Odată, un om L-a întrebat pe Dumnezeu:
- Doamne, cât înseamnă pentru Tine un milion de dolari?
- Un milion de dolari e cât 1$, răspunse Dumnezeu.
- Şi cât este pentru Tine 1000 de ani? continuă omul.
- 1000 de ani sunt ca o secundă, spuse din nou Domnul.
Atunci, încurajat, omul zise:
- Doamne, dă-mi te rog 1 dolar!
La care Domnul încheie:
- Aşteaptă o secundă.
Un singur lucru i-a poruncit Dumnezeu omului: ascultarea (Geneza 2:15-17). Aceasta a fost prima poruncă pentru om, iar mai târziu pentru Israel: „Ascultă Israele!”
De la bun început a fost nevoie de numai o secundă pentru ca omul să păcătuiască. A fost nevoie de o secundă de neatenţie ca diavolul să-l înşele pe om. I-a distras atenţia o secundă şi a plantat îndoiala în inima lui (Geneza 3:1-5). Toată treaba celui rău e de doar o secundă. De aceea are el mintea odihnită şi inventează noi şi noi metode de a ne duce în ispită şi de a ne face să păcătuim. O singură secundă dacă ne distrage atenţia de la Dumnezeu şi restul merge de la sine. Un rău atrage alte rele şi se formează în scurt timp un păienjeniş din care nu mai putem ieşi decât prin intervenţie divină.
Doar o secundă a distras-o pe Eva, restul l-a făcut mintea ei (Gen. 3:6). O singură secundă a adus păcatul în lume, o singură secundă a adus moartea spirituală, o singură secundă a adus blestemul asupra tuturor oamenilor. Este Eva de vină? Hai să vedem unde era Adam. Aaa! Era lângă ea. Deci lui i-a dat Dumnezeu în stăpânire pământul şi tot ce era pe el, iar Adam stătea lângă Eva ca o legumă în loc să-l ia de gât pe şarpe şi să-l azvârle cât colo. Probabil că încă nu-şi revenise din anestezie sau din uimire când a văzut-o pe Eva (Işa). Această fatală secundă a provocat despărţirea de Dumnezeu. Atunci când un copil face o prostie, conştiinţa lui îi spune că a greşit şi el simte ruşine şi chiar frică faţă de părinte. Nu mai merge să sară în braţele tatălui. La fel a păţit şi Adam, în loc să meargă la întâlnirea zilnică cu Dumnezeu, s-a ascuns ruşinat şi plin de teamă (Gen. 3:7-10). Asta face diavolul, ne face de ruşine şi pune în inima noastră frica, ne dă un duh de frică în locul duhului care strigă Ava! către Dumnezeu.
Şi mai este un lucru important aici: Gen. 2:8,9;16,17/ 3:2-5 şi G. 3:22-24. Deci în mijlocul grădinii erau doi pomi: - pomul vieţii – la care omul avea acces şi putea să trăiască în veci - şi mai era pomul cunoştinţei binelui şi răului – de care nu i s-a dat voie să se apropie. Dar omul, ca un copil încăpăţânat, în loc să aleagă să trăiască veşnic cu Dumnezeu, a ales să cunoască binele şi răul, cu riscul de a muri spiritual. După aceste evenimente a decis Dumnezeu să-l alunge pe om din grădina Edenului. Iniţial am crezut că acest lucru a fost o pedeapsă, dar mai târziu am înţeles că de fapt Dumnezeu nu voia ca omul să trăiască în veci separat de El. Deci din cauza neascultării s-a produs separarea şi dacă omul ar fi mâncat după aceea din pomul vieţii ar fi trăit în veci separat de Dumnezeu. Înţelegeţi? Din acel moment a intrat păcatul în lume şi tot din acel moment a început lupta lui Dumnezeu de a ne recâştiga. De atunci a pus El în aplicare planul de mântuire a omului.
Iată primul rezultat al păcatului: Cain, care nu era în regulă d.p.d.v. spiritual, într-o secundă a decis să scape de concurenţă (Gen. 4:7,8) şi l-a omorât pe Abel. Mergând mai departe printre eroii Bibliei, pe lângă faptele lor eroice şi demne de urmat, pe lângă ascultarea şi relaţia lor specială cu Dumnezeu, putem vedea că fiecare a avut secunda lor de cădere.
Noe – după ce a ascultat de Dumnezeu şi a construit 100 de ani la arcă, după ce a suferit batjocura tuturor, a avut o secundă în care s-a relaxat şi n-a lucrat cu înţelepciune. Cel rău s-a folosit de asta şi ce a rezultat? A ajuns să-şi blesteme nepotul.
