Anunţ!

Asociația noastră începe următoarele cursuri/grupe:
- cu adolescente, având tema: "Ce trebuie să ştie o fată" (iar în cadrul grupului se vor discuta probleme ale adolescenţei, chestiuni care ţin de igiena personală, bunele maniere, etc.)
- cu femei (unde se vor discuta probleme de cuplu, de creşterea copiilor, etc.)
- grup de părtăşie cu familii (cupluri)
- club de lectură creştină şi nu numai
- curs de croitorie
- ocultismul şi pericolul pe care îl reprezintă
Specificăm: întâlnirile sunt săpatămânale. Cursurile sunt gratuite, se desfăşoară la domiciliul nostru (în Hunedoara) şi vă rugăm să ne contactaţi la adresa: elena_reinerth7@yahoo.com
Vă aşteptăm cu mult drag!

DONEAZĂ 2%/ Donate

Datele noastre sunt:
Asociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţei, cod fiscal 23898629, cont bancar RO32BTRL06301201P92687XX, Banca Transilvania.
Our datas: bank account RO32BTRL06301201P92687XX Tansilvania Bank.

luni, 4 noiembrie 2013

Fiţi treji şi vegheaţi!

1 Petru 1:13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
În multe pasaje biblice găsim avertismente care ne atrag atenţia asupra importanţei vegherii. Acum 2000 de ani Dumnezeu a oferit totul ca noi să putem umbla pe calea Lui. Ne-a dat pe Fiul Său, ca prin credinţa în El să ne putem împăca cu Tatăl ceresc, să putem nu numai să avem viaţa veşnică, ci şi aici pe pământ să trăim o viaţă din belşug. Partea noastră este acceptarea lui Isus ca Domn şi Mântuitor, apoi vom fi născuţi din nou, din natura neprihănită a lui Dumnezeu şi vom fi înfiaţi în marea Familie a lui Dumnezeu care este Biserica. De la etapa de bebeluş spiritual trebuie apoi să creştem până la statura de om mare şi să trăim conform îndemnurilor Duhului care trăieşte în noi. Şi atunci, de ce să veghem?
1 Petru 5:8 Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Câtă vreme încă nu facem alegerea să trăim pentru Dumnezeu, diavolul se joacă cu noi dar nu prezentăm un pericol real pentru el. Dar când luăm decizia să aparţinem Domnului şi să lucrăm pentru El, diavolul se supără tare. De acum nu mai este pentru el o joacă de-a pisica şi şoarecele, pentru că devenim duşmanii lui declaraţi şi, în momentul în care am pronunţat „Doamne, vino în inima mea şi fii Mântuitorul şi Domnul meu” i-am declarat război. Chiar dacă ştie că ne-a scăpat din mână, el nu va înceta pe orice cale să ne corupă, să ne intimideze, să ne descurajeze, să ne facă să renunţăm. Se va folosi de fiecare slăbiciune a noastră ca să dea cu noi de pământ. De aceea trebuie să urmăm exemplul fecioarelor înţelepte:
Matei 25:1-13 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
Uşa s-a închis în timp ce întârziatele încercau să recupereze timpul. Tot aşa a fost şi pe vremea lui Noe:
Geneza 6:13,18,22 7:1,5,15,16 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu. Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni. Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.  Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă. Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.
De asta este foarte important să auzim vocea Domnului, să ascultăm de El şi să facem ce avem de făcut. Este important să facem tăcere în noi înşine ca să-L putem auzi pe El. Nu trebuie să dăm mereu vina pe diavolul pentru toate falimentele nostre, pentru că cele mai multe eşecuri le experimentăm atunci când lăsăm firea noastră să preia controlul. Când ne bazăm pe emoţiile noastre, când credem că ştim totul, când punem la îndoială autoritatea lui Dumnezeu contestând pe cei pe care i-a pus în autoritate peste noi şi noi ne-am angajat faţă de ei, atunci lăsăm firea noastră să preia controlul şi ieşim de sub protecţia lui Dumnezeu.
Romani 8:1,2 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.
Cel care trăieşte după îndemnurile Duhului nu greşeşte. Acelaşi Duh care L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în mine. El m-a izbăvit de păcat şi moarte şi m-a aşezat în Familia lui Dumnezeu, unde voi creşte, voi primi hrană spirituală, unde îmi voi exercita darurile spre folosul altora, unde voi învăţa ce înseamnă să trăieşti într-o familie, unde îmi va fi testată credinţa, unde îmi va fi testat caracterul, integritatea, loialitatea. Însă diavolul nu va sta cu mâinile încrucişate, ci va căuta să mă înşele, de aceea trebuie să veghez mereu şi să compar tot ce mi se întâmplă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Iată cum vine duşmanul şi înşeală şi, dacă nu veghem, ne poate păcăli.
Iosua 9:3-20 Locuitorii din Gabaon, de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai, au întrebuinţat un vicleşug şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite, iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cârpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei; iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăise. S-au dus la Iosua în tabără la Ghilgal şi i-au zis lui şi tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr-o ţară depărtată, acum deci faceţi legământ cu noi.” Bărbaţii lui Israel au răspuns heviţilor acestora: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să facem noi legământ cu voi?” Ei au zis lui Iosua: „Noi suntem robii tăi.” Şi Iosua le-a zis: „Cine sunteţi voi şi de unde veniţi?” Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată, pentru faima Domnului Dumnezeului tău; căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt şi de ce a făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era la Aştarot. Şi bătrânii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: „Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor şi spuneţi-le: „Noi suntem robii voştri; acum deci faceţi legământ cu noi.” Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, şi acum s-a uscat şi s-a mucegăit.  Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi de tot şi iată-le s-au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s-au învechit de lungimea prea mare a drumului.” Bărbaţii lui Israel au luat din merindea lor şi n-au întrebat pe Domnul. Iosua a făcut pace cu ei şi a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta. La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei şi că locuiau în mijlocul lor. Căci copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. Dar nu i-au bătut, pentru că fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel că-i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor. Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei. Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n-aducem peste noi mânia Domnului, din pricina jurământului pe care li l-am făcut.”
Vegherea este vitală. Iată cum un moment de neveghere a permis duşmanilor să intre drept în mijlocul poporului, după ce Dumnezeu poruncise ca nici unui neam păgân să nu i se dea voie să se amestece cu poporul ales. Dar copiii lui Dumnezeu s-au lăsat păcăliţi şi au dat voie idolatrilor să intre în ţara lor, pe pământul lor, în familia lor. Aşa ne porunceşte Dumnezeu şi astăzi, să dăm afară din viaţa noastră orice păcat, orice compromis, orice legătură străină de El, orice rădăcină care ne ţine legaţi de situaţii sau relaţii nedumnezeieşti. De aceea ne-a dat Duhul Sfânt ca să ne fie învăţător, călăuzitor, sfătuitor. Dacă prin naşterea din nou am primit Duhul Sfânt care acum locuieşte în noi, nu mai avem nici o scuză să păcătuim. Şi nici să dăm vina pe alţii că ne-au făcut să păcătuim. Dacă ei aleg să trăiescă în păcat sau după alte principii decât cele biblice, este mai bine să-i lăsăm să plece, chiar dacă pentru suflet doare pe moment. Este mai bine să suferim acum decât pentru veşnicie. Nu trebuie să fim ca omul acela care, chemat de Isus să-L urmeze a vrut să se întoarcă să îşi ia rămas bun de la familie iar Domnul l-a mustrat, ştiind că legăturile sufleteşti au mare putere să ne tragă înapoi (Luca 9:61). Să veghem ca să nu permitem duşmanului să se insinueze subtil în viaţa noastră, în familia noastră, în acţiunile noastre, în deciziile noastre, în relaţiile noastre. Şi, mai ales, să ne asumăm răspunderea pentru păcatele noastre şi să ne pocăim, să nu dăm vina pe alţii pentru ceea ce ni se întâmplă. Dacă cineva alege să trăiască greşit, este între el şi Dumnezeu, sau între el şi diavolul, nu este treaba noastră să analizăm viaţa nimănui, decât a noastră, pentru că vom da socoteală pentru viaţa noastră şi atât.
Atunci când suntem în voia lui Dumnezeu El ne va ajuta cu tot ce avem nevoie. Ne va echipa şi ne va da resurse ca lucrarea şi voia Lui să se facă. La Dumnezeu nimic nu este imposibil, pentru că în mâna Lui e totul. El poate face ca şi timpul să stea în loc atunci când copiii Lui fac lucrarea Lui, ca să le vină în ajutor.
Iosua 10:12-15  Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, şi tu, lună, asupra văii Aialonului!” Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă. N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel. Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-a întors în tabără la Ghilgal.
Vegherea este importantă pentru înaintarea noastră. Hotărârea noastră de a rămâne în picioare este suficientă ca Dumnezeu să ne ţină. Atitudinea inimii noastre de a dori să facem ceea ce ne-a cerut Dumnezeu este vitală ca El să ne poată sprijini. Când Petru a păşit jos din corabie nu a păşit pe ape, ci pe credinţă. Asta l-a ţinut. Este important să înţelegem călăuzirea Duhului Sfânt pentru că ceea ce facem din fire nu este plăcut Domnului. Aptitudinile noastre nu ne sunt suficiente să înaintăm pe Cale, chiar dacă „dăm bine” în faţa oamenilor. Mai devreme sau mai târziu resursele ni se vor epuiza şi ne vom trezi în punctul din care am plecat, sau mai rău. Nu suntem aici să facem plăcere oamenilor, ci lui Dumnezeu. Dacă rămânem singuri pe Cale nu este o pierdere aşa de mare pentru că suntem în voia lui Dumnezeu şi, după ce trecem testul, Dumnezeu ne va da o Familie. Calea bună este îngustă, nu încap doi oameni pe ea şi nici bagajele. Dar, dacă alegem să plăcem oamenilor, vom fi cu adevărat singuri, pentru că oamenii ne vor dezamăgi cu siguranţă. Când urmăm chemarea lui Dumnezeu s-ar putea să nu avem prea mulţi susţinători, pentru că uneori Dumnezeu ne testează hotărârea de a-L urma şi nu ne lasă nici să ne luăm rămas bun de la familie, nici să ne „îngropăm morţii” pentru că ştie că asta ne-ar abate din drum. Dar dacă ne încăpăţânăm şi insistăm, ne lasă în voia minţii noastre şi apoi să nu ne mirăm dacă ne întoarcem şi găsim uşa închisă. Nu ştim când uşa se va închide şi vom rămâne pe dinafară, cu scuzele noastre penibile cu tot! Slavă Domnului că încă avem har! Important este să ştim cu siguranţă ce ne-a cerut Dumnezeu să facem şi încotro mergem şi să afirmăm asta cu toată tăria, cu riscul de a rămâne singuri.
Evrei 12:3 Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
Este important să fim atenţi ce facem şi cu cine ne însoţim ca să nu ne lăsăm distraşi de uneltirile celui rău şi de firea noastră vulnerabilă încă la rău. Putem trăi biruitori încă înainte să murim şi să urcăm la cer, dar asta presupune ascultare în toate de Domnul. El ştie ce este mai bine pentru noi, El ştie când va închide uşa în nasul nostru, deci să fim atenţi să nu ne trezim prea târziu, când uşa arcei va fi sigilată de Domnul şi noi vom rămâne în ploaie. El vrea ca noi să fim protejaţi de ploaie în interiorul arcei, El vrea ca noi să scăpăm din potop ca să dăm apoi rod de acelaşi fel cu noi, înmulţindu-ne şi stăpânind pământul. La fel ca pe vremea lui Noe, El face astăzi curăţenie pe pământ şi în poporul Lui. De aceea trăim vremuri atât de dificile.
2 Timotei 4:1-5 Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...