sâmbătă, 5 iulie 2008

Meditatii zilnice 1-7 iulie

01 Iulie
„ Împrieteneste-te dar cu Dumnezeu, si vei avea pace; te vei bucura iarasi de fericire .”Iov 22:21.
Stiti ca secolul XX a fost anuntat a fi un secol crestin? Cei ce au trait la începutul acestui secol credeau ca la sfîrsitul lui, oamenii vor ajunge sa traiasca în unitate si armonie, ca o adevarata familie crestina. Fiindca am trecut de acest timp, trebuie sa spunem cu durere ca n-au avut dreptate!
Natiunile sunt divizate si învrajbite astazi mai mult ca oricand. Vedem aceasta în Orientul Mijlociu, în Nordul Irlandei, si-n multe tari africane. În toata lumea nu numai ca sunt natiuni care lupta între ele, dar sunt si multe conflicte si învrajbiri etnice interne. Conflictele, dezbinarile si razboaiele, care sunt probleme la fel de vechi ca si umanitatea, astazi sunt tot mai frecvente.
A fost foarte interesant pentru mine sa citesc despre originea obiceiului de-a ridica mîna atunci cînd salutam pe cineva . Pentru ca în antichitate oamenii întîmpinau pericole la orice pas, atunci cand un calator întalnea pe cineva pe care nu-l cunostea, ridica mana în mod automat sa-si ia arma din spate. Cei doi cu armele pregatite de lupta se roteau unul în jurul celuilalt, pana descopereau adevarata situatie. Cand constatau ca nu este nici un pericol, îsi ridicau mana dreapta, cea cu care purtase arma, ca semn al acceptarii si al unui salut de bun venit.
Mi se pare ca în lumea în care traim, înca ne mai dam tarcoale unul celuilalt ! Natiunile lumii înca nu sunt pregatite sa-si dea mana. Zi de zi sunt tot mai multe diviziuni, suspiciuni si conflicte. În potirul de natiuni amestecate din America, nu s-a reusit sa se realizeze o omogenitate, chiar daca au trecut atatia ani de la unificarea statelor americane. America nu a ajuns sa fie astazi o familie solida, ci a ramas un conglomerat de oameni, traditii si limbi!
Vom depasi oare vreodata specificul nostru etnic, cultural si rasial, devenind cu adevarat una? Se va ajunge, vom ajunge la aceasta binecuvîntare numai atunci cand fiecare dintre noi va fi determinat sa treaca barierele ce ne diferentiaza si dobandind o natura noua în Hristos, ne vom accepta în dragoste asa cum si El ne-a iubit!
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa fiu o persoana ce urmareste binele celorlalti, împartasind dragostea Ta unificatoare. Amin.

02 Iulie
„ Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut .” Gen. 1:27
Atunci cand iau decizii cu privire la modul lor de viata, foarte multi oameni au ajuns sa spuna „ este trupul meu! „fac cu el ceea ce-mi place!” Aceasta este însa o afirmatie prosteasca. În primul rand pentru ca nu este adevarata . Trupul nostru este de fapt creatia lui Dumnezeu. Apoi nici nu putem stapani peste trupul nostru asa cum ne-am dori. În timpul vietii întalnim dureri suferinte si boli, care vin fara ca sa le asteptam.
Suntem de fapt numai niste locatari temporali ai unui cort trupesc. Niste chiriasi care folosesc pentru o vreme proprietatea altcuiva.
Cercetatorii au descoperit ca exista o legatura stransa între creierul uman si fiecare celula a trupului. Mintea si trupul sunt într-o unitate pe care adesea n-o apreciem. Poate ca nu ti-ai pus niciodata aceasta problema, dar ea a fost un subiect important în istoria gandirii omenirii.
Grecii au pretins ca exista o separare între minte, suflet si trup.De aceea atentia le-a fost îndreptata spre minte si suflet, nesocotind trupul, pe care l-au considerat doar carne fara valoare. Evreii au afirmat însa ca aceasta teorie nu-i adevarata. Cand vorbeau despre suflet, ei faceau referire la întreaga persoana, incluzand atat mintea cat si trupul. Acest fapt ne ajuta sa întelegem mai bine Crezul Apostolic unde gasim marturisirea .” cred în învierea trupului!” Nu în învierea într-un trup de carne asemenea celui în care am locuit în toti acesti ani cat am fost pe pamant „ pentru ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca împaratia lui Dumnezeu”, ci în învierea în trupuri noi, pe care Dumnezeu ni le va darui la întalnirea cu Hristos.
Trupul ca parte a fiintei noastre, capata importanta atunci cand luam în considerare afirmatia facuta de apostolului Pavel, care ne spune „sa nu ne unim cu o prostituata, pentru ca trupul nostru este unit deja cu sufletul nostru, care este unit cu Hristos!
Unindu-ne cu o femeie imorala, desacralizam trupul, care este de fapt “Templu al Duhului Sfînt!” Din aceasta cauza atunci cand spunem „Este trupul meu” si „ voi face ce vreau cu el” dovedim ignoranta. Fiind creati de Dumnezeu, avem trupul doar împrumutat pentru o vreme. De aceea, pentru ca trupul în care traim nu este al nostru, va învia si va fi transformat într-unul de slava, trebuie sa-l pastram în sfintenie si curatie ca „Templu al Duhului Sfînt!”
Rugaciune: Dumnezeul Dragostei; pentru ca m-ai creat dupa chipul si asemanarea Ta, ajuta-ma sa traiesc în sfintenie si curatie, pentru ca sa nu denaturez aceata imagine! Amin.
03 Iulie
„ Domnul a zis lui Avraam : „Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino în tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvanta; îti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvantare.” Gen. 12:1-2
Atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, i-a promis acestuia ca va ajunge un neam mare, va avea parte de binecuvantare si de un nume mare.
Cu siguranta ca toate aceste promisiuni au fost motivatia care l-a determinat pe Avraam sa lase toul în tara lui si sa plece cu Dumnezeu pe un drum necunoscut.
Sa ajungi sa ai binecuvantare si faima, si nu numai atat; dar sa mai ai si o samanta de urmasi la fel de mare ca numarul stelelor de pe cer, acestea da promisiuni!
În calea împlinirii acestor promisiuni, pentru Avraam era însa un mare obstacol. Atat el cat si sotia sa, Sara, trecusera de varsta la care mai puteau sa aiba copii. Cu toate acestea, apostolul Pavel scrie ca Avraam, nadajduind împotriva oricarei nadejdi, a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum i se spusese: „Asa va fi samanta ta.” Si , fiindca n-a fost slab în credinta, el nu s-a uitat la trupul sau , care era îmbatranit, avea aproape o suta de ani, nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii.
El nu s-a îndoit de fagaduinta lui Dumnezeu prin necredinta, ci, întarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, deplin încredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si împlineasca.”
Avraam avea toate motivele sa se îndoiasca de promisiunile lui Dumnezeu, dar n-a facut-o. Cred ca înainte ca Dumnezeu sa-i fi vorbit lui Avraam, acesta împreuna cu sotia lui, renuntasera de mult la gandul ca vor mai avea copii. Cand i-a vorbit însa Dumnezeu, Avraam a crezut, si pentru el imposibilul a devenit realitate!
Cand Avraam avea 100 de ani, iar sotia sa 99 de ani, l-au avut pe Isac, copilul primit prin promisiune si nascut prin credinta!
Nu cumva în aceasta zi esti în fata unor situatii pe care le crezi imposibile? Indiferent care este situatia prin care treci, nu uita ca pentru Dumnezeu nu este nimic prea greu, iar pentru toti cei credinciosi, toate lucrurile sunt posibile prin credinta.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa Te cred pe cuvant si sa astept cu credinciosie împlinirea fagaduintelor Tale. Amin.

04 Iulie
„Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va asemanati cu ei; caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta, mai înainte ca sa-i cereti.” Matei 6:7-8
Versetele biblice de astazi sunt cuvintele Domnului Isus folosite ca introducere a rugaciunii „Tatal Nostru”. Cred ca fiecare dintre voi cunoasteti aceasta rugaciune. Daca nu ati rostit-o niciodata, plecati-va inima înaintea lui Dumnezeu si spuneti chiar acum :
„Tatal nostru care esti în ceruri! Sfinteasca- se Numele Tau; vie împaratia Ta;faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi; si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. Caci a Ta este împaratia si puterea si slava în veci. Amin!”
Repetand aceasta rugaciune în aceasta zi m-am gandit în mod special la cererea: „painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi!”
Te-ai gandit vreodata cu seriozitate la aceasta problema? Stii ce înseamna raspunsul la aceasta cerere si cati sunt cei ce astepta painea în fiecare zi? Este o adevarata minune sa vezi cum Dumnezeu poarta de grija zilnic de hrana pentru pentru oameni si vietuitoare.
Am citit recent despre puiul de prihor care este una dintre pasarile cele mai nesatioase care pentru a se satura, are nevoie de 100 de boabe de grau în fiecare zi, pe care le consuma pana la pranz!
Ce bogat mic dejun doar pentru un singur pui; nu-i asa?
Însusi Domnul Isus ne-a spus ca Dumnezeu poarta de grija chiar celor mai neinsemnate pasari si se îngrijeste ca si acest pui de prihor sa gaseasca cele 100 de boabe pe zi.
Daca asa îngrijeste Dumnezeu de pasarile cerului si de crinii de pe camp, cu cat mai mult ne va purta de grija de hrana de care noi avem nevoie!
Nu-i asa ca trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu în fiecare zi pentru aceasta mareata purtare de grija?
Daca în aceasta zi ai probleme care te îngrijoreaza si nevoi pe care nu stii cum sa le împlinesti, gandeste-te la puiul de prihor. Daca el si-a primit hrana de la Dumnezeu pentru aceasta zi, Cel în fata caruia ai un mai mare pret, se va îngriji si de tine!
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; îti multumesc pentru painea pe care mi-ai daruit-o cu atata credinciosie în fiecare zi si ajuta-ma sa ma încred în Tine pentru toate nevoile mele. Amin.

05 Iulie
„ Ascultati o alta pilda. Era un gospodar, care a sadit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a sapat un teasc în ea, si a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, si a plecat în alta tara.” Mat.21:33
Ati remarcat vreodata faptul ca în pildele spuse de Domnul Isus despre Împaratia lui Dumnezeu, ca de fiecare data Împaratul pleaca într-o alta tara si-i lasa pe slujitoriii sai sa decida si sa lucreze în libertate?
Atata vreme cat stapanul este plecat, slujitorii au deplina libertate sa ia propriile decizii si sa faca tot ceea ce au ales.
Dupa ce a creat întrega existenta, Dumnezeu i-a dat libertate lui Adam sa pazeasca si sa lucreze gradina în care a fost asezat. Dumnezeu nu sta în spatele nostru ca sa ne loveasca cu batul peste maini oridecateori facem ceva rau, ci ne-a lasat libertatea sa actionam independent.
Cu toate acestea, El ne ajuta însa sa avem toate informatiile de care avem nevoie pentru a merge pe calea cea buna, atentionandu-ne ca va veni o vreme cand vom da socoteala de tot ceea ce am facut.
Aceasta atitudine ne poate face sa credem uneori ca suntem abandonati. Sa credem ca Dumnezeu a plecat si este undeva departe!
Dumnezeu nu este însa niciodata atat de departe încat sa nu mai poata auzi rugaciunile noastre sau sa ne dea ajutorul.
Desi ne-a dat deplina libertate pentru decizii si actiune, El este totdeauna langa noi ca sa ne dea îndrumari si ajutor pentru orice lucrare pe care o împlinim.
Daca ai ajuns sa crezi ca Dumnezeu este departe, este suficient doar sa-L chemi si vei descoperi ca de fapt El este langa tine.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; îti multumesc pentru libertatea ce-o am în Tine si pentru ajutorul cu care esti gata sa ma sprijinesti în fiecare zi. Amin.

06 Iulie
„ Doamne Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau peste tot pamantul! Slava Ta se înalta mai pe sus de ceruri. „ Psalmul 8:1
Îmi place sa cred ca fiecare dintre voi va bucurati de vara si de frumusetea acestui anotimp. Mie îmi place acest anotimp, pentru ca în aceasta perioada pot pleca în vacanta si parasind apartamentul si aerul conditionat din locuinta, pot sa merg în concediu unde dormind în cort, pot respira aerul proaspat de munte.
În vacanta din acest an am fost impresionat de multimea fluturilor pe care i-am vazut zburand peste tot. Stiti ceva ce-i foarte interesant cu privire la fluturi? Acestia nu cresc!
Daca la început, fluturii sunt omizi care se transforma în coconi si apoi în fluturi. Atunci cand ies din cocon, fluturii sunt deja la starea de maturitate si dupa aceea nu mai cresc în dimensiuni.
Pastrand în atentie aceasta ciudatenie a fluturilor, sunt multumitor lui Dumnezeu ca acest lucru nu se întampla si oamenilor.
Nu mi-ar face placere sa-mi încep viata ca o omida si apoi mama care mi-a daruit viata, sa ma fi purtat în pantecele ei, la statura de maturitate la care sunt acum.
Dumnezeu a hotarăt ca noi oamenii sa ne începem viata ca niste copii firavi, dar care sa creasca odata cu trecerea anilor. În tot acest timp, mainile ne cresc, picioarele se lungesc, pana cand dupa anii copilariei, si-ai adolescentei, într-o zi ne trezim maturi.
Si mintea ni se dezvolta în acelasi timp. De la cunostintele limitate pe care le avem la începutul vietii, ajungem sa înmagazinam cunostinde diverse din materii din toate domeniile. De aceea sunt multumitor lui Dumnezeu pentru anii de scoala!
Daca pentru noi oamenii exista în timp o crestere fizica si intelectuala, marea întrebare pe care as dori sa ti-o pun în aceasta zi este: ai trait si-o crestere spirituala ?
În lumea în care traim, desi multi oameni au ajuns adulti fizic si intelectual, sunt înca prunci din punct de vedere spiritual.
Cand Domnul Isus a cerut ucenicilor sa se faca precum niste copilasi, aceasta n-a însemnat ca ei sa ramana la stadiul de pruncie spirituala. Ci ramanand curati si neintinati precum copiii, sa creasca pana la starea maturitatii spirituale în asemanare cu exemplul pe care El li l-a dat.
Care îti este numarul anilor pe care i-ai parcurs pana acum? Poti sa numeri acelasi numar de ani si în dreptul staturii spirituale?
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma ca sa învat în fiecare zi tot mai mult despre Tine, si prin ajutorul Duhului Tau sa cresc în statura spirituala, pentru a ajunge la maturitatea dorita de Tine. Amin.

07 Iulie
„Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul.” 1 Ioan 3:18
Ati vazut vreodata o pictograma a unei inimi? Ce ne comunica aceasta imagine a unei inimi reprezentate grafic?
Oridecateori vedem aceasta imagine, întelegem ca cel ce ne-a transmis-o ne iubeste cu adevarat.
De aceea trebuie sa fim foarte fericiti, pentru ca desi locuim într-o lume plina de ura, avem un Dumnezeu care ne iubeste, o familie, frati si surori în Hristos, care ne dovedesc aceeasi dragoste.
De foarte multe ori însa este mult mai usor sa desenezi un simbol al dragostei, sau sa declari dragostea prin afirmatii, dar mult mai greu sa o exprimi în mod concret, prin fapte.
Cum ar putea sa stie cei din jurul nostru ca îi iubim cu adevarat, si sa vada aceasta din faptele noastre?
Întelegem cum putem pune dragostea în actiune, amintindu-ne de modul cum Dumnezeu ne-a iubit. El ne-a iubit în asa masura încat s-a apropiat de noi trimitandu-L pe Fiul Sau în mijlocul lumii noastre.
Dumnezeu nu s-a limitat numai prin a ne spune „Te iubesc!” Ci ne-a aratat dragostea prin ceea ce ne-a daruit si a facut pentru noi.
Daca Dumnezeu ne-a iubit în acest fel, si noi trebuie sa-I calcam pe urme, exprimandu-ne dragostea fata de semeni, nu numai prin declaratii, ci mai ales prin fapte.
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; pentru ca mi-ai dovedit dragostea prin tot ceea ce ai facut pentru mine, ajuta-ma ca în aceasta zi sa-mi dovedesc dragostea prin fapte, pentru ca toti cei cu care ma voi întalni sa cunoasca ca sunt urmasul Tau. Amin.

2 comentarii:

Anonim spunea...

1 Multam fain ca sunt printre cei din "lista" ta
2 multam fain ca esti!
3 multam fain pentru tot ce faci!
4 dar de fapt e primul...Multam LUI pentru voi!

Asociaţia Creştin Umanitară Flacăra Speranţei spunea...

draga Lorelai, ma bucur sa te vad pe aici, printre meditatiile, traducerile si gandurile mele...
frumoasa surpriza mi-ai facut!
si eu multumesc Lui pentru tine, pentru ca ma pot bucura de bogatia pe care a pus-o in tine si pe care cu darnicei, o imparti cu noi. uneori nu iti las comentarii pentru ca.... ma tem sa nu-ti intinez minunatiile cu vorbele mele simple, de aceea ma retin sa ma apropii prea tare, ca de o floare pe care te temi a nu o strivesti...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...