"Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe
înţelepciunea ta" este un verset drag inimii mele. Zi de zi îmi dau seama
de câtă înţelepciune am nevoie să gestionez corect chestiunile vieţii, mai ales
în ce priveşte relaţiile, dar nu numai. Unii oameni fac tot ce pot să strice şi
să plece, alţii fac tot ce pot sa rămână. Depinde doar de noi să facem ceea ce
trebuie. Dumnezeu e credincios. Omul nu prea. Când iau o decizie trebuie să
stau înaintea Domnului pentru că numai El ştie răspunsul, altfel... voi regreta.
Să ne ajute Dumnezeu să-I cerem sfatul înainte de a lua o decizie, oricare ar
fi ea. "Nu te bizui pe înţelepciunea ta" ar trebui să fie rostit
întreaga zi dacă vrem să fie bine. Nu putem iubi oamenii fără dragostea lui
Dumnezeu, dar cu El putem. Chiar şi aici avem nevoie de înţelepciune. Unii
oameni nu au nevoie de iubirea noastră şi trebuie lăsaţi în pace. Domnul spune
în Cuvântul Lui: "Eu stau la uşă şi bat...". El nu intră neinvitat.
Nici noi nu ar trebui să facem asta. Nu poţi intra cu bocancii în viaţa unui
om, dacă el nu te invită înăuntru. Lucrurile astea se văd, nu trebuie spuse,
dar atunci când sunt spuse, trebuie să ne retragem. E de bun simţ. Dacă omul nu
ne vrea, iar faptele şi vorbele spuse de el arată asta clar (chiar şi tăcerea
este un mesaj cât se poate de răspicat) nu ne rămâne decât să ne vedem de drum.
Până la urmă, fiecare dă socoteală înaintea lui Dumnezeu şi nu suntem puşi să
judecăm pe nimeni. Cine alege să rămână închis şi să-şi plângă de milă se minte
pentru că se dă pe mâna celui rău şi îi crede minciunile. Caută justificare la
cei ca el şi sprijin acolo. Nimeni nu poate sta singur şi omul se va îndrepta
spre cei care simt şi gândesc la fel ca el. Cine se aseamănă se adună, bine
zice proverbul. Viaţa unui om este suma faptelor sale. Vorbele sunt egal cu
zero atâta timp cât nu dovedeşte cu viaţa lui ceea ce spune. Don Clowers spunea
într-o conferinţă: "Caracterul unui om se dovedeşte în 6 luni".
Uneori nu este necesar nici măcar atât, omul se deconspiră imediat. Cu toţii
avem micile noastre probleme, suntem pe acest pământ să creştem în imaginea lui
Cristos. Dacă am vreo certitudine în viaţă, atunci aceea este că Dumnezeu nu se
schimbă şi ceea ce promite, face. Sunt momente când trebuie să privim ţintă la
El şi atât, să nu ne lăsăm distraşi de alţii sau de circumstanţele lor. Să nu
privim la opinia nimănui, ci doar la a Domnului. Lui să Îi aducem mulţumire
prin ascultare de El. Şi El nu ne va lăsa singuri. Ne va aduce oameni lângă noi
care să ne sprijine, să ne înveţe, să ne ajute să creştem. Şi dacă nu ar fi
nimeni, El ne-a promis că nu ne va lăsa, ci va fi cu noi în toate zilele.
Oamenii vin şi oamenii pleacă. El rămâne! Oamenii au motivele lor pentru care
ni se alătură. El este sincer şi dezinteresat, urmăreşte doar binele nostru.
Oamenii judecă, acuză şi condamnă, vânând greşeli, Domnul mângâie, ridică,
zideşte şi corectează. El nu e om să fie supus greşelii. El e perfect şi ne
cere şi nouă să fim ca El, să fim buni, să fim sfinţi iar asta ţine de alegerea
noastră. El e drept şi noi trebuie să fim ca El şi să căutăm dreptatea Lui. El
iartă, dar nu aşa ca noi, ci şterge totul, El spune totul la timp, nu ascunde
gunoiul sub covor. El e adevărul şi, dacă spunem că suntem creştini înseamnă că
şi noi trebuie să spunem numai adevărul. Creştin înseamnă ucenic al lui
Cristos. Ce păcat că pentru mulţi acest nume şi-a pierdut greutatea! Dar, slavă
Domnului că unde este El minciuna nu rămâne în picioare, nici întunericul, nici
confuzia. Să ne rugăm pentru prinşii de război şi pentru cei căzuţi ca să se
poată rupe din cercul lor vicios în care îi ţine firea şi să se întoarcă la
Dumnezeu cu toată inima. El îi aşteaptă cu braţele deschise. Cu toţii am avut
asemenea momente de rătăcire, dar Domnul ne-a primit înapoi. Când ne-am băgat minţile
în cap şi ne-am pocăit renunţând la "dreptatea" noastră, El a lucrat.
În ultimele trei săptămâni L-am văzut pe Domnul făcând lucruri mari. Am văzut
oameni regretând sincer neiertarea, renunţând la judecată şi primindu-şi
vindecarea şi restaurarea totală. Domnul e credincios, dar nu ne forţează să
trăim liberi. El ne spune ce avem de făcut şi aşteaptă să ne dorim noi
libertatea. Cine nu este liber nu trăieşte conform adevărului, pentru că
adevărul ne face liberi. Cine nu trăieşte liber trăieşte în minciună, alege să
creadă mai bine minciuna firii lui nemulţumite de cine ştie ce, decât să-L
creadă pe Dumnezeu pe cuvânt! Diavolul
pune juguri grele pe noi, aduce boli şi neputinţe care sunt rezultatul
neiertării, bârfei, judecăţii, idolatriei. Numai dacă ne pocăim sincer şi
renunţăm la felul nostru deşert de vieţuire, Domnul ne restaurează. Restaurarea
nu este pentru toţi, doar pentru cei care o cer. Domnul e bun şi credincios.
„Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la
capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” Să ne ajute Dumnezeu să vedem
asta şi să o trăim zilnic în vieţile noastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu