joi, 11 iulie 2013

Păstrând ceea ce Isus a dobândit pentru noi la cruce, Partea a IV-a

Traducere de Elena Reinerth după "Keeping what Jesus purchased for us on the cross, part IV" de Deedre Whynot.

Vorbirea în limbi este porunca lui Isus pentru toţi credincioşii


Poate crezi că vorbirea în limbi a încetat după Ziua Cincizecimii sau după ce vremea apostolilor şi ucenicilor s-a încheiat. Cei care învaţă acest lucru se bazează pe versetele din scrisoarea lui Pavel către corinteni în care el lasă instrucţiuni despre cum să utilizeze în mod corect darurile Duhului în serviciile bisericii şi dă clarificări cu privire la diversele daruri date bisericii. Dacă cineva încearcă să interpreteze Cuvântul lui Dumnezeu prin propria raţiune umană, Cuvântul va fi interpretat greşit şi vor rezulta doctrine omeneşti care vor aduce confuzie şi diviziuni în Trupul lui Cristos iar aceste lucruri vor opri puterea lui Dumnezeu. De aceea Isus a promis că va trimite Duhul Sfânt care va locui în fiecare credincios. Dacă nu-I îngăduim Lui să fie Cel care stăpâneşte viaţa noastră, ne vom supune „omului firesc”, cum numeşte Pavel sufletul (mintea şi emoţiile) în 1 Corinteni 2:14. Aşa cum ne spune Pavel, omul natural se bazează pe cele cinci simţuri, încearcă să înţeleagă lucrurile Duhului dar nu poate pentru că sufletul nu este locuit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu duhul. Sufletul trebuie adus în supunere faţă de adevăr prin voinţa omului, prin puterea Duhul Sfânt care locuieşte în duhul omului. Când ne bazăm pe propria noastră înţelegere, cum suntem avertizaţi în Proverbe 3:5, ne ridicăm propria umanitate deasupra lui Dumnezeu, declarând că putem prin noi înşine să-L înţelegem şi să-I plăcem lui Dumnezeu. Dacă am putea face acest lucru nu am mai avea nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt ca să trăim o viaţă plăcută înaintea lui Dumnezeu. Această atitudine produce doctrine (învăţături) născute în fire şi din omul firesc, nenăscut din nou. Matei 15:3,9 „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre? Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” De asemenea, această atitudine deschide uşa doctrinelor (învăţăturilor) de la cel rău. 1 Timotei 4:1 „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor”.
Toate doctrinele (învăţăturile) care nu sunt de la Dumnezeu opresc Duhul Sfânt care este puterea lui Dumnezeu pentru cei care cred Cuvântul Lui. Acesta este unul din motivele datorită cărora nu vedem ceea ce Isus a promis că noi vom putea face. Ioan 14:12 „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl;” Dacă aceste lucruri nu mai sunt valabile astăzi, atunci nici cele din Marcu capitolul 16 nu mai sunt valabile, ca toate celelalte porunci ale lui Isus. Asta înseamnă că suntem lăsaţi de capul nostru, să lucrăm în abilităţile noastre omeneşti, ca să răspândim Evanghelia. Dacă vorbirea în limbi nu mai este valabilă (disponibilă) atunci este de asemenea adevărat că nici naşterea din nou, vindecarea, eliberarea şi orice fel de miracol al lui Dumnezeu nu mai este valabil. Includ şi naşterea din nou pentru că este parte a mântuirii asigurate în mod supranatural atunci când Isus a murit pe cruce şi a înviat mai apoi. Cuvântul mântuire înseamnă o asigurare că în mod supranatural am fost eliberaţi din captivitatea în care am fost ţinuţi de cel rău, cu fiinţa noastră întreagă – duh, suflet şi trup. De ce? Pentru că, atunci când omul a pierdut relaţia sa cu Dumnezeu, a devenit captiv duhului de păcat şi moarte. Din acest lucru au izvorât toate necazurile pentru om, iar aceasta include problemele fizice sau sufleteşti. Dacă Dumnezeu anulează vreuna din poruncile Sale, ca nemaifiind valabile, atunci le anulează pe toate. Totuşi, Pavel ne spune în Romani 11:29 „Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.” Scriitorul Evreilor spune în capitolul 13:8 „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” Dacă a fost nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru începutul bisericii, este nevoie de ea şi în zilele noastre şi în fiecare generaţie, ca Isus să-Şi poată zidi biserica Sa. Împuternicirea (trimiterea) bisericii nu s-a schimbat. Promisiunile Lui nu s-au schimbat. Poruncile Lui nu s-au schimbat. Puterea Lui este aceeaşi. Este timpul ca biserica să se pocăiască şi să se întoarcă la adevăr, la credinţa în adevăr, la ascultarea de adevăr, dând voie puterii promise de Isus să se manifeste, Bisericii să fie zidite şi „Împărăţia Lui pe pământ să fie ca în ceruri” aşa cum ne-a învăţat Isus să ne rugăm. Vorbirea în limbi este unul din mijloacele care conduc şi navighează sufletul şi trupul şi le aduc în supunere şi în acord cu voia lui Dumnezeu care este adevărul, dând voie puterii Sale să fie eliberată în noi şi prin noi.
Unii cred că un credincios primeşte Duhul Sfânt, care vine să locuiască în el la naşterea din nou şi din cauza asta nu mai are nevoie de vorbirea în limbi, ca şi cum vorbirea în limbi ar fi vreun înlocuitor pentru Duhul Sfânt. Dar vorbirea în limbi nu este un înlocuitor, ci un ajutor pentru ca întreaga noastră fiinţă să fie adusă pe tărâmul Duhului, ca să putem umbla zilnic în El, iar aceasta este trăirea în şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Pavel ne spune în Coloseni 1:13El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului(împărăţia Satanei) şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui”. Dacă începem să ştergem adevărul din Biblie şi să spunem că aparţine doar trecutului, ne predăm singuri slăbiciunii pe care o aveam înainte ca Isus să Îşi fi dat viaţa pentru noi. El a murit tocmai pentru ca noi să putem avea putere. A venit să distrugă lucrările celui rău. Dacă încetăm să mai credem tot ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, atunci deschidem uşa larg pentru ca lucrările diavolului să ne cuprindă, dacă nu mai avem ajutorul lui Dumnezeu. Ne transformăm singuri în victime, în loc să fim biruitori. 1 Ioan 3:8 „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” Romani 8:37-39 „Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Dragostea lui Dumnezeu nu este dragoste omenească. Nu este doar un sentiment, ci este putere: puterea de a restaura pentru om tot ceea ce diavolul a furat de la omenire prin neascultarea păcătoasă a lui Adam şi a Evei. Dragostea lui Dumnezeu ne-a restaurat relaţia cu El, părtăşia cu El şi, de asemenea, libertatea faţă de lucrările diavolului. El ne-a dat puterea Lui pentru a înfrânge atacurile celui rău, care au fost trimise către om prin lumea blestemată în care trăim şi pe care el o conduce. Este timpul să încetăm să-L mai slujim pe Dumnezeu în propria noastră putere omenească şi să începem să ne bazăm pe înţelegerea divină, învăţând să eliberăm puterea Lui, care este în noi prin Duhul Sfânt. Toată puterea lui Dumnezeu în care a lucrat şi Isus este acum în mâinile Lui. I-au fost date mijloacele prin care să se înţeleagă şi să se elibereze puterea lui Dumnezeu pentru a continua pe pământ lucrarea începută de Isus în slujirea Lui pe pământ.
Vorbirea în limbi este unul din aceste mijloace. Unii pot contrazice acest lucru spunând că Isus nu a vorbit în limbi. Este uşor de înţeles de ce: sufletul Lui nu a experimentat păcatul deşi a fost ispitit. Din cauza faptului că sufletul Său nu a fost contaminat de păcat, El a putut vorbi cu Dumnezeu în orice limbă pentru că sufletul Său era complet conectat cu Tatăl prin Duhul Sfânt. Ca om, El a fost total supus Duhului Sfânt. A avut din Duhul Sfânt fără măsură pentru că era total ascultător. Nu avea blocaje sufleteşti cum avem noi, care ne-am născut cu o natură păcătoasă în omul firesc. Matei 3:16-18 „Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos. Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.” Ioan 3:34Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.”
Isus nu S-a luptat cu sufletul Său. Mintea şi emoţiile Sale, chiar şi trupul Său erau în total acord cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Noi trebuie să le aducem pe ale noastre în supunere, dar de aceea ne-a trimis Duhul Sfânt să locuiască în noi şi să fie în unitate cu duhul nostru născut din nou. El este ajutorul nostru. Romani 8:26Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”
Din cauza slăbiciunii sufletului şi trupul nostru scrie Pavel în 1 Corinteni 13:8-10 „Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.” Cei care interpretează aceste versete cu raţiunea umană pot susţine că vorbirea în limbi nu mai este pentru astăzi. Ei pretind că „ceea ce este desăvârşit” se referă la Cuvântul scris, adică Biblia. Dacă ar fi aşa, atunci fiecare credincios ar fi perfect, pentru că are acces la Cuvântul lui Dumnezeu. Dar vedem, desigur, că nu este deloc aşa. Mulţi creştini încă trăiesc în păcat, fără pocăinţă, în slăbiciunile sufletului şi trupului lor. Noi ştim, desigur, că „ceea ce este desăvârşit” se referă la omul născut din nou care va merge în cer şi va avea un suflet total reînnoit şi un trup incoruptibil. Până când asta se va întâmpla, trebuie să vedem puterea lui Dumnezeu lucrând în folosul nostru, ca să ne protejeze de această lume rea. Avem nevoie de toate mijloacele prin care puterea lui Dumnezeu este eliberată pentru a putea împlini Marea Trimitere pe care a lăsat-o Isus, ca poruncă Bisericii, când S-a înălţat pentru sta la dreapta Tatălui. Câtă vreme trăim pe acest pământ, trebuie să aducem sufletul (mintea şi emoţiile) şi trupul nostru în acord cu voia lui Dumnezeu (voia lui Cristos care este Cuvântul Lui) şi cu gândul Lui, care este în totală supunere de voia şi căile Lui. Da, avem nevoie de toate mijloacele care ne-au fost date pentru a accesa şi manifesta puterea lui Dumnezeu. Iar unul din aceste mijloace este vorbirea în limbi. Haideţi să ne hotărâm să credem Cuvântul lui Dumnezeu şi să cerem Duhului Sfânt să ne descopere taina Cuvântului Lui: să ne dea cunoaştere revelată care să ne împuternicească să biruim în această viaţă şi să ajutăm la stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Bisericii Domnului nostru Isus Cristos.
Dacă nu ai vorbit niciodată în limbi, cere lui Isus să te boteze cu Duhul Sfânt. Pe măsură ce vei supune gura ta şi limba ta  Lui şi vei începe să vorbeşti, ţi se va întâmpla la fel cum s-a întâmplat în Ziua Cincizecimii când toţi vorbeau în alte limbi. Ei vorbeau şi Duhul Sfânt le dădea cuvintele pe care să le rostească. Aceste cuvinte erau izvorâte din duhul născut din nou al credincioşilor şi nu din mintea lor, nu din capul sau gândirea lor omenească. Haideţi să credem promisiunea lui Isus, că El ne va da orice cerem prin credinţă. Nu este un efort al sufletului, ci este supunere faţă de duhul care este deja în tine şi aşteaptă să fie eliberat.
Ioan 7:37-38 „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
Marcu 16:15-18 „Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
Matei 3:11”  Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”
Fapte 2:4 „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”

Credeţi şi ascultaţi de Isus



                               

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...