Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte

Matei 12 :33 „…căci pomul se cunoaşte după rodul lui.”

Matei 7:17-20 „Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.”

Trăim vremuri îngrozitoare! Fratele luptă împotriva fratelui, o biserică luptă cu o alta, luptăm unii împotriva altora dând glas şi acţionând exact conform uneltirilor diavolului.

De 2000 de ani oamenii încearcă să înţeleagă ce este Biserica. Spunem că noi suntem imaginea lui Dumnezeu pe pământ.

Got question org. ne spune în articolul:  http://www.gotquestions.org/Romana/definitie-Biserica.html că:

„Mulţi oameni asimilează astăzi Biserica unei clădiri. Totuşi, nu aceasta este ceea ce Biblia spune despre Biserică. Cuvântul “biserică” vine din grecescul “ecclesia” care înseamnă “o adunare” sau “cei chemaţi”. Înţelesul de bază al cuvântului “biserică” nu este, iată, o clădire, ci dimpotrivă este vorba despre oameni. Este chiar ironic faptul că atunci când oamenii sunt întrebaţi ce biserică frecventează, ei fac referire adesea la denominaţiunea din care fac parte – ortodoxă, catolică, luterană, baptistă şi aşa mai departe. De multe ori oamenii se raportează la o anume denominaţiune sau la o clădire. Citiţi Romani 16:5: "…spuneţi sănătate şi Bisericii care se adună în casa lor...". Apostolul Pavel se referă aici la oamenii credincioşi ca fiind biserica şi nu la clădirea în care ei se adună.

Biserica este Trupul lui Hristos. Efeseni 1:22-23 spune: "El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce împlineşte totul în toţi". Trupul lui Hristos este format din toţi credincioşii începând cu ziua Cincizecimii şi până la momentul Răpirii Bisericii. Înţelegerea conceptului de Trup al lui Hristos comportă două aspecte:

(1) Biserica universală este cea care îi conţine pe toţi cei care au o relaţie personală cu Isus Hristos. 1 Corinteni 12:13 spune: "Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh". Vedem deci că oricine crede în Hristos este parte a trupului Său. Adevărata biserică a lui Dumnezeu nu este aşadar o clădire sau o denominaţiune. Biserica universală a lui Dumnezeu este formată din toţi aceia care au primit mântuirea prin credinţa în Isus Hristos.

(2) Biserica locală este descrisă în Galateni 1:1-2: "Pavel, apostol...şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei". Vedem aici că în provincia Galatiei existau mai multe biserici, ceea ce noi numim biserici locale. Biserica ortodoxă, catolică, luterană, evanghelică, baptistă etc., niciuna dintre acestea nu este BISERICA, aşa cum este definită ea în Biblie ca biserica universală – ci mai degrabă poate fi o biserică locală. Biserica universală este compusă din toţi aceia care au crezut în Hristos şi au primit mântuirea. Aceşti membri ai bisericii de pe tot pământul trebuie să caute comuniunea şi creşterea spirituală în bisericile locale.

În concluzie, biserica nu este nici o clădire şi nici o denominaţiune anume. Aşa cum arată Biblia, biserica este Trupul lui Hristos, adică toţi aceia care şi-au pus credinţa în Isus Hristos ca Mântuitor personal (Ioan 3:16; 1 Corinteni 12:13). Membrii bisericii de pe tot pământul (Trupul lui Hristos) sunt însă prezenţi în bisericile locale, aproape indiferent de denominaţiune.”

Ce este sigur, este că oamenii se uită la noi. Iar felul cum dau ei din mână a lehamite atunci când vine vorba despre pocăiţi, spune multe despre mărturia pe care noi o aducem lumii! Suntem trimişi în lume să ducem vestea bună. Iar noi nu avem timp să face asta pentru că suntem măcinaţi de propriile noastre conflicte interne din biserici. Suntem trimişi să arătăm lumii cum este Dumnezeu, dar noi ne-am lăsat corupţi de putere şi imaginea socială până acolo încât oamenii când spun pocăit spun: „A!! Ăia care au devenit membri acolo sau acolo pentru că se ajută între ei şi toţi au acum case şi maşini.”

Ceea ce văd eu acum în jurul meu îmi trezeşte o mare spaimă. Nu avem la ce chema oamenii. Îi prezentăm un Dumnezeu al iubirii şi-l trimitem într-un loc în care liderii se luptă pentru putere, punându-i pe unii şi pe alţii să aleagă între ei. Îi trimitem în locul în care dezbinarea şi bârfa domnesc, în care discriminarea pe criterii de avere şi poziţie socială sau culoarea pielii sunt la loc de cinste.

Ce s-a ales de Trupul Domnului? Cum mai avem îndrăzneală să mai chemăm oamenii la Dumnezeul pe care noi Îl reprezentăm prin ceea ce facem?

„Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.” Asta ne spune Biblia, anticipând rezultatele produse de firea noastră pământească pervertită şi coruptă.

Fraţilor, priviţi în oglinda Scripturii şi vedeţi dacă vă place ce găsiţi în voi! Priviţi la roadele voastre din ultimii ani şi spuneţi dacă la asta v-a chemat Dumnezeu. Priviţi la starea lumii în care trăim şi spuneţi cu mâna pe inimă că noi, Biserica, facem tot ce putem pentru ea. Haideţi să ne plecăm genunchii şi să ne cerem iertare că ne-am lăsat furaţi de mirajele înavuţirii şi am luat-o razna făcând de râs numele Dumnezeului, pe care trâmbiţăm sus şi tare de la amvoane că-L reprezentăm. Cine are nevoie de o asemenea reprezentare? Şi când am lăsat ca reprezentarea unui Dumnezeu Sfânt şi plin de dragoste şi dreptate să se transforme într-o reprezentaţie burlescă în care antrenăm chiar şi pe cei sinceri, care se identifică cu noi prin faptul că aparţin, ca membri, bisericilor noastre?

Retrăim vremurile biblice în care poporul era trimis în robie din pricina neascultării. Azi, oamenii noştri de valoare pleacă să servească alte ţări, ca să nu fie identificaţi cu corupţia din România care a cuprins mai nou chiar şi bisericile. Dumnezeu cerne. Şi multă neghină a ieşit la iveală. Mai multă ca rodul bun. Toamna, la vremea recoltei, vedem că rodul nostru este atacat de dăunători din toate părţile, vedem că mana a lovit viţa şi acum vinul este amar! Şi noi stăm cu mâinile în sân şi nu facem nimic. Bisericile se golesc. Fraţii umblă beţi pe drum sau divorţează. Promovăm Evanghelia prosperităţii fără să ţinem cont că uneori Dumnezeu alege pentru noi lipsa exact ca să ne înveţe lecţii care altfel nu le-am învăţa!

Ca să-i parafrazez pe cei care au ascultat predica lui Petru din Fapte 2, spun şi eu:

„Fraţilor, ce să facem?” Răspunsul lui Petru a venit prompt: „Pocăiţi-vă”

Şi, dacă am face cum scrie puţin mai jos în acelaşi capitol: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.” poate că am avea şi noi bucurie, pace, dragoste, bunătate, credincioşie, blândeţe, adică roadă!

Să ne temem de cuvântul care zice:

„Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.” Matei 7:19