Anunţ!

Asociația noastră începe următoarele cursuri/grupe:
- cu adolescente, având tema: "Ce trebuie să ştie o fată" (iar în cadrul grupului se vor discuta probleme ale adolescenţei, chestiuni care ţin de igiena personală, bunele maniere, etc.)
- cu femei (unde se vor discuta probleme de cuplu, de creşterea copiilor, etc.)
- grup de părtăşie cu familii (cupluri)
- club de lectură creştină şi nu numai
- curs de croitorie
- ocultismul şi pericolul pe care îl reprezintă
Specificăm: întâlnirile sunt săpatămânale. Cursurile sunt gratuite, se desfăşoară la domiciliul nostru (în Hunedoara) şi vă rugăm să ne contactaţi la adresa: elena_reinerth7@yahoo.com
Vă aşteptăm cu mult drag!

DONEAZĂ 2%/ Donate

Datele noastre sunt:
Asociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţei, cod fiscal 23898629, cont bancar RO32BTRL06301201P92687XX, Banca Transilvania.
Our datas: bank account RO32BTRL06301201P92687XX Tansilvania Bank.

marți, 8 octombrie 2013

Integritate, caracter, loialitate 1

De o bună bucată de vreme îmi răsună în minte aceste cuvinte, învăluindu-se unele cu altele ca într-un ghem…. Am vrut să pun câteva gânduri cap la cap şi am căutat în Dex semnificaţia fiecărui cuvânt, luat în parte.
LOIALITÁTE cinste, credinţă, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie. 
CARACTÉR 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Om de caracter.
INTEGRITÁTE Caracter integru; sentiment al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care serveşte drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate
Iată cum se definesc unele pe altele. Toate se referă la omul care este acelaşi în orice circumstanţă, care nu se mulţumeşte (şi nu se compromite) cu jumătăţi de măsură. Este omul definit de perseverenţă, corectitudine, consecvenţă. Este un om puternic, cu direcţie clară şi lipsit de orice duplicitate. Este un om care are relaţii sănătoase, este un om care nu se uită peste umăr mereu tremurând, este un om care nu bănuieşte pe nimeni de intenţii rele şi spune mereu ce gândeşte, fără înconjur. Este un om moral, cu valori clare şi afirmate.
Şi atunci de ce suntem înconjuraţi de atâta prefăcătorie? De ce oamenii pozează în altceva, sfârşind prin a-şi da pe faţă adevărata natură sub presiune? Cum facem să evităm oameni de acest gen? Adevărul este că nu prea avem cum. Unii sunt aşa de şcoliţi încât te pot păcăli o vreme. Investeşti în ei, crezi în ei, te pui la dispoziţia lor oferindu-le tot ce eşti, tot ce ai mai bun, îi primeşti în casa şi familia ta, le pui pe tavă resursele, relaţiile, inima şi planurile tale crezând că urmează aceeaşi linie ca apoi să te trezeşti folosit, călcat în picioare, aruncat la coşul de gunoi.
Slavă Domnului pentru Duhul Sfânt! El este Cel care ne avertizează, ne călăuzeşte, ne descoperă aceste persoane şi curăţeşte viaţa noastră de ele. Este interesant cum vine acel sentiment că ceva nu este în regulă şi ne aprinde beculeţul! Ce putem face? Ne rugăm şi rămânem în chemarea noastră, rămânem pe poziţia noastră, rămânem în pacea, bucuria, dragostea lui Dumnezeu. Nu trebuie să lăsăm vrăjmaşul să ne fure rezultatele muncii noastre, trebuie să cerem înapoi ce ne-a furat iar în acelaşi timp nu trebuie să ne descurajăm devenind paranoici şi neîncrezători, pentru că dacă semănăm roada Duhului aceşti oameni nu vor rămâne lângă noi multă vreme. Câtă vreme rămânem în chemarea şi încredinţarea noastră, Cuvântul lui Dumnezeu spune că lumina nu poate sta împreună cu întunericul, (1 Cor. 1:10) „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.”
Am citit azi un articol despre starea bisericii şi călăuzele oarbe care se pretind sfinţii lui Dumnezeu, dar a căror prezenţă aduc moarte, pentru că în ei nu este viaţă. (http://roseinthedesert.wordpress.com/2013/08/23/automintirea-si-autoamagirea-pocaitilor/) Cârtirea şi rebeliunea faţă de autoritate, aroganţa şi lipsa de respect faţă de cei puşi în conducere (oriunde, nu numai în biserică) sunt la loc de mare cinste între cei care se numesc creştini. Este ruşinos cum călcăm în picioare toate valorile, toată ordinea instituită de Dumnezeu şi ne pretindem neprihăniţi! Este revoltător cum oameni incapabili să privească pe alţii în ochi au mereu ceva de spus! Este demn de milă cel care spune că ştie totul dar nu este în stare să-şi supună firea şi să-şi controleze limba. Este jalnic cum cei care nu fac nimic, au totuşi timp destul să-i critice pe cei care fac. Nu greşeşti decât atunci când nu faci nimic. Iar scopul nostru este să facem ceea ce Dumnezeu ne cere, când compromitem lucrarea lui Dumnezeu ca să facem pe plac unora sau altora suntem vrednici de pedeapsa care ne aşteaptă.

Cum nimic nu este întâmplător şi toate au un loc exact în economia lui Dumnezeu, am avut din nou harul să experimentez suveranitatea lui Dumnezeu în ultima perioadă. De două luni mă rog ca Dumnezeu să-Şi facă voia Lui cu privire la noi, la biserica, la grupul, la colaboratorii noştri. Sigur că nu ne-am aşteptat la ce a urmat, dar acum ştim că Dumnezeu răspunde. I-am cerut curăţire, sfinţire, unitate. Şi, cum am tot văzut în ultima vreme pe reţelele de socializare: „L-am rugat pe Dumnezeu să mă scape de duşmani şi brusc au dispărut câţiva prieteni” a devenit leitmotivul ultimelor două luni. Dar nu e ca şi cum nu am fi fost avertizaţi! Am fost. De cel puţin două ori. De aceea nu suferim! Dumnezeu ne-a protejat. Pastorul nostru ne-a spus cu ceva vreme în urmă: „Căutaţi să nu compromiteţi adevărul lui Dumnezeu. Dacă veţi rămâne fermi în ce priveşte adevărul, oamenii vor avea de făcut o alegere din două: se vor pocăi sau vor pleca”. Aşa a fost. Ce bine este să stai în ascultare de păstorul tău! Oamenii sunt atât de egocentrişti, atât de preocupaţi de sinele lor muritor, găsesc atâtea scuze să trăiască în fire încât nu ai cum să nu rămâi uimit de imaginaţia lor bogată, de scornirile minţii lor pentru a rămâne în starea jalnică în care sunt. Rămâi uimit cum caută ţap ispăşitor în toţi şi toate, ei fiind victimele întotdeauna! Rămâi şocat de incapacitatea lor de a fi loiali, de a fi consecvenţi unei idei, unui om, unui plan. Dar, când faci un pas înapoi şi-L laşi pe Dumnezeu să lucreze, vezi lucrurile mult mai clar. Îi vezi cum, vorbind despre alţii, se caracterizează pe ei. Îi vezi cum, sub presiune, iese din ei tot veninul adunat de-a lungul vieţii. Vezi ce poartă de fapt în inimă, lucruri pe care s-au chinuit luni şi ani să le ascundă, să le mascheze. Cum spunea în iunie Don Clowers la conferinţa de trezire: „Caracterul unui om se verifică în şase luni”. Am trăit să vedem asta. Cu răbdare, trierea celor din jurul nostru se face în şase luni, plus minus ceva. Uneori doare, alteori ne lasă indiferenţi, alteori ne vine să ne luăm la palme cât de naivi am putut fi, dar Domnul este Suveran! 

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...