Pressure to grow up causes people to grow or to go (run from relationship). Presiunea maturizării face pe oameni să crească sau să plece (să fugă din relaţii).

Am experimentat vremuri grele în anul care a trecut în ce priveşte relaţiile, dar Dumnezeu începe să facă lumină. Expresia din titlu aparţine păstorului meu, un om extraordinar al lui Dumnezeu! El ne-a învăţat că în aventura cu Dumnezeu străbatem etapă după etapă. Uneori Dumnezeu aduce în viaţa noastră o revelaţie nouă, proaspătă – iar asta va crea întâi un conflict interior: ce vom face? Vom asculta de Dumnezeu sau de voinţa noastră? Creşterea în maturitate urmează ascultării şi de multe ori ne aduce întâi separare de cei cu care am fost o vreme, dar care, acum, nu au aceeaşi revelaţie, aceeaşi direcţie, aceeaşi motivaţie. Dincolo de sentimentele noastre, de gândurile noastre, este voinţa supremă a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne trimite mai departe. Ne separă ca să poată lucra mai bine cu noi. Cum plecăm?

Calea corectă este:

1. Avem o discuţie privată cu păstorul şi îi împărtăşim motivul

2. Încercăm din răsputeri să nu influenţăm pe nimeni să plece cu noi. Dacă prietenii ne întreabă de ce plecăm, răspundem simplu: motive personale, călăuzire personală, fără să spunem lucruri rele despre cei cu care am fost.

Adesea, când oamenii pleacă dintr-un loc sau o biserică tind să influenţeze şi pe alţii să plece cu ei, asta ajutându-i să se simtă justificaţi (dacă şi alţii gândesc şi simt ca mine… atunci am dreptate).  Când cineva îşi vorbeşte de rău liderul sau pe cei cu care a fost până atunci, nu face decât să admită că NU a auzit de la Dumnezeu de la început şi că NU Dumnezeu l-a trimis acolo. Atunci este mai bine să plece! Oricine îl aude se va gândi la propria experienţă şi se va analiza în legătură cu felul în care el însuşi a rezolvat astfel de lucruri, când a crezut că este timpul să plece (dintr-un grup, dintr-o biserică) şi va decide pentru viitor cum va pleca. În acelaşi fel, cu răzvrătire, cu dezbinare, sau în mod biblic, paşnic?

Ascultarea este prima poruncă a lui Dumnezeu pentru poporul Lui: „Ascultă, Israele!” Deut. 4:1. De noi depinde dacă alegem să trăim în trecut sau privim înspre înainte. Dumnezeu ne promite că face toate lucrurile noi, dar nu le va face cu forţa, dacă noi alegem să trăim în trecut şi în fire. Biblia este foarte clară cu privire la tipurile de creştini!

În capitolul 2 către Timotei, Pavel lasă ucenicului lui instrucţiuni despre felul cum trebuie să se poarte şi despre felul în care stau lucrurile în lume.

„Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste. Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele. Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.”

Pavel avertizează asupra importanţei rânduielii, ordinii în biserică. Dacă cineva este chemat de Dumnezeu şi nu face ceea ce i s-a încredinţat, este răspunzător înaintea lui Dumnezeu.

„Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică. Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur. Adu-le aminte de aceste lucruri şi roagă-i fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă. Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.”

Iată că atitudinea noastră faţă de certurile de cuvinte este să ne ferim de aşa ceva şi să încheiem relaţiile cu cei care obişnuiesc să se certe, să nu ne mai însoţim cu ei, chiar dacă o vreme am fost poate prieteni. Este dureros, dar nu putem înainta având legate de picioare pietre! Trebuie să împărţim drept Cuvântul adevărului, fără să-l compromitem. Noi dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu de felul în care ne împlinim chemarea şi cu cine ne însoţim. Biblia ne avertizează despre prieteniile nepotrivite, despre relaţiile cu cei cu care nu suntem în unitatea aceea reală, în care să fim într-un cuget şi o simţire.

„Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora. Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună. Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.”

Iată că şi pe vremea lui Pavel oamenii aveau astfel de preocupări. De aceea Pavel îi atrage atenţia lui Timotei cu privire la ei. De noi depinde ce fel de vas alegem să fim şi nu de alţii!

 „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni. Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate. De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat; din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

Avem Cuvântul lui Dumnezeu care ne spune cum trebuie să trăim şi ne avertizează cu privire la pericolele la care suntem expuşi din partea oamenilor. Dar, dacă avem o inimă dedicată lui Dumnezeu, El ne va păzi şi ne va aduce vindecare ori de câte ori oamenii ne vor răni, dacă vom alege să nu pozăm în victime neîndreptăţite ci să ascultăm de Dumnezeu în toate, să primim vindecarea, restaurarea şi să Îl urmăm pe El cu credincioşie. Oameni de aceştia, care poartă aceste trăsături, vor fi mereu cu noi, dar răspunsul nostru la atacurile lor depinde de noi. Când ne cunoaştem identitatea şi chemarea nu ne mai uităm înapoi!

„Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba. Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”

Fiecare să-şi vadă dar de lucrarea încredinţată şi să o împlinească cu credinţă, pentru că nu se va putea scuza înaintea lui Dumnezeu pentru că şi-a îngropat talantul!

În Împărăţia lui Dumnezeu este ordine perfectă. Totul are locul exact, bine determinat, există autoritatea lui Dumnezeu, numită de Dumnezeu şi unsă de El, există pace, bucurie, dragoste. Ştiu că mulţi spun că pe pământ domneşte păcatul şi oamenii nu sunt perfecţi, aşa este, dar asta nu este o scuză pentru problemele pe care ni le creăm unii altora. Maturitatea se măsoară după felul în care acţionăm şi după motivele pe care le avem când acţionăm. Poate pe noi înşine ne putem păcăli, poate pe ceilalţi îi putem duce de nas o vreme, dar pe Dumnezeu niciodată. Orice vine în lumina lui Dumnezeu este dat pe faţă! Nimic nu poate rămâne nedescoperit! Nu toţi oamenii sunt compatibili unii cu alţii, nu toţi se simpatizează sau se plac, dar nouă nu ni se porunceşte să ne plăcem, ci să ne iubim. Felul în care rezolvăm problemele apărute, timpul pe care îl alocăm părtăşiei, perioada în care acumulăm venin în loc să lichidăm tot ce apare pe parcurs, oamenii cu care ne însoţim şi ceea ce scoatem pe gură iese mereu la iveală. Adevărul este adevăr, ceea ce spunem se măsoară după adevăr, în lumina lui Dumnezeu şi firea este descoperită mereu. Dumnezeu îşi face lucrarea desăvârşită, slavă Lui!