Ce e bun în mine,
datorez lui Dumnezeu şi mentorilor mei,
ce e rău se datorează firii mele.
Pentru ce e bun în mine,
sunt recunoscătoare lui Dumnezeu şi mentorilor mei,
pentru ce e rău sunt responsabilă numai eu!
Până când nu ne vom lăsa schimbaţi de Dumnezeu şi transformaţi după Chipul Fiului Său, nu vom fi în stare să ne asumăm răspunderea pentru faptele noastre. Mereu vom găsi ţapi ispăşitori pentru falimentele şi eşecurile noastre.
Până nu vom înţelege că suntem singuri responsabili pentru noi înşine, nu vom face decât să ne minţim şi să încercăm să aruncăm răspunderea în cârca altora.
Dumnezeu are totul în control. Nu eu, nu tu. Când vom merge la El, El nu ne va cere socoteală pentru alţii, ci doar pentru lucrul pe care ni l-a încredinţat nouă. De ce să ne erijăm în stăpâni peste vieţile altora iar noi nu suntem în stare s-o gestionăm pe cea proprie?
Stăpânire nu înseamnă control, nu înseamnă manipulare, ci înseamnă îndrumare în dragoste. A stăpâni înseamnă a da socoteală pentru ceea ce ţi s-a încredinţat, nu a încerca să-l duci pe celălalt pe drumul pe care-l crezi tu bun pentru el.
Cel pus în stăpânire este cel care stă tare, luptă, poartă Cuvântul într-un templu curat, învaţă, mustră şi iubeşte: „întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste. Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele. Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile... Adu-le aminte de aceste lucruri şi roagă-i fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă. Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu... Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună. Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.” 2 Timotei capitolul 2.
Cu toţii putem cădea, nimeni nu e infailibil, dar ne avem unii pe alţii ca să ne ridicăm atunci când suntem dovediţi slabi. Nimeni nu este neprihănit, decât prin Cristos, chiar dacă ne „inventăm” o neprihănire proprie. Nimeni nu este mai presus decât altul, suntem felurite mădulare ale aceluiaşi Trup. Numai împreună suntem puternici, cărbunele scos din foc se stinge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu