Da, omul este singura fiinţă creată de Dumnezeu cu mâna Lui, după chipul şi asemănarea Lui, dar n-a rămas aşa. A ales să asculte şoapta îngerului căzut din ceruri şi astfel a ales alianţa cu el în detrimentul ascultării de Dumnezeu. Cum noi nu suntem fiinţe independente, pentru că nu suntem creatori ci creaţi, noi avem identitatea în Cel care ne-a creat. Recunoaşterea acestui fapt face din noi ceea ce suntem: copii de Dumnezeu (nu dumnezei, ci fii de dumnezeu).
Aşa cum valoarea unui obiect şi scopul pentru care a fost făcut, nu-l poate şti nimeni mai bine ca fabricantul, producătorul, aşa şi Dumnezeu ştie cel mai bine care este identitatea noastră, valoarea şi scopul pentru care ne-a creat. De ce să nu-L întrebăm pe El care sunt acestea? El spune că ne iubeşte pe fiecare în parte şi trebuie să-L credem. Cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17:17) şi prin Cuvânt a fost făcută lumea (Evrei 11:3, Ioan 1:1-3,14), aşa că nu avem nici un drept de a pune la îndoială ce spune El. Producătorul, nu numai că face un produs dar şi ştie cel mai bine la ce foloseşte şi cum funcţionează ca să dea randament optim. Pune chiar şi un termen de garanţie, iar atunci când cumperi produsul, ţi se spune cum să-l foloseşti. Dacă nu-l vei folosi cum trebuie, să nu te miri că nu funcţionează! Aşa cum nu poţi găti cu un aspirator şi nu poţi aspira cu un cuptor, tot aşa şi fiecare om are un scop precis pentru care a fost creat şi va funcţiona cel mai bine când îşi va descoperi acest scop. Dumnezeu vrea să ştii că a pus o valoare în tine şi că eşti unic şi de aceea nu ar trebui să laşi pe nimeni să te evalueze, înaintea Lui. Nimeni nu ştie mai bine decât Tatăl tău cine eşti tu şi care este scopul tău. Când creştinii vorbesc despre o relaţie personală cu Dumnezeu, despre asta vorbesc: să-L cunoşti pe Dumnezeu personal, să-L laşi să-ţi conducă viaţa, să-L întrebi pe El care este scopul existenţei tale şi atunci vei ajunge la împlinire: când vei face ceea ce ai fost creat să faci, ceea ce ştii şi poţi cel mai bine să faci.
Deşi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu, nu suntem la fel ci suntem foarte diferiţi, fiecare persoană de pe această planetă este unică. De când s-a descoperit că două amprente digitale nu sunt identice şi s-a văzut că fiecare are un ADN unic, se ştie cu certitudine că nu sunt două persoane la fel. Atunci nu pare a se contrazice afirmaţia că omul este creat după chipul lui Dumnezeu? Aşa cum vorbim despre unitate în diversitate putem vorbi şi despre aceste lucruri fără să ne contrazicem.
Dacă Dumnezeu a zis şi totul a luat fiinţă, pentru om a luat El Însuşi ţărână şi l-a întocmit pe om (pentru că se ştie că omul este întocmit din elementele chimice care există pe planeta noastră). El a zis: "Să facem om după chipul şi asemănarea noastră; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut" (Gen.1:26-27). Ce anume face omul să fie unic, să fie diferit de toate vieţuitoarele create de Dumnezeu? Dacă aţi discuta cu un adept al evoluţionismului, ar spune că omul este singura fiinţă care are raţiune. Datorită raţiunii, omul este evoluat, este pe o treaptă superioară de evoluţie. Eu aş spune că simplul fapt (deşi numai simplu nu e) că omul a fost creat de Dumnezeu personal, face din om o fiinţă superioară. Când Dumnezeu a creat omul a stat şi l-a contemplat şi a zis că totul este bine. Cum de acum lucrurile nu mai sunt bune? Ştim tot din Geneza că omul a ales să asculte de tatăl minciunii şi s-a îndoit de Dumnezeu. Atunci a intrat păcatul în lume. Am tot vorbit despre păcat, haideţi să ne oprim puţin asupra lui. Ce este păcatul? Orice gândim, facem sau vorbim şi nu este plăcut lui Dumnezeu, este păcat. Cum aflăm ce-i este plăcut Lui şi ce nu? Avem un îndreptar care nu greşeşte niciodată şi care ne poate fi mereu la îndemână, Manualul care ne învaţă voia lui Dumnezeu şi care este Biblia. Avem acolo cele 10 porunci, avem vieţile oamenilor lui Dumnezeu, din greşelile cărora putem învăţa, avem Evangheliile şi epistolele care ne arată care este voia Lui cu privire la vieţile noastre, care conţin toată învăţătura de care avem nevoie. Cartea Romani din Biblie are cele mai complete învăţături despre cum a afectat păcatul fiinţa umană şi despre cum Dumnezeu poate restaura omul prin puterea Duhului Sfânt, după convertire. Păcatul este natura coruptă cu care se naşte omul, care începe să se manifeste încă din primul an de viaţă (cine învăţă un copil de un an să mintă sau să fie egoist cu jucăriile lui?), iar păcatele sunt faptele omului căzut, corupt.
Aşa cum valoarea unui obiect şi scopul pentru care a fost făcut, nu-l poate şti nimeni mai bine ca fabricantul, producătorul, aşa şi Dumnezeu ştie cel mai bine care este identitatea noastră, valoarea şi scopul pentru care ne-a creat. De ce să nu-L întrebăm pe El care sunt acestea? El spune că ne iubeşte pe fiecare în parte şi trebuie să-L credem. Cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17:17) şi prin Cuvânt a fost făcută lumea (Evrei 11:3, Ioan 1:1-3,14), aşa că nu avem nici un drept de a pune la îndoială ce spune El. Producătorul, nu numai că face un produs dar şi ştie cel mai bine la ce foloseşte şi cum funcţionează ca să dea randament optim. Pune chiar şi un termen de garanţie, iar atunci când cumperi produsul, ţi se spune cum să-l foloseşti. Dacă nu-l vei folosi cum trebuie, să nu te miri că nu funcţionează! Aşa cum nu poţi găti cu un aspirator şi nu poţi aspira cu un cuptor, tot aşa şi fiecare om are un scop precis pentru care a fost creat şi va funcţiona cel mai bine când îşi va descoperi acest scop. Dumnezeu vrea să ştii că a pus o valoare în tine şi că eşti unic şi de aceea nu ar trebui să laşi pe nimeni să te evalueze, înaintea Lui. Nimeni nu ştie mai bine decât Tatăl tău cine eşti tu şi care este scopul tău. Când creştinii vorbesc despre o relaţie personală cu Dumnezeu, despre asta vorbesc: să-L cunoşti pe Dumnezeu personal, să-L laşi să-ţi conducă viaţa, să-L întrebi pe El care este scopul existenţei tale şi atunci vei ajunge la împlinire: când vei face ceea ce ai fost creat să faci, ceea ce ştii şi poţi cel mai bine să faci.
Deşi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu, nu suntem la fel ci suntem foarte diferiţi, fiecare persoană de pe această planetă este unică. De când s-a descoperit că două amprente digitale nu sunt identice şi s-a văzut că fiecare are un ADN unic, se ştie cu certitudine că nu sunt două persoane la fel. Atunci nu pare a se contrazice afirmaţia că omul este creat după chipul lui Dumnezeu? Aşa cum vorbim despre unitate în diversitate putem vorbi şi despre aceste lucruri fără să ne contrazicem.
Dacă Dumnezeu a zis şi totul a luat fiinţă, pentru om a luat El Însuşi ţărână şi l-a întocmit pe om (pentru că se ştie că omul este întocmit din elementele chimice care există pe planeta noastră). El a zis: "Să facem om după chipul şi asemănarea noastră; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut" (Gen.1:26-27). Ce anume face omul să fie unic, să fie diferit de toate vieţuitoarele create de Dumnezeu? Dacă aţi discuta cu un adept al evoluţionismului, ar spune că omul este singura fiinţă care are raţiune. Datorită raţiunii, omul este evoluat, este pe o treaptă superioară de evoluţie. Eu aş spune că simplul fapt (deşi numai simplu nu e) că omul a fost creat de Dumnezeu personal, face din om o fiinţă superioară. Când Dumnezeu a creat omul a stat şi l-a contemplat şi a zis că totul este bine. Cum de acum lucrurile nu mai sunt bune? Ştim tot din Geneza că omul a ales să asculte de tatăl minciunii şi s-a îndoit de Dumnezeu. Atunci a intrat păcatul în lume. Am tot vorbit despre păcat, haideţi să ne oprim puţin asupra lui. Ce este păcatul? Orice gândim, facem sau vorbim şi nu este plăcut lui Dumnezeu, este păcat. Cum aflăm ce-i este plăcut Lui şi ce nu? Avem un îndreptar care nu greşeşte niciodată şi care ne poate fi mereu la îndemână, Manualul care ne învaţă voia lui Dumnezeu şi care este Biblia. Avem acolo cele 10 porunci, avem vieţile oamenilor lui Dumnezeu, din greşelile cărora putem învăţa, avem Evangheliile şi epistolele care ne arată care este voia Lui cu privire la vieţile noastre, care conţin toată învăţătura de care avem nevoie. Cartea Romani din Biblie are cele mai complete învăţături despre cum a afectat păcatul fiinţa umană şi despre cum Dumnezeu poate restaura omul prin puterea Duhului Sfânt, după convertire. Păcatul este natura coruptă cu care se naşte omul, care începe să se manifeste încă din primul an de viaţă (cine învăţă un copil de un an să mintă sau să fie egoist cu jucăriile lui?), iar păcatele sunt faptele omului căzut, corupt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu