Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 1 Cor. 3:1-3
Invidiile, luptele şi dezbinările au adus pe primii creştini din Corint înapoi la starea dinaintea pocăinţei, făcându-i fireşti. Erau atât de opriţi în creşterea lor spirituală încât nu mai puteau să înţeleagă ceea ce Pavel încerca să-i înveţe.
Satan trimite şi azi printre noi acelaşi duh de dezbinare. El ştie că orice casă dezbinată împotriva ei însăşi va cădea. El ştie, de asemenea, că dacă noi vom veni împreună, într-o unitate în credinţă, vom ajunge la statura plinătăţii lui Isus Cristos (Ef. 4:13). Aşa că el a tocmit un duh al dezbinării să lucreze în vieţile noastre personale, în viaţa bisericilor noastre, în viaţa noastră socială şi în viaţa de familie. Ţinta lui este aceeaşi ca pe vremea corintenilor: să aducă invidii, rivalităţi, dezbinări şi să ne împiedice creşterea spirituală.
Dar noi nu trebuie să cedăm în faţa acelui duh. Pavel a spus: „ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”
Compară „credincioşi adevărului, în dragoste” cu „invidii, vrajbe, dezbinări”. Sunt diametral opuse, nu-i aşa? Nu poţi să le faci pe amândouă în acelaşi timp! Câtă vreme vei rosti adevărul în dragoste, vei creşte. Câtă vreme invidiezi, te ciondăneşti şi te desparţi de ceilalţi, te întorci la starea de copil mic.
Nu lăsa pe Satan să-ţi oprească înaintarea cedând duhului de dezbinare ci spune adevărul în dragoste ca să creşti până la statura plinătăţii lui Isus în toate lucrurile!
De studiat: Iacov 4:1-11
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu