miercuri, 23 octombrie 2013

Vremurile de mare tulburare aduc schimbare

Străbatem vremuri de mari tulburări, de revolte şi dispute. Vedem în jurul nostru peste tot certuri, neînţelegeri, frământare, rupturi şi dezbinare. Sunt vremurile de cernere promise şi aşteptate. Viteza cu care se desfăşoară totul ne-a luat pe mulţi prin surprindere şi ne-a buimăcit. Ca şi cum am fi prinşi într-un vârtej, ne-a apucat ameţeala înainte să ne dăm seama ce se întâmplă. Şi-n toate astea, am uita că Dumnezeu e suveran! Şi că El e în controlul tuturor lucrurilor!
Mă simt ca Petru care a coborât din barcă! Şi, uitând de ce mă aflu în valuri, m-am temut şi m-am scufundat! Dar amintindu-mi că Domnul e lângă mine, L-am strigat, El a întins mâna şi m-a scos din acele ape mari şi frământate. Vasul de lut trântit la pământ se sparge! Am încercat să adun cioburile şi să lipesc vasul la loc, dar nu s-a mai putut. Nu mai e acelaşi lucru! Vasul spart şi lipit nu mai ţine apa! Domnul a promis că din inimile noastre vor curge râuri de apă vie, dar cum dacă vasul e crăpat? 2 Corinteni 5:17 spune: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Psalmul 26:2 spune că avem şi noi partea noastră de făcut: „Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!” Stând înaintea Lui cu inima deschisă, hotărâtă să primească cercetarea, mustrarea şi îndreptarea, avem mereu o şansă la El! Drumul spre Ţara Promisă trece prin deşert şi acolo este încercată credinţa noastră şi încrederea neclintită în lucrurile care nu se văd!
„Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.” Romani 8:22 Dacă ştim că totul este în controlul lui Dumnezeu, de ce ne mirăm că nelegiuirea noastră a ajuns până la El? El nu face decât să aducă lucrurile în ordine! Încă din primăvară am auzit cum scutură Dumnezeu tot ce nu este după voia Lui. Începuse de mult acest proces iar acum „şocul” exploziei trezirii ajunge la noi. Avem una din două alegeri de făcut: prindem valul şi ne lăsăm duşi de el în ţara promisă de Tatăl nostru Cel ceresc sau ne împotrivim şi ne ducem la fund, murind înecaţi.
Apocalipsa 12 ne avertizează cu privire la vremurile pe care le trăim. Diavolul încearcă să ne fure chiar naşterea din nou, dacă îi dăm voie. Aduce tulburare, lupte, încercări şi, dacă suntem atenţi, vedem cum întreg pământul se scutură, se cutremură, pentru că ceea ce se întâmplă în spiritual se răsfrânge şi asupra materiei. Totul este creaţia lui Dumnezeu şi totul este în controlul Lui. Să ne păzim  „până la capăt mântuirea cu frică şi cutremur”. Filipeni 2:12
Este mai mult decât oricând imperios necesar să avem mare grijă ce facem cu mântuirea noastră. 1 Petru 5:8 spune că diavolul dă târcoale căutând victime. Avem nevoie de credinţă şi de harul lui Dumnezeu clipă de clipă, nu putem permite firii să ne conducă, ci trebuie să trăim proclamând adevărul, în dependenţă totală de Dumnezeu, sub călăuzirea necurmată a Duhului Sfânt.
Sunt vremuri de cernere. Sunt vremuri în care Dumnezeu aşează noi temelii unei biserici corupte de interese materiale şi doctrine false. Tinerii au visuri profetice, învăţătorii şi predicatorii bisericilor proclamă sfinţirea şi curăţirea, cei care stau lângă Dumnezeu sunt tot mai puţini, pentru că drumul este tot mai îngust şi tot mai greu. Dumnezeu ne arată că pe calea îngustă nu încăpem cu bagaje, El ne aduce ocazii în care să lăsăm bagajele jos, dar dacă ţinem cu încăpăţânare de ele, El ne va lăsa în pace! Aşa cum a lăsat şi pe tânărul bogat să aleagă lucrurile materiale (Luca 18). Inima tânărului era aplecată asupra lucrurilor care-i ofereau o falsă siguranţă şi el nu a fost dispus să le lase de dragul Domnului. Cămila nu trece prin urechile acului cu bagaje după ea, dar liberă de bagaje va trece, la Domnul toate-s posibile!
Vara acestui an a adus în viaţa noastră o revelaţie proaspătă. Am aflat încă odată că împreună cu Dumnezeu suntem nelimitaţi. Un nou nivel de revelaţie este eliberat celor care au urechi de auzit pentru că viziunea noastră trebuie ajustată ca să ţină pasul cu planul lui Dumnezeu. Trecutul rămâne în urmă cu tot cortegiul lui de răni şi traume, iar Dumnezeu aşează peste copiii Lui o mantie de vindecare şi restaurare. Dacă ne împotrivim şi Îi rezistăm, nu vom primi revelaţia, dar dacă ascultăm, deschidem o uşă largă către noi vremuri de restaurare, vindecare, binecuvântare. Ascultarea ne descoperă noi strategii de luptă împotriva celui rău şi armatelor lui. Ascultarea aduce fiecare piesă din puzzle la locul ei perfect. Ascultarea aduce înţelegerea greşelilor din trecut şi a efectelor lor, ca să putem cere vindecarea. Ascultarea măreşte credinţa noastră şi încrederea că Dumnezeu este în control şi ştie ce face. Ascultarea aduce tăcere peste fire şi descoperiri noi din Cuvânt. Ascultarea aduce biruinţă asupra duşmanului şi armatelor lui, aduce curăţenie în noi şi în jurul nostru, la toate nivelurile, de la cel spiritual, la cel psihic/emoţional, la cel fizic/trupesc şi la cel relaţional. Ascultarea ne arată care este locul nostru în economia lui Dumnezeu. Ascultarea aduce roada Duhului Sfânt, care este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, înfrânarea şi pune în noi dorinţa după părtăşie reală, împreună cu cei aleşi, dorinţa ce cooperare cu fraţii şi surorile, pentru că suntem împreună lucrători cu El şi cu ceilalţi.
Înaintea tratamentului, doctorul descoperă cauza şi apoi oferă reţeta. Înaintea tratării simptomelor, înainte să semănăm şi să zidim, trebuie să smulgem, să tăiem, să dărâmăm şi să nimicim întăriturile celui rău, rădăcinile şi buruienele din viaţa noastră (Ieremia 1:10). Ca balonul nostru cu aer cald să se poată înălţa, trebuie să aruncăm din nacelă sacii cu balast. Şi dacă noi nu facem asta, o va face Dumnezeu în felul Lui suveran, dacă în viaţa noastră a existat acel moment în care să fi spus: „Doamne, sunt la dispoziţia Ta, iată-mă, trimite-mă!”
Odată ce I-ai încredinţat viaţa ta Lui, să nu te miri de felul în care El lucrează şi să nu cârteşti, ci să-I mulţumeşti, pentru că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Şi vei vedea roadele mai târziu. Noi nu trăim prin vedere, ci prin credinţă! Tu ai grijă să semeni sămânţa bună care nu putrezeşte (1 Corinteni 15), să aduni comori care nu sunt roase de molii şi rugină (Matei 6).
Firea aduce suferinţă, trăirea în fire aduce moarte. Pentru că plata păcatului este moartea şi firea este coruptă de păcat. De aceea spune Dumnezeu „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” Romani 1:28 şi în Romani 12:2 Pavel ne învaţă: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
Ceea ce Dumnezeu avea de făcut, a împlinit acum 2000 de ani, de acum este alegerea noastră să facem ce trebuie, iar El va fi mereu cu noi să ne ajute: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” Matei 28:20.
Tranziţia prin care trecem este, dacă stăm să privim atent, universală. Înainte ca Dumnezeu să lărgească teritoriile Bisericii, El curăţeşte terenul şi cheamă lucrătorii. Peste tot, cei care sunt călăuziţi de Duhul care este totul în toţi, vorbesc aceeaşi limbă! Înainte ca totul să crească, trebuie întâi să scadă la unitatea reală, la acordul divin din care să rodească adevărul. 1 Corinteni 1:10 „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.” Dumnezeu nu vrea să zidească pe o temelie crăpată. El nu vrea ca pereţii Templului Lui să fie fisuraţi, ci vrea o Biserică pe care porţile locuinţei morţii să nu o poată birui! Matei 16:18 - „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Pe acest Petru care s-a lepădat de 3 ori, Dumnezeu îl restaurează de 3 ori şi apoi zideşte pe el! Nu pe Iuda, vânzătorul, care a trădat şi apoi, copleşit de vinovăţie, s-a spânzurat. Dumnezeu nu alege pe cei perfecţi, ci perfecţionează pe cei aleşi! Unitatea se vede şi se simte prin Duhul Domnului, oamenii se recunosc unii pe alţii - cei care sunt de acelaşi fel! Cu toţii avem locul perfect în ogorul Domnului, cu toţii avem chemarea personală şi numai împreună suntem tari!

Mă rog ca Dumnezeu să aducă restaurare peste copiii Lui, mă rog ca Domnul să curăţească şi să sfinţească Biserica Sa, mă rog pentru o revelaţie proaspătă şi pentru o ungere nouă, mă rog pentru putere şi izbândă în aceste vremuri de adâncă tulburare, mă rog pentru prinşii de război ca să vină înapoi la Domnul, lăsând firea deoparte, mă rog pentru o nouă temelie fundamentată pe adevăr şi Cuvânt, pe Duhul Sfânt, mă rog pentru claritate în înţelegerea planului lui Dumnezeu şi pentru strategii noi. Amin! 

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...