi nu se închide uşa.

Apoc. 3:1-3 - Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.