De curând, o prietenă dragă mi-a povestit despre o predică din biserica ei. Era vorba despre un om care voia o pereche de pantofi noi, pentru că cei vechi erau rupţi de tot. S-a dus omul la magazin şi a ales o pereche, i-a probat şi i-a cumpărat. S-a dus în parcare, a deschis maşina, s-a aşezat, a luat pantofii noi, pe cei vechi i-a lăsat acolo şi a plecat. Dimineaţa următoare a luat pantofii noi şi a plecat la muncă. Până să ajungă acolo, a vrut să-i arunce de o mie de ori. Şi-a amintit de dragii şi confortabilii lui pantofi vechi care erau pentru el ca o mănuşă. Le ştia toate cutele, toate zgârieturile, acum ăştia noi îi făceau zile fripte! Dacă nu i-ar fi aruncat, s-ar fi întors imediat la pantofii lui vechi, dar acum nu mai putea face nimic decât să se obişnuiască cu cei noi, chiar dacă era greu. Aşa este şi omul care se întoarce la Dumnezeu. Totul e nou, "jenează", ca pantofii noi, chiar produce răni, această nouă viaţă nu e deloc confortabilă. Dacă, în loc să lase pantofii noi în parcare, i-ar fi luat cu el, omul nostru a doua zi i-ar fi încălţat din nou. Îi ştia bine, nu i-ar fi făcut nici o surpriză, poate că s-ar fi rupt, doar. Erau cărări bătătorite, care îi ofereau oarecare siguranţă, dar viaţa lui rămânea aceeaşi. Lăsaţi, dragii mei, pantofii vechi în parcare şi acceptaţi ca Dumnezeu să vă dea unii noi. Vă vor jena, cum m-au jenat şi pe mine, vă vor strânge la început, dar nu se vor rupe uşor, şi mai mult decât atât, vă vor duce direct în cer. Sunteţi fii de Dumnezeu, fii de Rege şi nu orice rege, ci Regele universului. Intraţi în această moştenire şi veţi vedea că sunteţi creaţi după chipul şi asemănarea Lui. Nu vă temeţi, nu vă va respinge, orice aţi fi făcut. Mai răi ca mine nu sunteţi, între mine şi voi nu este nici o diferenţă, n-am făcut nimic să merit să-L am pe Dumnezeu în viaţa mea! Nu aşa funcţionează lucrurile. El a făcut totul, eu am acceptat să primesc ce a făcut El şi iată-mă aici ! Păcătoasă salvată! Diferenţa între creştini şi necreştini este că unii sunt păcătoşi iertaţi, iar alţii neiertaţi. Nu pentru că ar fi atât de păcătoşi că n-ar putea Dumnezeu să-i ierte, ci pentru că nu vor iertare. Nu cer iertare. Cred că se pot descurca singuri. Dumnezeu v-a dat voinţă. Folosiţi-o ca să scăpaţi de iad. Dumnezeu crede în voi, chiar şi atunci când voi nu credeţi nici în voi, nici în El, nici în nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu