Anunţ!

Asociația noastră începe următoarele cursuri/grupe:
- cu adolescente, având tema: "Ce trebuie să ştie o fată" (iar în cadrul grupului se vor discuta probleme ale adolescenţei, chestiuni care ţin de igiena personală, bunele maniere, etc.)
- cu femei (unde se vor discuta probleme de cuplu, de creşterea copiilor, etc.)
- grup de părtăşie cu familii (cupluri)
- club de lectură creştină şi nu numai
- curs de croitorie
- ocultismul şi pericolul pe care îl reprezintă
Specificăm: întâlnirile sunt săpatămânale. Cursurile sunt gratuite, se desfăşoară la domiciliul nostru (în Hunedoara) şi vă rugăm să ne contactaţi la adresa: elena_reinerth7@yahoo.com
Vă aşteptăm cu mult drag!

DONEAZĂ 2%/ Donate

Datele noastre sunt:
Asociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţei, cod fiscal 23898629, cont bancar RO32BTRL06301201P92687XX, Banca Transilvania.
Our datas: bank account RO32BTRL06301201P92687XX Tansilvania Bank.

sâmbătă, 6 iulie 2013

Update.... după o lipsă îndelungată!


N-am mai postat pe aici de multă vreme, pentru că nu s-a mai găsit timp de scris. Uneori viaţa ne surprinde cu repeziciunea cu care se desfăşoară, aşa că abia ţinem pasul cu ea. Aşa a fost şi cazul nostru. Am avut în prima jumătate a anului evenimente peste evenimente şi nu mi-am alocat timp să mai scriu. De aceea cred că este timpul pentru o "dare de seamă" pentru cei interesaţi, ca să ştiţi ce se mai întâmplă pe la noi. 
În martie s-au împlinit doi ani de când a trimis Domnul în viaţa noastră pe cei care au devenit păstorii noştri: Rufus şi Deedre Whynot. După un an de întâlniri la noi acasă am organizat o conferinţă cu tema "Atitudinea inimii" în care s-a vorbit despre cum trebuie să fie inima noastră în faţa lui Dumnezeu. Cine a avut urechi de auzit, a auzit şi a continuat trăirea creştină de pe o temelie nouă, proaspătă, fără "crăpături" doctrinare sau denominaţionale. De aceea ţin să declar aici un verset drag nouă: "Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!" Matei 5:11. Am fost şi în situaţia în care am fost întrebaţi: Cine sunteţi voi şi cu ce autoritate lucraţi? Dumnezeu ne-a dat răspunsul pentru ei din Ezra 5:11 "Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pământului şi zidim din nou Casa care fusese zidită acum mulţi ani." 
Ceea ce nu înţeleg este de ce unii cred că sunt singurii corecţi, acceptaţi de Dumnezeu încât îşi permit să-i critice pe toţi cei care nu sunt ca ei, nu acţionează ca ei, nu gândesc ca ei. Sau, mai bine zis, este evident ce duh îi conduce. Pentru că acolo unde este Dumnezeu, este dragoste, este acceptare, este iertare şi armonie. Unde lucrurile astea nu sunt sau nu stau, nu este Dumnezeu. Simplu ca bună ziua. Dumnezeu este dragoste. El nu are dragoste, ci este dragoste. Aşa că, dacă te numeşti creştin şi ai cuvinte rele de spus despre alţii, revizuieşte-ţi viaţa şi puneţi-o în rânduială! "Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." Ioan 13:34-35. Unde este această dragoste? Între certurile de partide şi fuga după câştig, nu mai este loc pentru dragoste. Cooperarea s-a transformat în competiţie, sprijinul reciproc în sabotaj necontenit şi dragostea în ură. Cum ştie lumea că suntem ai Lui? Cum ne deosebim de lume? Ştim că Dumnezeul nostru iubeşte diversitatea şi ne-a creat diferiţi, dar nu cu scopul de a ne compara cu alţii, ci ca să putem acoperi toate nevoile Trupului lui Cristos. Unitatea este dorinţa lui Dumnezeu şi planul Lui pentru noi. Să avem acelaşi scop, acelaşi fel de gândire, acelaşi fel de vorbire, aceeaşi simţire (1 Corinteni 1:10) nu înseamnă uniformizare, ci putere. Dacă lăsăm firea să ne despartă să nu ne mirăm că Biserica nu are putere.
Am recitit de curând "Stop mersului la biserică". Am regăsit principii biblice de funcţionare a Bisericii, dar în biserici nu le regăsesc. Oare de ce? Câtă vreme suntem exclusivişti şi gândim "dacă nu eşti ca mine eşti greşit", nu suntem o Biserică, ci un club! Să nu ne socotim singuri înţelepţi! (Proverbe 3:7) Nu mai fi aşa neprihănit, că nu mai are Dumnezeu pentru ce să te ierte! (Ecl. 7:16) Judecata este a Domnului, nu a noastră! 
Dacă El a îndeplinit acum 2000 de ani ce era de împlinit, înseamnă că acum răspunderea este în mâinile noastre! Lui îi vom da socoteală! "Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii" Romani 13:8. Loialităţi greşit înţelese leagă oamenii de alţi oameni în chip nedumnezeiesc. Dacă nu datorăm nimănui nimic, de ce stăm sub abuzuri, sub dominare şi control? Dacă ni se reproşează: "am făcut asta, sau asta pentru tine, cum poţi să-mi fi neloial, nerecunoscător?" înseamnă că de lângă asemenea oameni trebuie să fugim imediat, pentru că ei nu fac ceea ce fac ca pentru Domnul, aşa cum li se cere în Cuvânt, ci fac anumite lucruri ca mai apoi să pretindă respect şi loialitate. Dar noi dăm socoteală Domnului! Trebuie să facem ce ne spune El, chiar dacă oamenii nu înţeleg, pentru că ei nu au aceeaşi chemare, aceeaşi revelaţie!  Oamenii sunt în preajma noastră doar pentru o vreme, apoi istoria lor în viaţa noastră se încheie. Când ne vom afla în faţa lui Dumnezeu şi ne va întreba de ce nu L-am ascultat, ce vom zice: "nu m-a lăsat cutare sau cutare"? Dacă realţiile ar fi aşa cum vrea Dumnezeu, am fi îmbogăţiţi, nu folosiţi, am creşte nu am suferi! Răstignirea firii pământeşti doare suficient de tare ca să nu mai fie nevoie să mai adaugăm acestei dureri şi relaţii defecte! 
Aşa că, după cum spuneam, după conferinţa de la Hotel Maier de anul trecut în martie am continuat să ne întâlnim lunar, sau uneori de două ori pe lună, la acelaşi hotel. Am descoperit tot mai mult din gândul lui Dumnezeu, tot mai mult din planul Lui pentru noi, pentru oraşul nostru, pentru ţara noastră. Am aflat Cui trebuie să-I fim loiali, cum să ne raportăm la ceilalţi, cum trebuie să fie Biserica, după modelul biblic: familie, trup, Casă a lui Dumnezeu. Am aflat că nu aparţinem nimănui, decât lui Dumnzeu, că nu deţinem pe nimeni şi nimeni nu ne deţine, pentru că în Dumnezeu avem libertate! Am învăţat că dragostea, ca şi iertarea, nu este un sentiment ci o acţiune. Am învăţat că în poporul lui Dumnezeu sunt creştini fireşti (conduşi de intelect sau emoţii - adică de suflet şi de trup - adică de nevoile lui şi de cele 5 simţuri) şi creştini duhovniceşti - care îşi subordonează firea (sufletul şi trupul) Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care a venit să locuiască în ei când s-au născut din nou. 
Apoi o cotitură însemnată a fost conferinţa Destiny din Timişoara, o conferinţă care a schimbat vieţile tuturor care au ales să fie acolo în acele trei zile. Am întrezărit atunci ce înseamnă mai mult din Dumnezeu şi ce poate face Dumnezeu când suntem în unitate - într-un gând şi o simţire. Acum ne bucurăm de primele roade. Personal şi ca grup. Suntem o mână de oameni care au acelaşi gând şi aceeaşi simţire, aceeaşi revelaţie şi vrem mai mult din Dumnezeu. Îl vrem viu şi lucrător în vieţile noastre şi în vieţile celor care intră în contact cu noi, nu uitat pe un raft prăfuit sau într-o cutie denominaţională. Dumnezeu nu aparţine în exclusivitate unui cult, ci este al celor care Îl aleg pe El Stăpân! De aceea noi nu purtăm alt nume decât acela de creştini: ucenici ai lui Cristos. Şi putem da oricând şi oricui socoteală, pentru că nu avem nimic de ascuns! Ne dorim să vedem acest oraş schimbat, prosper şi plin de oameni mântuiţi şi binecuvântaţi, nu avem alt scop. Şi ştim că suntem pe drumul cel bun, pentru că hărţuirile se ţin lanţ, şi de noi şi de cei care intră în contact cu noi. 

Astea sunt ultimele veşti. O să ataşez ultimele materiale scrise de Deedre Whynot în curând, ca să înţelegeţi mai bine despre ce vorbesc. Domnu-i bun şi îndurarea Lui ţine veşnic. 

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...