Păstrând ceea ce Isus a dobândit pentru noi la cruce, Partea a III-a

Traducere de Elena Reinerth după "Keeping what Jesus purchased for us on the cross, part III"

Zidindu-vă şi edificându-vă în sfânta credinţă

„Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt” Iuda 20

Aşa cum am spus mai înainte, sufletul trebuie adus sub stăpânirea şi supunerea faţă de adevăr, care sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt. Conform versetului de mai sus, când te rogi în limbi îţi zideşti credinţa în Dumnezeu. Înţelegi, te întăreşti în duhul tău şi iei autoritate asupra sufletului.

Rugăciunea în limbi este rugăciunea sub călăuzirea Duhului Sfânt. Isus a zis: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Ioan 16:13-15. Conform acestor cuvinte, Duhul Sfânt nu gândeşte altfel decât Isus sau decât Tatăl. El vorbeşte la fel şi face lucrurile în acelaşi fel. De aceea, când ne rugăm în limbi, ne rugăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ce alt mod mai bun, mai corect, mai perfect de a ne ruga există? Ne rugăm adevărul lui Dumnezeu, în voia Lui, după modul lui de gândire, cu cât ne supunem mai mult Duhului Sfânt.

Cuvântul lui Dumnezeu este o taină

Când cineva se roagă în Duhul, în limbi, care este un limbaj necunoscut minţii omeneşti, mintea nu poate înţelege ce s-a spus şi să preia controlul. Sufletul rămâne în odihnă atunci când ne rugăm în limbi.

Pavel a spus în 1 Corinteni 14: 2, 4a: „În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine. Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi.”

De ce spune Pavel despre vorbirea în limbi că este o taină? Cuvântul lui Dumnezeu, fie scris într-un limbaj înţeles de mintea omenească, fie vorbit într-o limbă necunoscută este o taină, în sensul că adevărul este ascuns pentru mintea omenească limitată.

Ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit…

Pavel explică în 1 Corinteni 2:6-14: „Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci şi pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.  Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”

Aici Pavel se referă la simţurile naturale ale omului. Cele 5 simţuri ne conectează la mediul înconjurător şi la lumea naturală. Aceste simţuri comunică experienţe către minte, către raţiunea umană. Dacă mintea şi emoţiile nu sunt sub controlul duhului născut din nou, atunci concluziile trase vor fi fireşti şi vor fi acceptate ca adevărul. Apoi vom acţiona conform acestor concluzii. Problema este că fenomenele naturale ale lumii din jurul nostru nu sunt adevărul. Sunt doar fapte. Faptele de acum sunt supuse schimbării. Adevărul nu se schimbă. Adevărul este Dumnezeu Însuşi. Adevărul nu este un lucru, un obiect. Este o Persoană. El nu se schimbă. Isus Cristos este Adevărul. El a spus despre El însuşi: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa…” Ioan 14:6. Adevărul nu se schimbă niciodată! Evrei 13:8 „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”  Psalmul 119:89 „ Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.”

Acest adevăr a schimbat pentru totdeauna mediul în care trăim încă de atunci când Dumnezeu a creat cerurile şi pământul şi tot ce este în ele. Biblia ne spune în Geneza 1:2-3 „Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.”

Avem aici un exemplu perfect pentru felul în care acţionează Cuvântul lui Dumnezeu. Voia Lui sau adevărul schimbă circumstanţele naturale din „întuneric” în „lumină”.

Pentru că sufletul (adică emoţiile şi raţiunea) încă nu sunt răscumpărate, ele răspund la adevăr doar dacă sunt sub stăpânirea duhului născut din nou. Fără acest control al duhului, ele tind să se întoarcă spre natura lor neregenerată, care este contrară şi ignorantă faţă de adevăr. Ele răspund doar la cele 5 simţuri şi interpretează aceste informaţii sau fapte ca şi cum ar fi adevărul. Nu au altă alegere pentru că nu sunt conectate la adevăr şi la înţelepciunea lui Dumnezeu. Ca rezultat ele dictează voinţei şi trupului să acţioneze în abilităţile naturale ca să încerce să schimbe situaţia. Desigur că nu au nicio putere să facă asta şi de aceea începe lupta firii împotriva circumstanţelor. Iată o imagine a ceea ce i-a spus Dumnezeu lui Adam că se va întâmpla ca urmare a neascultării Lui. El va fi pe cont propriu împotriva circumstanţelor potrivnice ale mediului său. Geneza 3:17-19a: „Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea…”

Sufletul unui creştin încă este supus slăbiciunilor lui. Dar când ne subordonăm mintea adevărului, atunci chiar şi mintea şi emoţiile vor intra în acord cu adevărul iar aceasta este credinţa, vorbirea şi acţionarea conform adevărului. Apoi faptele pot fi schimbate prin puterea adevărului pe care noi îl eliberăm. Aceasta aduce mintea şi emoţiile în acord şi se numeşte înnoire. Pavel ne încurajează, ba chiar ne porunceşte să facem aşa. Romani 12:1-2 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

Când mintea, sufletul sunt înnoite sunt aduse în acord cu voia lui Dumnezeu şi adevărul iar atunci puterea este eliberată şi se poate manifesta împlinind voia lui Dumnezeu pentru fiecare situaţie. Voia Lui este bună, nu rea. Binecuvântează omenirea, nu blestemă.

Să ne întoarcem la ce a spus Pavel în 1 Corinteni 2:6-14. El spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că este o taină. Am văzut mai înainte că pentru duhul născut din nou al omului Cuvântul nu este o taină, dar este pentru sufletul, mintea şi emoţiile omului, pentru că ele nu sunt încă răscumpărate. Ele nu sunt locuite de descoperitorul adevărului, care este Duhul Sfânt. De aceea ele trebuie înnoite, iar pe măsură ce sunt expuse Duhului Sfânt vor fi tot mai mult în acord cu duhul născut din nou. El descoperă adevărul, şi aşa transformă sufletul ca să poată înţelege şi să poată fi în acord cu adevărul lui Dumnezeu. Aceasta aduce duhul născut din nou în unitate cu sufletul, mintea, emoţiile şi trupul. Niciun om nu este în unitate deplină cu Dumnezeu, dar devine un vas sau un canal prin care puterea lui Dumnezeu este eliberată pentru a îndeplini voia Lui.

Adevărul este o taină care poate fi descoperită. Să vedem ce spune Pavel despre această taină. Din moment ce sufletul sau cele 5 simţuri nu pot rezolva acest mister, omul trebuie să depindă de altceva. Proverbe 3:4-7a „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.”

Vedem din aceste versete că Duhul Sfânt pe care l-am primit, împreună cu duhul nostru născut din nou (Pavel spune că atunci când îl acceptăm pe Isus ca Domn şi Mântuitor, trupul nostru devine templul Duhului Sfânt: 1 Corinteni 3:16 „Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”)  descoperă minţii şi emoţiilor noastre adevărul lui Dumnezeu. El face asta ca să putem împlini ce a spus Isus: Ioan 8:31a-32 „Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi”.

Când avem această descoperire despre ce ne-a asigurat Isus prin cruce, prin puterea învierii din morţi, atunci putem crede. Aceasta este credinţa în ce a făcut El pentru noi şi noi n-am fi putut să facem. Credinţa în această cunoaştere revelată aduce manifestarea a ceea ce El ne-a dat în mod gratuit.

Isus i-a spus lui Petru că vom trăi prin această descoperire sau cunoaştere revelată. El a spus că îşi va zidi biserica Lui pe această piatră, pe acest adevăr care nu se schimbă. Suntem zidiţi în Isus Hristos şi Împărăţia Lui prin această credinţă pe care o mărturisim şi conform căreia acţionăm. Aceasta este puterea pe care o avem de la Dumnezeu să biruim acest sistem al lumii care este controlat de Satan. 

Pavel, vorbind corintenilor, merge înainte spunând cum funcţionează aceste lucruri: care este limbajul lui Dumnezeu şi cum se descoperă. Funcţionează la un nivel spiritual, spre deosebire de suflet, care operează la un nivel natural. Deci Duhul Sfânt care locuieşte în noi ne ridică la un nivel mai înalt de comunicare cu Dumnezeu. Să vedem cum explică asta Pavel. 1 Corinteni 2:13-14 „Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”.

Iată ce a scris Pavel în Romani 8:5-7 „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.”

Cuvântul „fire” care este folosit aici semnifică sufletul. Iar acesta, cum am mai spus, sunt emoţiile, gândirea, împreună cu cele cinci simţuri, atunci când sunt în controlul voinţei omului, înăbuşind duhul omului, Duhul Sfânt şi adevărul lui Dumnezeu.

De asemenea, Pavel spune în Galateni 5:16-17 „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”

Când există o asemenea luptă pentru control între sufletul sau firea omului şi duhul său, atunci puterea lui Dumnezeu nu poate fi eliberată până lupta nu încetează. Voinţa este cheia. Când hotărâm în voinţa noastră că vom urma adevărul, ne vom împotrivi diavolului şi tacticilor lui de a ne ţine sub dominaţia lumii, atunci putem veni la Duhul Sfânt şi la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi eliberaţi. Când credem adevărul şi acţionăm conform lui, atunci suntem liberi de orice atac ar aduce diavolul împotriva noastră. Primim ce a asigurat Isus pentru noi murind la cruce şi suntem protejaţi ce cel rău, care, ca un hoţ, vine să fure, să distrugă şi să ucidă. Putem umbla în victorie în această viaţă. Alegerea este a noastră. Avem putere asupra voinţei noastre. Nu numai că diavolul nu poate să ne învingă, ci aşa alegem voia şi căile lui Dumnezeu. Nimeni nu poate controla voinţa/inima noastră, nici Dumnezeu, nici diavolul, nimeni. Eşti total responsabil pentru alegerile tale. Asta a făcut Isus la cruce: ne-a asigurat libertatea de a alege. Să nu mai spui niciodată: „Diavolul sau cutare m-au făcut să fac acest lucru”. Nu este adevărat.

Să ne întoarcem la subiectul vorbirii în limbi, pe care l-am susţinut şi întărit cu versete biblice. În Corinteni 14:14 Pavel „Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.” De fapt, Pavel spune că ţinerea sufletului în locul destinat pentru el, în supunere, este importantă, trebuie să îl ţinem sub domnia duhului născut din nou. Să îl facem să acţioneze conform lucrurilor duhovniceşti, nu altfel. Să-l facem să asculte, în loc să conducă. Aşa cum un călăreţ face cu calul lui, când îi pune frâul în gură şi-l direcţionează către destinaţie. Iacov 3:3 „De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.”

Trebuie să fim atenţi să nu cumva să înţelegem că sufletul şi trupul nu sunt bune de nimic. Dumnezeu le-a creat pentru un scop. Când acţionează conform voii lui Dumnezeu sunt ajutoare preţioase pentru duhul nostru. Când se supun voii lui Dumnezeu, acţionăm cu întreaga fiinţă, în ordinea lui Dumnezeu, spre împlinirea scopurilor Lui. În mâinile lui Dumnezeu, sufletul şi trupul nostru sunt minunate. Fără ele, duhul omului nu ar avea mijloace să se exprime, să manifeste adevărul.

Vedem în versetul 15 cum exprimă Pavel această unitate: „Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.” Când se referă la înţelegerea umană se referă la faptul că mintea se află de acum sub influenţa şi revelaţia venită prin Duhul Sfânt, despre adevărul şi tainele lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea să ne rugăm doar în limbi. Dumnezeu vrea ca mintea înnoită de adevăr să poată fi de acord cu adevărul şi să coopereze. Dumnezeu vrea sufletul nostru – mintea şi emoţiile, vrea să avem cunoştinţă, dar acea cunoştinţă care să fie sub ascultare de Duhul Sfânt şi să nu se bazeze pe puterea omenească. Unele învăţături spun că trupul şi sufletul sunt rele, dar ele sunt doar împotriva lui Dumnezeu atunci când nu sunt sub controlul Duhului. (Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Geneza 1:31)

Unul din beneficiile rugăciunii în limbi este că ne putem ruga mai eficient conform adevărului lui Dumnezeu. Apoi când adăugăm rugăciunea făcută în limba noastră, înţeleasă de noi, înţelegem mai corect şi interpretăm mai corect voia lui Dumnezeu.

Când ne rugăm cu limbajul nostru obişnuit, ar trebui să adăugăm întotdeauna Cuvântul scris al lui Dumnezeu, conform voii lui Dumnezeu în fiecare situaţie. Uneori este dificil să înţelegem bine cu mintea noastră. Prin Duhul Sfânt Dumnezeu ne poate da strategii biblice să ne rugăm, pentru că Duhul lui Dumnezeu ştie toate lucrurile, cunoaşte totul, iar lucrurile devin mai uşoare, când înaintea rugăciunii în limba noastră ne rugăm în limba pe care ne-o dă Duhul. Aceasta deschide mintea să auzim mai bine.

Când eu mă rog, fac aşa cum a spus Pavel. Le combin pe cele două. De obicei încep cu vorbirea în limbi ca să-mi clarific mintea şi emoţiile. Pe măsură ce ne rugam, în noi este zidită credinţa. Deschidem uşa inimii noastre să primească puterea lui Dumnezeu ca să avem biruinţă în lucrurile pentru care ne rugăm, de asemenea când mă rog în limbi adesea duhul meu dă instrucţiuni în limba cunoscută de mine, dă explicaţii şi o mai mare descoperire în ce priveşte lucrurile pentru care mă rog. Dumnezeu îţi va vorbi, dacă nu chiar imediat, atunci în viitorul apropiat. Aceasta este calea lui Dumnezeu prin care ne călăuzeşte.

Când ne rugăm în limbi, ne rugăm răspunsul la problemă şi avem ocazia să biruim. În esenţă, când imităm vorbirea lui Dumnezeu, El ne luminează.

Când ne rugăm în limbi atunci înţelegerea noastră şi limbajul cunoscut se aliniază instrucţiunilor date de Duhul Sfânt.

Acum să ne oprim şi să clarificăm diferenţa între vorbirea în limbi şi darul vorbirii în limbi aşa cum este menţionat în 1 Corinteni 12, şi din nou, în 14.

  Limba pe care o primim iniţial la umplerea cu Duhul Sfânt este pentru rugăciunea particulară şi comunicarea cu Dumnezeu. Vorbirea în limbi ca dar al Duhului Sfânt care este acompaniată de interpretare într-o limbă cunoscută pentru cei care aud este pentru zidirea bisericii şi se foloseşte pentru acest gen de întâlniri. Acest dar al Duhului Sfânt se manifestă mai puţin des. Vorbirea în limbi ar trebui folosită zilnic şi în situaţii variate, cu scopul de a ne zidi personal.

Rugăciunea în limbi se întâmplă atunci când omul se roagă în limba lui Dumnezeu şi în care răspunsul lui Dumnezeu vine în limba cunoscută de noi. Vorbirea în limbi într-o întâlnire a credincioşilor este atunci când Dumnezeu vorbeşte omului în limba Lui şi apoi dă interpretarea unuia care cunoaşte limba credincioşilor aceia, ca ei să poată înţelege. La această rugăciune în limbi face referire Pavel când spune în 1 Corinteni 14:18 „Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.”

Pavel a dat instrucţiuni credincioşilor în legătura cu această diferenţă pentru că şi atunci era multă confuzie în întâlnirile bisericii. Credincioşii confundau vorbirea individuală cu darul vorbirii în limbi, care se vorbea în public şi trebuia interpretat public.

Asta nu înseamnă că în timpul întâlnirilor de biserică nu ar trebui să vorbim în limbi. Dar trebuie să fie clar ce se întâmplă şi trebuie să fie o călăuzire în unitate. Un exemplu poate fi atunci când ne rugăm sau ne închinăm împreună. Adesea în timpul închinării cântecele cunoscute sunt urmate de o pauză în cântare în care credincioşii încep să cânte în limbi, ca un singur trup. Acesta poate să fie un moment în care ungerea şi sentimentul prezenţei lui Dumnezeu sunt eliberate. Asta vrea să spună şi Pavel în 1 Corinteni 14:15 „voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea”. De asemenea se poate transforma şi în darul vorbirii în limbi, cu interpretare. Am văzut asta întâmplându-se şi am făcut acest lucru. În ce priveşte limbile, ori de care ar fi ele, este vorba despre zidirea spirituală a bisericii şi a credincioşilor în mod individual. Sunt convinsă că atunci când nu sunt atentă la ce îmi vorbeşte Dumnezeu în limba mea obişnuită, pot fi edificată în acele momente când mă rog în limbi. Totuşi Dumnezeu m-a binecuvântat mai mult decât pot înţelege. Dumnezeu este aşa de bun!

Mai sunt multe instrucţiuni date de Pavel bisericii în ce priveşte vorbirea în limbi şi interpretarea lor dar în următorul articol.

AMINTEŞTE-ŢI:

·        Rugăciunea în limbi zideşte Duhul tău, aduce sufletul tău în ascultare de Dumnezeu şi zideşte credinţa ta în Dumnezeu şi în cuvântul Lui.

·        Rugăciunea în limbi aduce descoperire minţii tale din Cuvântul lui Dumnezeu, care este o taină ascunsă faţă de sufletul omului.

·        Rugăciunea în limbi aduce sufletul, mintea şi emoţiile, într-un loc de odihnă şi supunere faţă de voinţa şi Cuvântul lui Dumnezeu iar aceasta face ca lupta din interiorul nostru să înceteze.