Avraam – după o viaţă cu Dumnezeu, după făgăduinţele pe care le-a primit, după multe fapte de curaj, cel rău a pus frică în inima lui şi l-a făcut să mintă în două rânduri în legătură cu nevasta sa. A fost nevoie de intervenţia lui Dumnezeu ca să-l salveze.
Iacov – a fost binecuvântat de Isaac în urma unei minciuni şi înşelări născocite într-o secundă. Acest lucru s-a întors împotriva lui atunci când a fost înşelat de socrul său care i-a dat de nevastă pe Lea în locul Rahelei.
Iosif - chiar dacă era ales de Dumnezeu dintre fraţii săi, el s-a mândrit şi din această cauză a suferit ani de zile. O secundă de mândrie a dus la o lungă perioadă de umilire. În cele din urmă Dumnezeu l-a ridicat, dar cât a pătimit…
Moise – de asemenea a fost ales de Dumnezeu ca să conducă poporul Lui spre eliberare, dar într-o secundă el s-a bazat pe propriile forţe şi l-a costat 40 de ani departe de promisiune. Apoi, secunda în care a lovit stânca, l-a lipsit de intrarea în ţara promisă.
Samson – un alt erou, a fost judecător în Israel 20 de ani, dar a fost de ajuns o secundă de neveghere şi inima lui a fost abătută de la Domnul şi el s-a îndrăgostit de Dalila. Ea era din rândul filistenilor, Samson şi-a deschis inima faţă de ea, lucru ce i-a pricinuit moartea.
Saul – a fost primul împărat al lui Israel, dar în secunda când poporul l-a lăudat pe David mai mult ca pe el, Saul s-a umplut de invidie şi a încercat să-l omoare pe David. Din acel moment a pierdut orice legătură cu Dumnezeu, a mers la vrăjitoare şi apoi a murit într-un mod ruşinos.
David – când a asculta de Dumnezeu, l-a biruit pe Goliat, dar când a stat degeaba şi n-a vegheat, cel rău i-a abătut privirea spre Batşeba, care făcea baie. O secundă în plus şi păcatul a zămislit în mintea lui, ducând la preacurvie apoi la crimă.
Şi aşa mai departe, până în zilele noastre, acelaşi tipar. O secundă e de ajuns ca cel rău să ne distragă atenţia de la Dumnezeu şi să ne facă să păcătuim. De exemplu, nu e păcat să priveşti, dar e păcat să urmăreşti cu privirea un lucru ce te-ar putea ispiti. Dacă zăboveşti cu privirea mai mult de o secundă sau întorci capul ca să mai priveşti încă o dată ca să vezi mai bine, deja păcatul e înfăptuit. Şi Isus spunea că nu trebuie să faci un lucru rău ca să păcătuieşti, e nevoie doar să gândeşti rău şi ai şi păcătuit.
Este o vorbă:nu poţi opri păsările să zboare pe deasupra capului tău, dar le poţi opri să-şi facă cuib pe capul tău. La fel: nu-ţi poţi opri ochii să vadă anumite lucruri, dar îţi poţi opri mintea să păcătuiască. O secundă de neatenţie, de neveghere, e de ajuns să îngăduie păcatului să intre în viaţa noastră prin ochi, prin urechi. Cel rău atacă la toate nivelele, în orice domeniu şi în orice secundă, dar noi putem să-i ţinem piept atacurilor, dacă stăm lângă Dumnezeu, conectaţi la El. De aceea spunea şi Domnul Isus: „Vegheaţi ca să nu cădeţi în ispită!”
Suntem ispitiţi să privim la ceva ce ne face să păcătuim? Trebuie să ne luptăm şi să întoarcem capul în altă parte şi să ne oprim gândurile, fie că-i vorba de o persoană, de o vitrină, de o bijuterie sau de o mâncare.
Suntem ispitiţi să tragem cu urechea la o bârfă? Să ne depărtăm cât mai mult şi să nu dezvoltăm ideea în mintea noastră.
Suntem ispitiţi să gustăm sau să facem ceva ce ne afectează negativ? Să-I cerem Domnului putere să rezistăm şi să oprim orice acţiune de acest gen. Să ne căutăm de făcut care să-I placă lui Dumnezeu.
Ca să biruim mai uşor ispitele trebuie să ne menţinem conectaţi la Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Doar aşa ne ţinem inima şi mintea ocupate şi ne protejăm împotriva căderii.
Să ne rugăm Domnului ca să ne poarte în fiecare secundă în carul Său de biruinţă şi astfel să creştem în tăria Lui şi să devenim o Biserică de biruitori!
Predică de Emanuel Reinerth
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu