Străbatem vremuri de mari tulburări, de revolte şi
dispute. Vedem în jurul nostru peste tot certuri, neînţelegeri, frământare,
rupturi şi dezbinare. Sunt vremurile de cernere promise şi aşteptate. Viteza cu
care se desfăşoară totul ne-a luat pe mulţi prin surprindere şi ne-a buimăcit.
Ca şi cum am fi prinşi într-un vârtej, ne-a apucat ameţeala înainte să ne dăm
seama ce se întâmplă. Şi-n toate astea, am uita că Dumnezeu e suveran! Şi că El
e în controlul tuturor lucrurilor!
Mă simt ca Petru care a coborât din barcă! Şi, uitând
de ce mă aflu în valuri, m-am temut şi m-am scufundat! Dar amintindu-mi că
Domnul e lângă mine, L-am strigat, El a întins mâna şi m-a scos din acele ape
mari şi frământate. Vasul de lut trântit la pământ se sparge! Am încercat să
adun cioburile şi să lipesc vasul la loc, dar nu s-a mai putut. Nu mai e
acelaşi lucru! Vasul spart şi lipit nu mai ţine apa! Domnul a promis că din
inimile noastre vor curge râuri de apă vie, dar cum dacă vasul e crăpat? 2
Corinteni 5:17 spune: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.
Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Psalmul 26:2
spune că avem şi noi partea noastră de făcut: „Cercetează-mă, Doamne,
încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!” Stând înaintea
Lui cu inima deschisă, hotărâtă să primească cercetarea, mustrarea şi
îndreptarea, avem mereu o şansă la El! Drumul spre Ţara Promisă trece prin
deşert şi acolo este încercată credinţa noastră şi încrederea neclintită în
lucrurile care nu se văd!
„Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină
şi suferă durerile naşterii.” Romani 8:22 Dacă ştim că totul este în controlul
lui Dumnezeu, de ce ne mirăm că nelegiuirea noastră a ajuns până la El? El nu
face decât să aducă lucrurile în ordine! Încă din primăvară am auzit cum
scutură Dumnezeu tot ce nu este după voia Lui. Începuse de mult acest proces
iar acum „şocul” exploziei trezirii ajunge la noi. Avem una din două alegeri de
făcut: prindem valul şi ne lăsăm duşi de el în ţara promisă de Tatăl nostru Cel
ceresc sau ne împotrivim şi ne ducem la fund, murind înecaţi.
Apocalipsa 12 ne avertizează cu privire la vremurile
pe care le trăim. Diavolul încearcă să ne fure chiar naşterea din nou, dacă îi
dăm voie. Aduce tulburare, lupte, încercări şi, dacă suntem atenţi, vedem cum
întreg pământul se scutură, se cutremură, pentru că ceea ce se întâmplă în
spiritual se răsfrânge şi asupra materiei. Totul este creaţia lui Dumnezeu şi
totul este în controlul Lui. Să ne păzim „până la capăt mântuirea cu frică şi cutremur”.
Filipeni 2:12
Este mai mult decât oricând imperios necesar să avem
mare grijă ce facem cu mântuirea noastră. 1 Petru 5:8 spune că diavolul dă
târcoale căutând victime. Avem nevoie de credinţă şi de harul lui Dumnezeu
clipă de clipă, nu putem permite firii să ne conducă, ci trebuie să trăim
proclamând adevărul, în dependenţă totală de Dumnezeu, sub călăuzirea necurmată
a Duhului Sfânt.
Sunt vremuri de cernere. Sunt vremuri în care Dumnezeu
aşează noi temelii unei biserici corupte de interese materiale şi doctrine
false. Tinerii au visuri profetice, învăţătorii şi predicatorii bisericilor
proclamă sfinţirea şi curăţirea, cei care stau lângă Dumnezeu sunt tot mai
puţini, pentru că drumul este tot mai îngust şi tot mai greu. Dumnezeu ne arată
că pe calea îngustă nu încăpem cu bagaje, El ne aduce ocazii în care să lăsăm
bagajele jos, dar dacă ţinem cu încăpăţânare de ele, El ne va lăsa în pace! Aşa
cum a lăsat şi pe tânărul bogat să aleagă lucrurile materiale (Luca 18). Inima
tânărului era aplecată asupra lucrurilor care-i ofereau o falsă siguranţă şi el
nu a fost dispus să le lase de dragul Domnului. Cămila nu trece prin urechile acului
cu bagaje după ea, dar liberă de bagaje va trece, la Domnul toate-s posibile!
Vara acestui an a adus în viaţa noastră o revelaţie
proaspătă. Am aflat încă odată că împreună cu Dumnezeu suntem nelimitaţi. Un
nou nivel de revelaţie este eliberat celor care au urechi de auzit pentru că
viziunea noastră trebuie ajustată ca să ţină pasul cu planul lui Dumnezeu.
Trecutul rămâne în urmă cu tot cortegiul lui de răni şi traume, iar Dumnezeu
aşează peste copiii Lui o mantie de vindecare şi restaurare. Dacă ne împotrivim
şi Îi rezistăm, nu vom primi revelaţia, dar dacă ascultăm, deschidem o uşă
largă către noi vremuri de restaurare, vindecare, binecuvântare. Ascultarea ne
descoperă noi strategii de luptă împotriva celui rău şi armatelor lui.
Ascultarea aduce fiecare piesă din puzzle la locul ei perfect. Ascultarea aduce
înţelegerea greşelilor din trecut şi a efectelor lor, ca să putem cere
vindecarea. Ascultarea măreşte credinţa noastră şi încrederea că Dumnezeu este
în control şi ştie ce face. Ascultarea aduce tăcere peste fire şi descoperiri
noi din Cuvânt. Ascultarea aduce biruinţă asupra duşmanului şi armatelor lui,
aduce curăţenie în noi şi în jurul nostru, la toate nivelurile, de la cel
spiritual, la cel psihic/emoţional, la cel fizic/trupesc şi la cel relaţional. Ascultarea
ne arată care este locul nostru în economia lui Dumnezeu. Ascultarea aduce
roada Duhului Sfânt, care este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, înfrânarea
şi pune în noi dorinţa după părtăşie reală, împreună cu cei aleşi, dorinţa ce
cooperare cu fraţii şi surorile, pentru că suntem împreună lucrători cu El şi
cu ceilalţi.
Înaintea tratamentului, doctorul descoperă cauza şi
apoi oferă reţeta. Înaintea tratării simptomelor, înainte să semănăm şi să
zidim, trebuie să smulgem, să tăiem, să dărâmăm şi să nimicim întăriturile
celui rău, rădăcinile şi buruienele din viaţa noastră (Ieremia 1:10). Ca
balonul nostru cu aer cald să se poată înălţa, trebuie să aruncăm din nacelă
sacii cu balast. Şi dacă noi nu facem asta, o va face Dumnezeu în felul Lui
suveran, dacă în viaţa noastră a existat acel moment în care să fi spus:
„Doamne, sunt la dispoziţia Ta, iată-mă, trimite-mă!”
Odată ce I-ai încredinţat viaţa ta Lui, să nu te miri
de felul în care El lucrează şi să nu cârteşti, ci să-I mulţumeşti, pentru că toate
lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Şi vei
vedea roadele mai târziu. Noi nu trăim prin vedere, ci prin credinţă! Tu ai
grijă să semeni sămânţa bună care nu putrezeşte (1 Corinteni 15), să aduni
comori care nu sunt roase de molii şi rugină (Matei 6).
Firea aduce suferinţă, trăirea în fire aduce moarte.
Pentru că plata păcatului este moartea şi firea este coruptă de păcat. De aceea
spune Dumnezeu „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor,
Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor
blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” Romani 1:28 şi în Romani 12:2
Pavel ne învaţă: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă
prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre,
ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
Ceea ce Dumnezeu avea de făcut, a împlinit acum 2000
de ani, de acum este alegerea noastră să facem ce trebuie, iar El va fi mereu
cu noi să ne ajute: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la
sfârşitul veacului” Matei 28:20.
Tranziţia prin care trecem este, dacă stăm să privim
atent, universală. Înainte ca Dumnezeu să lărgească teritoriile Bisericii, El
curăţeşte terenul şi cheamă lucrătorii. Peste tot, cei care sunt călăuziţi de
Duhul care este totul în toţi, vorbesc aceeaşi limbă! Înainte ca totul să
crească, trebuie întâi să scadă la unitatea reală, la acordul divin din care să
rodească adevărul. 1 Corinteni 1:10 „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele
Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi
dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o
simţire.” Dumnezeu nu vrea să zidească pe o temelie crăpată. El nu vrea ca
pereţii Templului Lui să fie fisuraţi, ci vrea o Biserică pe care porţile locuinţei
morţii să nu o poată birui! Matei 16:18 - „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe
această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor
birui.” Pe acest Petru care s-a lepădat de 3 ori, Dumnezeu îl restaurează de 3
ori şi apoi zideşte pe el! Nu pe Iuda, vânzătorul, care a trădat şi apoi,
copleşit de vinovăţie, s-a spânzurat. Dumnezeu nu alege pe cei perfecţi, ci
perfecţionează pe cei aleşi! Unitatea se vede şi se simte prin Duhul Domnului,
oamenii se recunosc unii pe alţii - cei care sunt de acelaşi fel! Cu toţii avem
locul perfect în ogorul Domnului, cu toţii avem chemarea personală şi numai
împreună suntem tari!
Mă rog ca Dumnezeu să aducă restaurare peste copiii
Lui, mă rog ca Domnul să curăţească şi să sfinţească Biserica Sa, mă rog pentru
o revelaţie proaspătă şi pentru o ungere nouă, mă rog pentru putere şi izbândă
în aceste vremuri de adâncă tulburare, mă rog pentru prinşii de război ca să
vină înapoi la Domnul, lăsând firea deoparte, mă rog pentru o nouă temelie
fundamentată pe adevăr şi Cuvânt, pe Duhul Sfânt, mă rog pentru claritate în
înţelegerea planului lui Dumnezeu şi pentru strategii noi. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu