Dacă
în zona literaturii ezoterice, de dezvoltare personală, psihologie există mii
de titluri despre cum să primești vindecare, cum să afli cine ești, cum să
crești în maturitate și în inteligența emoțională, în zona literaturii creștine
sunt foarte puține astfel de cărți. Și nu înțeleg de ce. Cum a ajuns sufletul
omenesc să fie tratat ca și inexistent?
Pot
numi câteva cărți care mi-au folosit foarte mult și am câțiva autori preferați
de la care am avut foarte multe de învățat. Cred că pe primul loc în
preferințele mele stă Lloyd Douglas. Primele trei cărți ale lui pe care le-am
citit sunt ”Obsesia”, ”Parada” și ”Obstacole”. Minunate, profunde, te trimit
direct la Biblie și la autorul ei. Larry Crabb are câteva cărți grozave, de
asemenea. ”Înțelegând oamenii” este pe primul loc în topul meu. Psiholog ca
formare, și-a dat seama că psihologia separată de credință nu face prea mulți
bani și s-a întors la Dumnezeu după ce a străbătut o perioadă de scepticism.
”Schimbare lăuntrică” și ”Vise năruite” sunt alte două comori literare. Apoi,
în zona vindecării sufletești, mai sunt cei trei autori: Frank
Minirth, Robert
Hemfelt, Paul Meier, cu prețiosul volum ”Labirintul
codependenței”, urmat de un manual aplicativ extraordinar. Excelent pentru cei
interesați, este volumul ”Vindecare prin eliberare” al lui Peter Horrobin,
foarte practic pentru consilierii creștini și nu numai. Nu pot lăsa afară din
lista mea seria lui Joyce Meier, ”Vorbind deschis despre.....”, care tratează
probleme ca îngrijorarea, stresul, singurătatea, nesiguranța, frica,
descurajarea. Martyn Lloyd_Jones are câteva titluri foarte bune, ”Depresia
spirituală”, ”Trezirea”, ”Încercarea credinței”, foarte clare și care fac
legătura între sufletul omului și duhul lui, ca să înțeleagă oricine că lupta
asta este normală, reală și se duce la biruință, dacă este dusă corespunzător.
”Cele două fețe ale dragostei” scrisă de Garry Smalley și John Trent,
”Fascinanta aventură a dragostei” de Ed Wheat, ”Cele cinci limbaje ale iubirii”
de Gary Chapman și ”Taina căsătoriei” de Mike Mason sunt de asemenea
preferatele mele în domeniul relațiilor, dar și al descoperirii personale.
Poate fi doar o părere
personală, dar dacă un creștin nu se educă în acest domeniu, are toate șansele
să devină un bigot cu capu-n nori, desprins de viața de aici, de pe pământ,
ascet cu forța, cu o viață limitată și ”superioară”, la nasul căruia n-ajungi
nici cu prăjina, greu de suportat, care va afla când va pleca de pe acest
pământ c-a existat viață și înainte de moarte.
De ce un creștin n-ar
știi cine este, ce temperament și ce tip de personalitate are, de ce n-ar fi
preocupat de sufletul lui, ca să-și poată înțelege și controla felul de-a fi?
Știați că există o carte ”Învingând temperamentul prin Duhul Sfânt”, de Tim
LaHaye, o carte foarte bună care vă poate ajuta să vă cunoașteți, să vă
înțelegeți, să-i înțelegeți și pe alții și să vă cizelați comportamentul greșit?
Ca și în ”Cele două fețe ale dragostei. Fermitatea și tandrețea” în care
autorii pun pe tapet cele patru tipuri de temperament principale, de asemenea
recomandă echilibru chiar dacă se spune că temperamentul este înnăscut și nu se
schimbă.
Spune psalmistul: ”Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este
sprijinul sufletului meu!” (Psalmul 54:4). În relația personală cu El, Dumnezeu
ne dă revelație personală zilnic, acea pâine de toate zilele, cum spune Biblia,
dar câți creștini primesc acea mană din cer zilnic? Câți o cer, de fapt, pentru
că dacă ar cere-o ar primi-o! Pe lângă asta, eu am considerat necesar să mă
educ, să înțeleg oamenii, așa cum spune Crabb, să țin cont de experiența
acestor autori și de studiile lor de-o viață, să iau din toate numai ce este
bun pentru mine și să cresc în maturitate și în credință.
Așa
cum un om care n-a experimentat nașterea din nou nu poate vorbi despre acest
fenomen, nici un om care n-a experimentat relația cu Dumnezeu nu poate vorbi
despre ce nu cunoaște. Eu cred că nu este nimic nou sub soare și Dumnezeu ne dă
suficiente resurse să putem să creștem și să ne maturizăm, să zidim pe temelia
pusă de Cristos și de cei care au zidit după El. Niciun om nu știe totul,
fiecare are nevoie de educare și este bine când avem atâtea materiale la
dispoziție care să ne ajute în creșterea noastră și-n umblarea noastră pe acest
pământ. Dacă afirmăm că suntem născuți din nou și avem o relație personală cu
Dumnezeu, atunci am primit și Duhul Sfânt care ne spune ce e bine și ce e rău.
Avem roada Duhului și darurile Lui, printre care este și darul deosebirii
duhurilor. Așa că nu putem greși când alegem ce să facem, cum să trăim, ce să
citim. Greșim doar când ne comparăm cu alții, când credem că experiența altora
ni se potrivește mănușă, sau că experiența noastră se poate aplica altora, când
luăm o viziune care ne gâdilă urechile și încercăm să ne-o însușim, când urmăm
orbește un lider sau altul, o doctrină sau alta. Dar, atâta vreme cât Dumnezeu
este în controlul vieții noastre, nu putem greși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu