Anunţ!

Asociația noastră începe următoarele cursuri/grupe:
- cu adolescente, având tema: "Ce trebuie să ştie o fată" (iar în cadrul grupului se vor discuta probleme ale adolescenţei, chestiuni care ţin de igiena personală, bunele maniere, etc.)
- cu femei (unde se vor discuta probleme de cuplu, de creşterea copiilor, etc.)
- grup de părtăşie cu familii (cupluri)
- club de lectură creştină şi nu numai
- curs de croitorie
- ocultismul şi pericolul pe care îl reprezintă
Specificăm: întâlnirile sunt săpatămânale. Cursurile sunt gratuite, se desfăşoară la domiciliul nostru (în Hunedoara) şi vă rugăm să ne contactaţi la adresa: elena_reinerth7@yahoo.com
Vă aşteptăm cu mult drag!

DONEAZĂ 2%/ Donate

Datele noastre sunt:
Asociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţei, cod fiscal 23898629, cont bancar RO32BTRL06301201P92687XX, Banca Transilvania.
Our datas: bank account RO32BTRL06301201P92687XX Tansilvania Bank.

vineri, 25 iunie 2010

Creşterea spirituală este un proces care cere timp

Bariere în cunoaşterea voii lui Dumnezeu

Efeseni 5:17 „De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.”
În fiecare zi vorbesc cu diverşi oameni care spun: „Dacă există acolo, undeva, un Dumnezeu care a permis să mă nasc şi să fiu încă în viaţă, care este planul Lui pentru mine?” „De ce mă aflu aici şi ce-ar trebui să fac?” „Cum aflu voia Lui pentru mine, ca să nu-mi irosesc viaţa?”
Biblia spune: „ Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului” Efeseni 5: 15-17
Este înţelept să înţeleg de ce am fost pus pe acest pământ. Este absurd să trec prin viaţă fără habar! Din fericire, Dumnezeu nu Se joacă cu noi. El vrea să înţelegem voia Lui pentru noi. Când căutăm după lucruri greşite, ridicăm bariere între noi şi Dumnezeu. De exemplu:
• Voia lui Dumnezeu nu este ceva legat de ceea ce simţim. Planul Lui nu poate fi descoperit prin senzaţii emoţionale. Planul Lui este practic, nu mistic.
• Voia lui Dumnezeu nu este o formulă. Nu este o procedură care trebuie împlinită în mod rigid, pas cu pas, trecând prin viaţă. Viaţa nu e atât de simplă! Ai nevoie de mai mult decât formule!
Iată cheia: voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta începe cu prietenia Lui. Dumnezeu este mult mai interesat stabilirea unei relaţii de prietenie cu tine decât este interesat să urmezi un set de reguli.
Întâi şi cel mai important, Dumnezeu vrea să-L cunoşti pe El, la fel cum El deja te cunoaşte pe tine. Odată ce această relaţie este stabilită, toate celelalte: carieră, familie, scopuri, recreere, ambiţii, finanţe, sănătate şi prietenii vor începe să se aşeze la locul potrivit.

Creşterea spirituală, ca şi cea fizică, cer timp

Filipeni 1:6
„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”
Ne trebuie ani să ajungem la vârsta maturităţii, este nevoie de un sezon întreg ca fructele să ajungă la maturare şi coacere.
Tot aşa este şi cu roadele Duhului Sfânt. Dezvoltarea unui caracter ca al lui Cristos nu poate fi accelerată.
Când încerci să culegi fructele prea repede, ele îşi pierd aroma.
În timp ce ne îngrijorăm cum să creştem mai repede, Dumnezeu este preocupat de cât de puternici creştem. Dumnezeu vede viaţa noastră din şi pentru eternitate, aşa că nu Se grăbeşte niciodată.
În momentul când te deschizi pentru Cristos El începe să lucreze în viaţa ta. Te poţi gândi că I-ai predat întreaga ta viaţă, dar adevărul este că mai ai o mulţime de lucruri de care nu eşti nici măcar conştient. Îi poţi da Domnului doar lucrurile pe care le înţelegi în acel moment. Asta e bine.
Odată ce Isus a început să lucreze, El ia tot mai mult din viaţa ta până când ea este complet în mâna Lui. Vor fi bătălii de dus şi lupte, dar depăşirea lor va fi întotdeauna posibilă. Dumnezeu a promis că „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi”.

Adevărata maturitate cere timp

2 Corinteni 3:18b
„suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”
Ucenicia este procesul în care devenim tot mai mult ca şi Isus. Biblia spune: Efeseni 4:13 „vom ajunge toţi (…) la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”
Să devii asemenea lui Cristos poate deveni o eventuală destinaţie, dar această călătorie va dura cât viaţa ta întreagă. Această călătorie implică a crede (prin închinare), a aparţine (prin părtăşie), a deveni (prin ucenicizare). În fiecare zi, Dumnezeu vrea să fii mai mult ca El. (Coloseni 3:10a) „şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.”
Astăzi suntem obsedaţi de viteză, dar Dumnezeu este mai interesat de forţă şi stabilitate decât de repeziciune. Vrem reparare rapidă, scurtături, soluţii trei în unu, la clipită. Vrem ca o slujbă, un seminar sau o anume experienţă să rezolve toate problemele, să alunge toate tentaţiile, să ne elibereze de toate suferinţele noastre.
Dar adevărata maturitate nu este niciodată rezultatul unei experienţe singulare, oricât de puternică sau mişcătoare ar fi fost ea. Creşterea este treptată. Biblia spune că suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă.

Trebuie să ne dezvăţăm de multe!

Deuteronom 7:22
„Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta.”
Cu toate că Dumnezeu ne poate transforma într-o clipă, El a ales să ne dezvolte încet. Isus a plănuit să-Şi dezvolte ucenicii exact aşa cum Dumnezeu a permis izraeliţilor să ia în stăpânire ţara promisă: puţin câte puţin, ca să nu fie copleşiţi. La fel El preferă să lucreze crescând în viaţa noastră.
De ce durează atâta timp să ne schimbe şi să ne crească? Sunt câteva motive:
• Învăţăm greu. Adesea trebuie să repetăm o lecţie de 40 sau 50 de ori ca să o ştim. Problemele se repetă şi noi gândim: „Nu iarăşi! Deja am învăţat asta!” – dar Dumnezeu ştie mai bine. Istoria poporului Israel ne arată cât de repede uităm lecţii învăţate şi cât de repede ne întoarcem la vechile obiceiuri. Aşa că avem nevoie de expunere repetată.
• Avem multe de dezvăţat. Mulţi merg la un consilier pentru problemele personale sau de relaţii care s-au dezvoltat în ani şi spun: „Vreau să mă „repari”, am o oră la dispoziţie.” Ei aşteaptă ca nişte naivi rezolvarea rapidă a unor probleme adânc înrădăcinate, aşteaptă soluţii care să ţină pe termen lung. De vreme ce marea parte a problemelor - şi toate obiceiurile noastre proaste – nu se dezvoltă peste noapte, este nerealist să ne gândim că ar putea fi rezolvate imediat.
Nu există nici o pastilă, sau rugăciune sau principiu care să desfacă imediat răul adunat în mai mulţi ani. Efeseni 4:22-25: „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou.”
Creşterea este câteodată dureroasă. Nu este creştere fără schimbare. Nu este schimbare fără teamă sau pierdere. Nu este pierdere fără durere. Ne temem de aceste pierderi, chiar dacă vechile noastre obiceiuri erau dăunătoare pentru noi înşine, pentru că, asemenea unei perechi vechi de încălţări, ne sunt comode şi familiare.
Fiecare schimbare implică pierderea unor lucruri: trebuie să renunţăm la vechile obiceiuri pentru a experimenta noul.

Nu poţi creşte fără o atitudine plină de ascultare

1 Timotei 4:15
„Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.”
Chiar dacă în momentul convertirii capeţi o natură nouă, încă ai vechile obiceiuri, tipare şi practici ce trebuie înlăturate şi înlocuite. Ne temem să ne confruntăm cu adevărul despre noi înşine. Am spus deja că adevărul ne eliberează, dar mai întâi ne poate face să ne simţim mizerabil.
Teama în legătură cu ce am putea descoperi dacă ne confruntăm cu sinceritate defectele de caracter ne ţine în închisoarea negării. Totuşi, adesea ne construim caracterul în jurul defectelor. Spunem: „… aşa sunt eu! …asta fac eu” Îngrijorarea inconştientă este aceea că, dacă îmi las obiceiurile, durerile sau încurcăturile, cine o să mai fiu eu? Această teamă poate cu siguranţă să-mi întârzie creşterea.
Numai dacă îi îngăduim lui Dumnezeu să lumineze cu adevărul Lui greşelile, eşecurile şi încurcăturile noastre, abia atunci începem să lucrăm la ele. De aceea nu putem creşte fără o atitudine smerită, plină de ascultare.
• Trăsăturile dumnezeieşti necesită timp pentru a se dezvolta. Aminteşte-ţi că suma trăsăturilor tale alcătuiesc caracterul tău. Nu poţi pretinde să fii bun cu alţii dacă nu eşti bun de felul tău – atunci vei arăta bunătate fără să-ţi dai seama că o faci. Nu poţi pretinde să ai integritate dacă nu eşti întotdeauna onest. Un soţ care este credincios soţiei sale câteodată, nu este credincios deloc.
• Obiceiurile tale îţi definesc caracterul. Există un singur mod sigur de a dezvolta trăsături de caracter asemeni lui Cristos: acela de a le practica, iar asta cere timp. Cum învaţă Timotei: Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele.
Dacă repeţi mereu un lucru, cu timpul vei deveni tot mai bun în acel lucru. Repetiţia este mama deprinderilor bune de caracter. Această zidire a caracterului ne numeşte disciplină spirituală şi include lucruri ca: meditarea la cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, postul, studiul biblic, simplitatea, administrarea, supunerea, slujirea şi evanghelizarea.

Fii răbdător cu Dumnezeu şi cu tine însuţi

Ecleziastul 3:1
„Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.”
Crede că Dumnezeu lucrează în viaţa ta chiar dacă tu nu simţi asta. Creşterea spirituală este uneori o muncă anevoioasă, câte un pas mic după altul. Aşteaptă-te la o îmbunătăţire treptată. Biblia spune că toate îşi au vremea lor.
Sunt anotimpuri în viaţa ta spirituală. Câteodată vei experimenta un avânt intens al creşterii tale (primăvara spirituală) urmat de o perioadă de stabilizare şi testare (toamna şi iarna spirituală).
În ce priveşte acele probleme, obiceiuri şi răni care ţi-ar place să fie miraculos îndepărtate, nu fii prea dezamăgit dacă răspunsul rugăciunilor tale nu vine instant, ci printr-o schimbare treptată. Cu timpul, un firicel insistent de apă va eroda cele mai tari pietre şi va transforma un uriaş bloc de stâncă în praf. Cu timpul, un mic lăstar se va transforma într-un conifer de 100 de metri.
Ţine un jurnal al lecţiilor învăţate. Nu un jurnal al evenimentelor, ci unul al lecţiilor învăţate. Scrie esenţa lecţiilor învăţate de la Dumnezeu despre El, despre viaţă, despre relaţii şi despre orice altceva. Înregistrează-le ca mai târziu să ţi le poţi aminti şi să le poţi da mai departe. (Psalmul 102:18; 2 Timotei 3:14)
Motivul pentru care trebuie să reluăm o lecţie este acela că deja am uitat-o. Trecerea din când în când peste acest jurnal spiritual te poate cruţa de dureri de cap nenecesare. Biblia spune în Evrei 2:1 „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.”
Noi suntem adesea pe fugă, dar Dumnezeu nu e. Una din frustrările vieţii este aceea că timpul lui Dumnezeu este rareori în concordanţă cu al nostru. Suntem mereu pe fugă, în timp ce Dumnezeu nu e. Poţi fi frustrat de aparenta lentoare a progresului tău. Aminteşte-ţi că Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată, dar mereu este punctual. El va folosi întreaga ta viaţă să te pregătească pentru rolul pe care-l vei juca în veşnicie.

O întârziere nu este o negare din partea lui Dumnezeu

Habacuc 2 :3
„Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.”
Biblia este plină de exemple despre felul în care Dumnezeu a folosit un proces lung pentru a dezvolta caracterul, mai ales la lideri. I-au luat 80 de ani să-l pregătească pe Moise, incluzând 40 de ani în pustiu. Pentru 14600 de zile, Moise trebuie că s-a întrebat: „nu-i timpul încă?” Dar Dumnezeu i-a răspuns mereu: „încă nu!”
Contrar titlurilor de carte care au priză la public, nu există aşa ceva ca „secretele şi paşii simpli către sfinţenia instant.” Când Dumnezeu vrea să facă un stejar uriaş, durează sute de ani, dar dacă vrea să facă o ciupercă, Îi trebuie o noapte. Sufletele mari au crescut străbătând furtuni şi perioade de suferinţă. Fii răbdător în timpul acestui proces. Iacov avertizează: „Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:4)
Nu te descuraja. Când Habacuc a devenit deprimat pentru că i se părea că Dumnezeu nu acţionează destul de repede, Dumnezeu i-a zis: „Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.”
Aminteşte-ţi cât de departe eşti deja, nu te gândi cât de departe trebuie să ajungi. Nu eşti încă acolo unde ai vrea să fii, dar nici nu mai eşti unde erai. Cu ani în urmă, oamenii obişnuiau să poarte un nasture care purta literele următoare: TRARDNATCMI şi asta înseamnă „te rog, ai răbdare, Dumnezeu nu a terminat cu mine încă!” Dumnezeu încă nu a terminat treaba nici cu tine, aşa că mergi înainte. Chiar şi melcul a ajuns la arcă prin perseverenţă!
În ce parte a creşterii tale spirituale ai nevoie de mai multă răbdare şi perseverenţă?

 
[PurposeDriven DailyHope Devotional 7-12 iunie], Copyright © 2010 Rick Warren. All rights reserved. Used by permission.

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...