Anunţ!

Asociația noastră începe următoarele cursuri/grupe:
- cu adolescente, având tema: "Ce trebuie să ştie o fată" (iar în cadrul grupului se vor discuta probleme ale adolescenţei, chestiuni care ţin de igiena personală, bunele maniere, etc.)
- cu femei (unde se vor discuta probleme de cuplu, de creşterea copiilor, etc.)
- grup de părtăşie cu familii (cupluri)
- club de lectură creştină şi nu numai
- curs de croitorie
- ocultismul şi pericolul pe care îl reprezintă
Specificăm: întâlnirile sunt săpatămânale. Cursurile sunt gratuite, se desfăşoară la domiciliul nostru (în Hunedoara) şi vă rugăm să ne contactaţi la adresa: elena_reinerth7@yahoo.com
Vă aşteptăm cu mult drag!

DONEAZĂ 2%/ Donate

Datele noastre sunt:
Asociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţei, cod fiscal 23898629, cont bancar RO32BTRL06301201P92687XX, Banca Transilvania.
Our datas: bank account RO32BTRL06301201P92687XX Tansilvania Bank.

marți, 29 mai 2012

O nouă întâlnire, o nouă reuşită!

Ieri după amiază, tot la restaurantul Maier, a avut loc o a doua întâlnire cu oamenii politici şi societatea civilă. Aproape ad-hoc, pentru că am fost convocaţi cu câteva ore înainte, totuşi au răspuns suficient de mulţi oameni încât vocea noastră să poată fi auzită. De data asta am stat faţă în faţă cu europarlamentarii Norica Nicolai şi Iuliu Winkler. 
Expunându-şi punctele de vedere cu privire la realitatea de pe "terenul politic european", dânşii au părut impresionaţi de societatea civilă din Hunedoara, au recunoscut, dacă nu după nume, măcar după proiectele desfăşurate de cei care au luat cuvântul ("Ordinul Cavalerilor de Hunedoara", CAR "Speranţa", Asociaţia pentru combaterea abuzurilor şi corupţiei - îmi cer iertare, nu cunosc exact numele asociaţiei, reprezentată de doamna Viorica Bănărescu, etc.)
Doamna Nicolai a declarat că este plăcut impresionată de potenţialul existent în oraşul nostru, de viziunea şi dorinţa noastră de a ridica oraşul din cenuşă. De asemenea domnul Winkler, ca hunedorean de origine, a subscris afirmându-şi sprijinul pentru oraşul nostru cât îi stă în putinţă, specificând că în mai multe limbi primărie se spune "casa oraşului" şi, din câte vede dânsul, aici există speranţa ca primăria să devină o asemenea casă a oraşului. 
Doamna Nicolai şi-a expus proiectele la care lucrează în prezent, a accentuat că are nevoie de sprijinul societăţii civile într-un anume proiect cu care vrea să bată la uşa mai-marilor politici, proiect care se referă la egalitatea de şanse, în special la salarizarea egală între femei şi bărbaţi, lucru cunoscut fiind că bărbaţii au cu 4-17 % venituri mai mari decât femeile pe aceeaşi funcţie. 
Întâlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă familială, nicidecum protocolară, dându-ne speranţa că prăpastia între omul de rând şi politician poate fi trecută, ba chiar se pot crea punţi reale de comunicare cu ajutorul cărora omul politic să poată fi într-adevăr ceea ce ar trebui să fie: omul pus în slujba poporului. 
La încheierea întâlnirii ne-am oprit să facem cunoştinţă între noi şi cu domnii politicieni, ne-am împărtăşit viziunea şi speranţele referitoare la oraşul nostru, ne-am încurajat şi am promis să ţinem legătura ca proiectele să nu rămână doar un vis şi am schimbat adrese şi numere de telefon care să păstreze libere căile de comunicare pentru următoare proiecte comune.
Deşi a fost prezent şi candidatul la primărie, domnul Bende Barna, a rămas cu modestie în umbră, jucând rolul de mediator al discuţiei între domnii europarlamentari şi societatea civilă, lucru care dovedeşte încă odată caracterul dânsului. Afişând un zâmbet cald şi uşor încurcat, a recunoscut că pentru dânsul totul este nou şi dificil (în ce priveşte campania electorală), şi-a exprimat dorinţa de a colabora cu noi oricând pentru că scopul nostru comun este să exploatăm resursele oraşului în care trăim, spre binele nostru. Şi avem aceste resurse!
Concluzia finală pe care eu o pot trage este că sunt speranţe! Este potenţial, este loc pentru toţi, într-un oraş de până în 60.000 de oameni este loc pentru fiecare şi ar trebui să regândim felul în care vedem relaţia noastră cu ceilalţi: să schimbăm direcţia de la competiţie la colaborare. Să nu privim peste umăr închizând uşa în nasul altuia de teama să nu-mi "fure" ideea, pentru că oraşul este încăpător şi muncă este, har Domnului, pentru toţi. 
Mai mult face să dau mâna cu aproapele meu în unitate, decât să fug de o concurenţă neloială care există doar în mintea mea. Ştiu că Dumnezeu are planuri mari cu acest oraş, ştiu că, dacă creştinii sunt ocupaţi să ducă războaie personale, Dumnezeu va folosi orice mijoc pentru a-şi duce promisiunea la îndeplinire şi rugăciunea mea este: "Doamne, văd ce minuni faci Tu, vreau şi eu să fac parte din ele, nu mă lăsa deoparte!"



Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...