Păstrând ce Isus a dobândit pentru noi la cruce, Partea a II-a

Traducere de Elena Reinerth după "Keeping what Jesus purchased for us on the cross, part II" de Deedre Whynot.

 Rugăciunea prin Duhul Sfânt sau în limbi

Dumnezeu ne-a asigurat variate căi pentru a zidi şi a păstra ceea ce Isus a dobândit pentru noi la cruce. Fiecare este spirituală în natura ei, aparţinând Duhului născut din nou al omului dar manifestată natural prin vorbirea în limbi. Asta nu este surprinzător din moment ce Dumnezeu a creat lumea şi tot ce este în ea prin Cuvânt, care este numit lumină… „Să fie lumină”. La împlinirea timpului a adus Acea Lumină care este Cuvântul Lui Dumnezeu în lume în forma umană. „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” Ioan 1:14

Acest Cuvânt al lui Dumnezeu, care este Isus Hristos, a fost trimis în lume să ne salveze de păcatele noastre, de moartea eternă şi de efectul lor asupra omenirii. Este acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu care ne-a fost dat ca mijloc de edificare a acestei noi vieţi în Isus şi să ne protejeze de efectele păcatului. Deci pentru fiecare din căile pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru acest scop, este esenţial Cuvântul lui Dumnezeu.

Rugăciunea în limbi, care este o dovadă a botezului cu Duhul Sfânt, este unul din aceste mijloace. „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Matei 3:11

Fapte 2:2-4 „ Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.  Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”

Cum ne putem ruga într-o limbă necunoscută sau cum ne poate proteja vorbirea în limbi de înşelăciunile şi tacticile celui rău? Sigur că pentru gândirea noastră naturală poate părea o prostie. Şi totuşi Pavel vorbeşte despre această chestiune.

1 Cor. 1:25-31 „ Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”

Căile lui Dumnezeu întotdeauna par prosteşti pentru sufletul nostru (care este alcătuit din mintea şi emoţiile noastre). De ce? Pentru că atunci când lăsăm, prin alegerea voinţei noastre, sufletul să fie în control, biblia spune că trăim prin fire sau prin izvodirile minţii omeneşti. Pavel ne spune în Romani 8:5-8 „5. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.”

Ce vrea să spună Pavel despre îndemnurile firii pământeşti este că sunt în vrăjmăşie cu Dumnezeu: pentru că nu pot fi de acord şi nu se pot supune legii, voinţei şi căilor lui Dumnezeu.

Când ai fost născut din nou, duhul tău omenesc devine viu. Este reconectat la Dumnezeu, la relaţia şi părtăşia cu Duhul Sfânt care vine să  locuiască în tine. El este în acord cu Dumnezeu şi îţi dă putere să asculţi de El, pentru că a fost născut spiritual după imaginea lui Dumnezeu, aşa că are aceeaşi gândire. Totuşi sufletul tău nu este încă născut din nou. Dar poate şi trebuie să fie adus în acord, în supunere, în ascultare prin puterea duhului tău care acum este în unitate cu Duhul Sfânt şi prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este voia Lui.  Această muncă de a aduce voinţa omului în ascultare de voinţa şi căile lui Dumnezeu depinde de noi. Mintea şi emoţiile trebuie zilnic dominate şi supuse duhului tău, în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu. Apoi sufletul şi trupul – care este supus sufletului – sunt aduse în unitate şi în acord cu duhul omenesc, cu Duhul Sfânt şi cu Cuvântul lui Dumnezeu: cu voia şi căile Lui.

Pentru că sufletul nu este încă răscumpărat şi nu a primit încă viaţă veşnică, iar trupul este supus slăbiciunilor şi nu are apărare împotriva păcatului, bolilor, sărăciei, frământărilor minţii, câtă vreme trupul este în această lume dominată de Satan şi de demonii lui, care atacă fiinţa umană, chiar şi pe creştini, ele (trupul şi sufletul) trebuie ţinute sub protecţia Duhului Sfânt. Când creştinii primesc descoperire sau revelaţie în aceste lucruri vor folosi armele şi puterea pe care le-a dat-o Isus la cruce. Aşa că sufletul trebuie protejat de propria vulnerabilitate, de atacurile şi strategiile inamicului. Trebuie să stăpânim asupra lui, iar aceasta face parte din umblarea noastră creştină pe pământ.

Efeseni 6:10-11 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.

2 Corinteni 10:3-5 „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

Într-o zi, când vom muri şi vom merge în cer, vom primi un suflet total înnoit şi un trup incoruptibil dar până atunci trebuie să învăţăm să le protejăm.

1 Corinteni 15:49-53 „Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.”

În acest capitol vom vorbi despre rugăciunea în limbi ca mijloc sau provizie pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să împlinim voia Lui.  În cartea Faptelor 1:5 Isus spune vorbind ucenicilor săi „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Şi apoi le explică rezultatul acestui botez Fapte 1:8 „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului”

Duhul Sfânt este puterea învierii pe care fiecare credincios o primeşte la naşterea din nou, dar trebuie să fie o supunere a voinţei noastre faţă de El ca această putere să fie eliberată. Locul în care această putere este eliberată este în duhul născut din nou , care este în unitate cu Duhul Sfânt atunci când vorbim în limbi. În Iuda 20, Pavel ne spune că atunci când ne rugăm în limbi Duhul Sfânt este cel care se roagă pentru noi prin supunerea voinţei şi a gurii. „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt”

Noi articulăm vorbirea prin vocea noastră, dar cuvintele sunt  oferite de El. Asta s-a întâmplat şi în ziua Cincizecimii când, în camera de sus, a fost turnat Duhul Sfânt peste cei care au crezut. Pe măsură ce ei erau umpluţi, se manifesta şi vorbirea în limbi. Este una dintre manifestările promise de Isus pentru toţi cei care cred când a poruncit Marcu 16:17 „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi…”

Petru a spus în timp ce predica Evanghelia mulţimilor în ziua Cincizecimii: Fapte 2:38-39 „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

Când la începutul creaţiei Dumnezeu a zis: „Să fie lumină”, a demonstrat acest lucru. Noi citim asta într-un limbaj interpretat omeneşte, ca să putem înţelege, dar Dumnezeu nu a rostit acele cuvinte într-un limbaj înţeles de om. Dacă am putea auzi cuvintele spuse de Dumnezeu, nu le-am putea înţelege prin mijloace omeneşti.

Deci este planul lui Dumnezeu pentru ca oamenii Lui să poată vorbi prin Duhul Sfânt cu Dumnezeu în limbajul Lui. Iar aceasta depăşeşte înţelegerea sufletească, gândirea şi emoţiile omeneşti. Ni se permite să ne rugăm în mod perfect fără să fim împiedicaţi de firea omenească. Aşa se eliberează putere către suflet, ca să-l putem aduce în supunerea voinţei lui Dumnezeu şi ca să se poată împlini ce ne-am rugat în unitate cu Dumnezeu. Uniţi cu Dumnezeu, duhul nostru se roagă împreună cu Duhul Sfânt conform voii lui Dumnezeu.