Draga mea prietenă

Draga mea prietenă,

Mă aplec cu smerenie și recunoștință peste aceste taste pentru că vreau să-ți mulțumesc pentru că ești în viața mea!

Cum nimic nu se întâmplă la întâmplare, Dumnezeu te-a adus în viața mea cu un scop. El știe acel scop și ar trebui să-l știm și noi, pentru că El nu ține nimic ascuns de copiii Lui.

Deci, draga mea prietenă, îți mulțumesc că faci parte din viața mea și că am așa de multe de învățat de la tine. De la toți oamenii care trec prin viața noastră avem câte ceva de învățat, dacă suntem învățabile și suficient de smerite ca să învățăm.

Eu sunt genul de persoană care se simte îndreptățită să răspundă la provocări. Așa m-a lăsat Dumnezeu și mi-a dat o minte iscoditoare, capabilă să analizeze lucrurile și să caute răspunsuri la întrebări.

Prezența ta în viața mea m-a ajutat să răspund la câteva din aceste întrebări și să înțeleg că de la oameni putem învăța ”așa da” și ”așa nu”, dacă-ți aduci aminte din copilărie acele gazele de perete care afișau modele pozitive sau negative de trăire.

De la tine am învățat dragostea și bândețea. Am învățat ce înseamnă controlul asupra firii răzvrătite. Am învățat ascultarea față de autoritate. Am învățat gustul și culoarea blândeții. Am învățat cum să te pui pe tine în poziția de slujire fără să te plângi și fără să ai așteptări de la oameni. Am învățat să las în mâna Domnului cele rele și să iau înapoi doar cele bune, ca să fiu o femeie schimbată. Am învățat să fiu o mamă dedicată dar echilibrată, care nu-și pune copiii mai presus de Domnul și care știe să se respecte și să se îngrijească, pentru că-și ia în serios rolul de Templu pentru Duhul Domnului. Am învățat să mă respect și să mă îngrijesc, să nu pun la inimă răutățile gratuite ale invidioșilor, pentru că-mi cunosc locul și identitatea. Am învățat că a fi soție și mamă este o mare onoare și că nu toate femeile se ridică la nivelul acestei responsabilități, dar că o femeie creștină poate să se ridice la acest nivel de excelență fără să se considere martiră.

De la tine am învățat jertfirea. Am învățat loialitatea, indiferent de prețul care trebuie plătit. Am învățat că, dacă am făcut un jurământ, trebuie să-mi țin cuvântul dat. Am învățat că pot să sufăr, dar nu trebuie să-mi împovărez prietenii cu suferința mea, ca să o pot duce. Ci că trebuie să las suferința mea la cruce, ca să o poarte Domnul, pentru că așa pot trăi cu bucurie, fără să mă simt martiră în fiecare clipă. Am învățat să-mi țin frustrările pentru mine și să nu le fac publice, sub masca unei false neprihăniri. Am învățat că dezamăgirile mă întăresc și mă fac mai puternică, nu mai plină de amărăciune și resentimente.

De la tine am învățat hotărârea și curajul. Am învățat să nu mă las învinsă de nici o greutate. Am învățat să-mi cer iertare când greșesc și am învățat că mândria și demnitatea sunt două lucruri diferite. Am învățat să nu mă las călcată în picioare de nimeni și să nu calc pe nimeni în picioare, ci, atunci când lucrurile nu merg bine, să mă retrag în tăcere, fără să fac valuri și fără să mă plâng. Am învățat să nu mă cred mai importantă decât alții și că oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu, indiferent de rolul pe care-l au. Am învățat să respect autoritatea pe care a așezat-o Dumnezeu în viața mea, fără să cârtesc și să mă prefac că ascult.

Am învățat să fiu învățabilă și să-mi văd și să-mi accept limitele. Am învățat să-L las pe Dumnezeu să mă vindece și să mă modeleze după chipul Lui. Am învățat să-mi depășesc limitele și să țintesc mai sus, pentru că o femeie aducătoare de vești bune reprezintă un model și un soldat dintr-o mare oștire. Am învățat că nu toți oamenii sunt învățabili și nu folosește la nimic să-mi pierd timpul și energia încercând să rezolv cauzele pierdute, ci că de fiecare se va ocupa Dumnezeu la rândul cetei lui.

Am învățat ce înseamnă un caracter frumos și un duh blând și liniștit. Am învățat să-mi duc nemulțumirile și frustrările la cruce și să nu mă cert sau să fac aluzii. Am învățat să-mi recunosc emoțiile și să mă cunosc, să-mi controlez firea și sentimentele și să ofer, fără să cer nimic în schimb.

Am învățat să iert și să uit, ca să nu-mi înveninez sufletul cu răutăți. Am învățat că nu toate predicile și învățăturile sunt bune, ci am învățat să triez ceea ce nu este de la Domnul, pentru că am Duhul Sfânt care să mă învețe.

Am învățat de la tine să nu mă întorc din drumul pe care am pornit, chiar dacă unii din cei dragi ai mei rămân în urmă sau mă părăsesc. Am învățat că pe această Cale este loc de o singură persoană și, dacă cei dragi aleg să rămână în urmă, eu aleg să-i iubesc și să nu le reproșez nimic sau să-i bat la cap că trebuie să mă urmeze.

Am învățat că fiecare are ritmul său și că oamenii trebuie să fie lăsați în pace.

Am învățat că, dacă Domnul te pune responsabil în viața cuiva, asta nu îți dă dreptul să-i comanzi ce are de făcut, ci trebuie să-l mustri cu blândețe și să-i atragi atenția unde a greșit, dar în același timp, să-l lași să persiste în greșeală, dacă așa vrea. În definitiv, el/ea răspunde înaintea lui Dumnezeu.

Am învățat că nu e bine să vorbesc la nervi și că, uneori, unele lucruri pot să rămână nespuse atunci când spiritele sunt încinse, pentru a fi lămurite mai târziu, când va fi momentul potrivit. Pentru că, tot de la tine am învățat că lucrurile nespuse și nelămurite sapă prăpăstii mari care separă oamenii și rup relațiile.

Am învățat de la tine să smulg din inima mea orice rădăcină de amărăciune, care dă roade stricate, pentru că răspunsul oamenilor nu depinde de mine, ci doar de ei.

Am învățat că dacă voi încerca să fiu un exemplu, și alții vor încerca la fel. Și am mai învățat că dacă iert nimeni nu-mi va mai putea face rău. Am învățat că nu folosește la nimic să mă plâng și să mă consider nedemnă și nenorocită, pentru că am în cer un Tată și în tine o prietenă, care mă sfătuiește de bine și mă ajută să-mi port poverile. Am învățat că gândurile mele negative pot fi ținute sub controlul Duhului Sfânt și pot fi înlocuite cu gândurile Domnului, gânduri pentru un viitor bun și o nădejde.

Am învățat că nu folosește la nimic să mă ascund, pentru că oamenii vor vedea cine sunt din vorbele și faptele mele. Așa că, am învățat să nu spun una când fac alta, ci am învățat ca să FIU, mai întâi, ceea ce vrea Dumnezeu și apoi voi putea să-mi susțin vorba cu fapta.

Am mai învățat de la tine că oamenii sunt în viața noastră nu numai cu un scop, ci și pentru un timp, așa că mă bucur de timpul pe care-l am cu tine. Am învățat să păstrez ce este bun din relația noastră, fără să o idealizez, ci doar să trec cu vederea lucrurile mai puțin bune, așa cum faci și tu, pentru că ești un model de ”dragostea acoperă totul”.

Nu aș fi învățat nimic din toate astea, dacă nu erai tu în viața mea, draga mea prietenă.

Am învățat multe de la tine și sunt curioasă dacă în cele scrise de mine pentru tine, te recunoști în câteva descrieri.

Te iubesc, draga mea prietenă și Îl rog pe Domnul să te țină mult în viața mea, ca să mai învăț și alte lucruri de la tine.