Suntem atât de mulţumitori pentru toate, încât nici nu
putem explica. Cu cât te dai înapoi, poţi vedea lucrurile dintr-o perspectivă
mai largă. Nu mă refer la datul înapoi din înaintare, ci la datul înapoi ca
detaşare. Pentru că noi nu suntem din aceia care dau înapoi. Ne mirăm doar cum
de unii sunt atât de orbi încât nu văd că peste tot se întâmplă aceste lucruri
în mod identic, peste tot Dumnezeu curăţeşte pe cei care se lasă modelaţi,
Olarul este la lucru şi doreşte adunarea alor Lui. Motivele de rugăciune ale
lunii noiembrie, lansate pe minunatul post Alfa omega se referă la aceleaşi
lucruri: (http://prayernet.ro/2013/10/06/cererile-de-rugaciune-ale-lunii-octombrie-2013/„UNITATE, POCĂINŢĂ, TREZIRE, TRANSFORMARE, Eliberare de dezbinări,
ură, vorbire de rău, bârfă, denigrare, rebeliune împotriva autorităţii spirituale,
corupţie, idolatrie, iubire de bani, mândrie, competiţie, manipulare, care au
pătruns în bisericile evanghelice şi tradiţionale. Integritate spirituală şi morală, în special
pentru lideri, smerenie, îndrăzneală, protecţie, discernământ, călăuzirea
Duhului Sfânt la fiecare pas pentru creştini.”
Unitate este doar atunci
când suntem toţi într-un gând şi o simţire. Pocăinţa are loc atunci când
recunoaştem, regretăm faptele comise şi renunţăm la ele. Trezirea vine atunci
când stăm în ordinea lui Dumnezeu. Transformarea vine când dorim să urmăm pe
Dumnezeu, răstignind firea. Iar toate acelea care urmează în şirul de mai sus
le experimentăm cu toţii în locul în care ne adunăm. Avem denigratori,
răzvrătiţi, bârfitori, aroganţi, manipulatori peste tot. Noi nu-i putem
schimba, dar dacă rămânem în Dumnezeu, ei se vor îndepărta singuri pentru că nu
vor suporta să stea prea mult timp lângă noi. Scumpa noastră prietenă, Raluca,
a descris unitatea într-un mod foarte simpatic, aşa cum nu l-am mai văzut auzit
până acum: „Văd biserica noastră ca pe un ghem, ca şi cum ne-am strânge unii în
jurul celorlalţi ca aţa pe ghem şi apoi ne vom rostogoli împreună peste orice
obstacol.” Minunat! Aşa să fie! Abia aştept vremea aceea. În care nimeni nu
priveşte la sine, ci la ceilalţi, în care fiecare îşi aduce aportul, în care
fiecare spune ce are de spus la timp, în care să nu existe expresii de genul:
„Mi-a spus cineva, nu dau nume, că….” sau „am fost sesizat că…”, în care
transparenţa să fie cuvântul de ordine, în care să-i pese fiecăruia de celălalt
şi adevărul să domnească, în care fiecare să fie consecvent, loial şi integru,
să urască compromisul şi duplicitatea.
Şi totul trebuie să
înceapă cu fiecare dintre noi, întâi cu mine! În viaţa mea, dacă mă pretind
copilul lui Dumnezeu, nu au voie să existe cuvinte „am crezut că a fost Duhul
Sfânt, că El mi-a spus, dar m-am înşelat!” Asta arată cât de bună este relaţia
mea cu Dumnezeu, cât discernământ am, cât de bine Îl cunosc şi Îl ascult pe
Marele Păstor!
„Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care
i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice: „Cel ce mănâncă
pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.” În Ioan 13:18 Însuşi Domnul ne
avertizează că există asemenea oameni. Cel care mănâncă la masa ta te poate
trăda şi tu nu-l poţi opri, dar poţi avea grijă ca să te protejezi de
autocompătimire. Trebuie să fii atent ca atunci când se întâmplă asta să-l laşi
să plece. Nu-i poţi da binecuvântarea ta pentru că nu ţi-a cerut-o, dar trebuie
să te rogi Domnului să te ajute să ierţi şi să te eliberezi de orice judecată.
Nici măcar atunci când avem motive să gândim rău şi să judecăm, nu avem voie să
facem asta. Domnul ne vrea liberi de orice amărăciune, resentiment, judecată. Este
greu să zbori când ceva greu te trage în jos, spunea cineva astăzi. Proverbele
28:13 spune: „Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine
le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.” Ce poate fi mai greu decât
firea? Ce poţi detecta mai uşor la alţii decât propriile slăbiciuni, pe care le
observi imediat pentru că le cunoşti bine? Dacă nu aş avea termen de comparaţie
în experienţa mea, nu aş observa un lucru la altcineva. Uităm mereu că atunci
când arătăm cu degetul către alţii, alte trei degete sunt orientate către noi.
Cel care nu învaţă din greşeli, este condamnat să le repete, de aici cercul
vicios în care unii dintre noi ne învârtim!
Singura soluţie rămâne pocăinţa şi trăirea în adevăr.
Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg că adevărul nu este relativ, ci cât se poate
de absolut, mi-au trebuit vreo şase ani de bântuire prin New Age să înţeleg că
este o singură Cale şi un singur Adevăr. De aceea mă deranjează acum aşa de
tare minciuna! Şi prefăcătoria. Şi duplicitatea. Şi lipsa de caracter. Şi lipsa
de loialitate. Şi lipsa de integritate. Şi instabilitatea. Şi bântuirea de
colo-colo în căutarea unui lucru care-mi lipseşte pentru că nu conştientizez că
sunt responsabil să schimb viaţa mea pentru a-l dobândi. Avea mama o expresie
când eram copii: „Lasă-l încet, că spune tot!” Am văzut de-a lungul vieţii câtă
dreptate este în această frază. Dacă îi dai omului destul timp, se va
deconspira în cele din urmă, oricât de bun actor ar fi!
Şi, ca un capac binecuvântat la toate, am observat
acum o zi sau două că versetul lunii octombrie pe calendarul nostru este: „Nimeni
nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost
cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.” (Iosua 1:5), ca o dovadă că
Dumnezeu a ştiut încă de anul trecut, când a fost tipărit acest calendar, prin
ce vom trece noi în această perioadă şi am luat acest verset pentru noi, l-am
săpat în inima noastră ca să putem trece peste aceste timpuri pline de confuzie
şi răutate gratuită. Am citit ieri şi m-am amuzat de-o expresie: „Prietenii vin
şi pleacă, dar unii duşmani pot fi foarte statornici”. Aşa e. Deşi Biblia ne
spune clar în Romani 12:18 „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii”, noi alegem
să urâm, să bârfim, să desfiinţăm pe toată lumea! Versetul este clar: dacă este
cu putinţă! Uneori nu este. Drumurile noastre şi a celor pe care i-am
considerat o vreme ca o familie, se despart. Dumnezeu a lăsat fiecăruia
capacitatea de a discerne şi de a alege. Nu trebuie să ne măsurăm succesul sau
eşecul în numărul de oameni care ne înconjoară, ci în calitatea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu