Trăim vremuri ca Noe, când Dumnezeu, sătul de păcatul omenirii i-a spus lui
Noe: „Iată specificaţiile navei pe care trebuie să o construieşti. Voi da un
potop care va rade de pe faţa pământului omul, pentru că răutatea lui a ajuns
până la Mine!” Şi acum răutatea oamenilor ajunge până la cer, dar Dumnezeu nu
va mai da un potop, pentru că a promis că nu o va mai face. Dar este sigur că
El pregăteşte ceva important. A fost un an greu, de cernere, de separare, de
triere, de regrupare. A fost greu să rămânem în picioare, dar am rămas, chiar
dacă de câteva ori am fost îngenuncheaţi. Am auzit glasul Domnului care a spus:
„Iată ce voi face, eşti tu dispus să plăteşti preţul?” Sunt vremuri în care
Dumnezeu porunceşte construirea unui arce, care este Biserica, familia Lui.
Sunt vremuri în care El dă indicaţii specifice, exacte şi noi trebuie să le
urmăm, fiecare la rândul cetei lui. Eşti tu gata? Ţi-ai găsit „ceata”? Ţi-ai
găsit familia? Ştii unde aparţii, aşa încât, atunci când Dumnezeu va închide
uşa arcei să fii înăuntru? Sau te vei trezi că ţi se închide uşa în faţă?
Copilul lui Dumnezeu aude vocea Tatălui aşa cum oaia cunoaşte glasul
păstorului. Păstorul ştie care îi sunt oile, pentru că ele ascultă vocea lui,
el lasă să treacă la odihnă pe poarta staulului doar oile, nu şi caprele sau
lupii. Dumnezeu are ordine în toate şi, aici pe pământ a lăsat ca model pentru
Împărăţia Lui Biserica şi familia. Aşa cum copilul nu iese din casă fără să
spună unde merge, cu cine şi cât va sta, Biserica trebuie să aibă disciplina ei.
Fiecare trebuie să-şi cunoască locul, rolul şi să plătească preţul. Eşti tu
dispus ca, pentru o mîntuire aşa de mare, să plăteşti preţul? Sau rămâi
nepăsător, căutându-ţi autoîndreptăţirea prin justificări izvorâte dintr-o fire
nerăstignită?
“De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de
lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă
Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi
orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă
stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită
întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o”. Evrei 2:1-3
Eşti o oaie rătăcită? Caută-ţi turma şi aşează-te bine
acolo, caută-ţi familia în care să creşti, în care să te hrăneşti, în care să
pui umărul la efortul de-a construi Casa lui Dumnezeu! Un cărbune scos din foc
se stinge. Fiecare din noi trecem prin deşert din când în când, face parte din
procesul de mântuire, când suntem încercaţi şi testaţi, dar dacă mereu repetăm
aceleaşi greşeli şi nu ne trezim, s-ar putea ca uşa să se închidă în faţa
noastră. Este posibil să fim născuţi din nou şi totuşi să alegem să trăim ca
înainte de a fi fost născuţi din nou, dar pentru toate vom da socoteală, pentru
că Împărăţia lui Dumnezeu este dragoste, este ordine şi echilibru dar şi
dreptate. Şi poruncile Lui nu sunt grele, decât pentru firea care nu se lasă
răstignită. Dumnezeu separă lumina de întuneric, aşa cum a făcut-o încă de la
crearea lumii. Atunci a separat ziua de noapte, acum separă lumina spirituală
de întunericul spiritual. Tu unde te afli, în arcă sau preferi să înoţi de unul
singur, sperând să supravieţuieşti? Sau nici măcar nu eşti încă un copil al lui
Dumnezeu, înfiat prin Sângele lui Isus? Caută Faţa Lui şi El se va lăsa găsit.
Dumnezeu a lăsat modele ca în toate să ştim ce avem de
făcut. Aşa cum un bebeluş nou născut aruncat în stradă nu va supravieţui, nici
un creştin nu poate creşte în afara Familiei lui Dumnezeu. În cel mai bun caz,
bebeluşul va fi luat de pe stradă şi dus într-un centru de stat unde i se va
asigura creşterea în felul lumii, i se va asigura hrana, îmbrăcămintea şi
educaţia, în cel mai bun caz, dar nu va ştii ce este aceea o familie, nu va
ştii ce înseamnă să aparţii undeva, nu va ştii ce înseamnă ordinea, ascultarea
de autoritate şi supunerea. Dacă nu eşti integrat în Familia lui Dumnezeu ca să
nu dai socoteală nimănui, înseamnă că nu vrei să asculţi nici de Dumnezeu,
pentru că El a poruncit ca fiecare să-şi găsească locul în Trup. Eşti răzvrătit
şi deci în neascultare. Te aştepţi ca Dumnezeu să te asculte când te rogi?
Rugăciunile tale nu vor trece de tavan pentru că Dumnezeu a stabilit toate
lucrurile cu un scop: pentru binele tău. Dumnezeu nu se lasă batjocorit, nu vă
înşelaţi singuri: ce seamănă omul, aceea va secera.
Dumnezeu pregăteşte ceva important, ceva măreţ. Eşti în
arcă sau pe dinafară?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu