Când Dumnezeu a creat omul, l-a creat după chipul şi asemănarea Lui, parte bărbătească şi parte femeiască l-a creat! El a pus feminitatea în inima noastră, ca să purtăm în lume imaginea Lui, ca femei.
Dar ce este feminitatea? Ce sensibilizează inima unei femei?
În inima oricărei femei sunt trei dorinţe adânci. Ele au fost aşezate de către Dumnezeu mai întâi în Eva. Aceste dorinţe au fost astupate, îngropate, dar sunt încă acolo, în inimile noastre, aşteptând să fie scoase la lumină.
Unii spun că aceste dorinţe sunt rezultatul căderii, dar să nu-i credeţi! Aceste dorinţe sunt puse înăuntrul nostru de Însuşi Dumnezeu şi sunt parte din slava noastră:
1.Dorinţa de a fi curtată, dorinţa ca cineva să lupte pentru noi. Noi o minimalizăm spunând că romantismul nu mai e la modă. Însă ea e acolo! Când suntem mici şi ascultăm poveşti cu prinţese, ne imaginăm şi noi prinţese, voim să fim iubite, dorite, preţioase!
2.Noi am fost create să jucăm un rol de neînlocuit într-o aventură eroică. Există ceva de neînfricat în inima fiecărei femei, ceva ce ne face curajoase în faţa pericolului, puternice în faţa încercărilor. Noi n-am fost făcute să fim nefolositoare, nedorite, ci de neînlocuit, fără noi să nu se poată trăi! Tânjim să facem parte din ceva măreţ, să auzim spunându-se despre noi: “Fără tine n-aş fi putut reuşi...” Însă acest sentiment pe care-l simţim puternic în copilărie, se stinge pe măsură ce creştem, ceva se veştejeşte, ca o floare fără apă. De la o vreme începem doar să existăm, în loc să trăim viaţa din belşug promisă de Biblie!
3.Dorim să avem o frumuseţe a noastră, aparte, care să fie descoperită. De mici ne îmbrăcăm ca nişte prinţese, luăm hainele mamei şi pantofii ei cu toc şi stăm ore în şir în faţa oglinzii atunci când nu suntem văzute. Oricare fetiţă parcă are mereu pe buze întrebări de genul: “Mă vezi? Îţi găseşti plăcerea în mine? Sunt drăguţă?”
Lumea spune că frumuseţea scade odată cu vârsta, dar Dumnezeu spune că frumuseţea noastră creşte în fiecare zi! Unele femei au fost învăţate că frumuseţea este un pericol; că ne expune la abuzuri şi jigniri, la suferinţă.
Orice ar spune ei, noi tânjim să fim frumoase, iar frumuseţea noastră interioară este esenţa frumuseţii – o frumuseţe aparte, unică, ce abia aşteaptă să fie descoperită.
Tânjim după o frumuseţe aparte, care inspiră şi aduce viaţă. Este un lucru puternic, captivant. Şi asta nu vine din mândrie, ci aşa am fost noi create: să aducem viaţă, şi nu numai fizic, ci şi în domeniul spiritual, în emoţii şi sentimente, în relaţii.
Dumnezeu a pus toate acestea în inimile noastre! Însă, multe s-au întâmplat de la visele noastre de fetiţe până acum! Toate tânjim să fim ca Eva înainte de cădere, să fim ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fim atunci când ne-a creat. Dar, este speranţă să fim femeile care am fost create să fim!
Deci, ce s-a întâmplat cu mica prinţesă? Unde sunt visele ei? De ce este atât de greu să găsim o femeie cu inima plină de viaţă, care-şi trăieşte visul?
Care femeie nu-si doreste sa fie frumoasa, apreciata, iubita? Insa, in societatea noastra, mai ales pentru cele de alta nationalitate sau fara prea multa educatie, cele provenite din familii sarace, dezbinate, sau chiar din case de copii, viata pare ca nu are nici un rost. Totul este o lupta pentru supravietuire.
Oare noi nu putem face nimic pentru ele? Cum putem oare sa le ajutam sa credaca ca si ele sunt valoroase, sunt importante, sunt pretioase cand toata lumea le foloseste si apoi le arunca, le marginalizeaza si le desconsidera? Ca sa va dau doar doua exemple, din aceasta poza o femeie nu stie sa scrie iar alta are un talent extraordinar la desen, dar pentru ca este orfana, nimeni nu-i da sansa de a-si exersa talentul innascut. Nu poate face o scoala de desen pentru ca oriunde i se cer bani. Pe care nu ii are. Lucreaza cu zuiamenaj pe la casele pretentioase si castiga cat sa-si asigure chiria si o panie pe a doua zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu